Dinu Nicodin (numele de scriitor al lui Nicolae Ioanid sau Nicolae Joanidi ; Al. Săndulescu, "I. Peltz memorialist" , în România Literară, Nr. 35/2004 n. 18 iunie 1886 – d. 1948) a fost un scriitor român, poet și prozator, afiliat literaturii moderniste, participant frecvent la viața cenaclului literar Sburătorul (din 1934). Fiind dintr-o familie aristocratică, Dinu Nicodin a fost o prezență excentrică și aventuroasă, care a devenit scriitor datorită pasiunii sale pentru literatură și creația literară.
Operele sale literare, împrăștiate în timp, au fost primite bine de către critică, în general. Total caracteristic sieși, Nicodin a fost un foarte bun susținător al colegilor săi mai tineri, fiind remarcat mai ales pentru prezența sa socială în perioada interbelică din România.
Cele două romane ale sale, Lupii și Revoluția i-au adus laude critice, fiind apreciate pentru erudiția scriiturii și pentru stilul lor narativ caracteristic și unic al autorului. În același timp, datorită individualității aparte a stilului literar al lui Nicodin, a fost dificil în a i se găsi un loc în curentele literaturii române din prima jumătate a secolului al XX-lea. Căzut relativ repede în uitare în cursul anilor 1950, interesul față de opera literară a lui Dinu Nicodin a renăscut sensibil după anul 1989.
Biografie Provenit dintr-o familie nobilă și bogată, Dinu Nicodin s-a născut ca Nicolae Ioanid sau, după alte surse, Nicolae Joanidi. A primit o educație aleasă și a participat ca ofițer al Armatei Române la Primul război mondial.
A fost introdus cenaclului Sburătorul de însuși Eugen Lovinescu, cu care se cunoscuse personal într-un tren de la Constanța la București, în 1934, după publicarea romanului Lupii. <ref>Între Capșa și Corso de Vlaicu Bârna, capitolul Dinu Nicodim în cercul cenaclului „Sburătorul”,</ref>
A fost ales ca membru al Societății Scriitorilor Români.
Opera AntumeO plimbare pe Olt, 1930, carte de călătorii;Lupii (roman), 1933;Aghan, 1940;Pravoslavnica ocrotire, 1941, pamflet despre uneltirile Rusiei în perioada premergătoare Unirii Principatelor Române;Revoluția (roman), 2 volume, ilustrat cu gravuri în lemn de Eugen Stec, 1.184 pagini, Editura Socec & Co. S.A.R. (1938 și 1943).
Reeditări postumeRevoluția, prefață și îngrijire de ediție de Ion Simuț, Editura Albatros, 2000.
În cartea sa de memorii, Ion Barbu – Amintiri'', cu un cuvânt înainte de Ov. S. Crohmălniceanu, apărută la București în 1979, Gerda Barbilian a publicat epistolele pe care Dinu Nicodin i le-a trimis lui Ion Barbu.Întregiri la biografia lui Dinu Nicodin de Nicolae Scurtu
Note
Legături externe
Întregiri la biografia lui Dinu Nicodin - pe web site-ul România literară Dinu Nicodin pe Google Books
Categorie:Nașteri în 1886 Categorie:Nașteri pe 18 iunie Categorie:Decese în 1948 Categorie:Avangarda artistică românească Categorie:Bucureșteni Categorie:Decese în București Categorie:Membri ai Societății Scriitorilor Români Categorie:Modernism Categorie:Modernism în România Categorie:Nobili români Categorie:Nuveliști români Categorie:Oameni de afaceri români Categorie:Poeți români Categorie:Prozatori români Categorie:Români ai celui de-al Doilea Război Mondial Categorie:Români cunoscuți sub pseudonimele folosite Categorie:Satiriști români Categorie:Sburătorul Categorie:Scriitori cunoscuți sub pseudonimele folosite Categorie:Scriitori români din secolul al XX-lea Categorie:Sincronism