Los Angeles (LA sau L.A.) este cel mai populat oraș din statul american California și centrul comercial, financiar și cultural din California de Sud. Cu un număr estimat de 3,87 milioane de locuitori în limitele orașului din 2025, este al doilea cel mai populat oraș din Statele Unite, după New York City, și cel mai mare oraș din Vestul Statelor Unite. Orașul are o populație diversă din punct de vedere etnic și cultural și este orașul principal al unei zone metropolitane de 12,9 milioane de locuitori (2024). Greater Los Angeles, o zonă statistică combinată care include zonele metropolitane Los Angeles și Riverside–San Bernardino, este o metropolă extinsă cu peste 18 milioane de locuitori.
Cea mai mare parte a orașului propriu-zis se află în Bazinul Los Angeles, adiacent Oceanului Pacific la vest și extinzându-se parțial prin Munții Santa Monica și spre nord în Valea San Fernando, orașul învecinându-se cu Valea San Gabriel la est. Acesta acoperă aproximativ 1.215 km², și este reședință de comitat și cel mai populat oraș din comitatul Los Angeles, care este cel mai populat comitat din Statele Unite, cu un număr estimat de 9,86 milioane de locuitori din 2022. Este al treilea cel mai vizitat oraș din SUA (după New York City și Miami), cu peste 3,6 milioane de vizitatori începând cu 2023."America's 10 most visited cities", World Atlas, September 23, 2021. .
Zona care a devenit Los Angeles a fost inițial locuită de poporul indigen Tongva și mai târziu revendicată de Juan Rodríguez Cabrillo pentru Spania în 1542. Orașul a fost fondat la 4 septembrie 1781, sub guvernatorul spaniol Felipe de Neve, pe locul satului Yaanga. A devenit parte a Primului Imperiu Mexican în 1821, în urma Războiului de Independență al Mexicului. În 1848, la sfârșitul Războiului Mexicano-American, Los Angeles și restul Californiei au fost achiziționate ca parte a Tratatului de la Guadalupe Hidalgo și au devenit parte a Statelor Unite. Los Angeles a fost încorporat ca municipiu la 4 aprilie 1850, cu cinci luni înainte ca statul California să obțină statutul de stat american. Descoperirea petrolului în anii 1890 a adus o creștere rapidă orașului. Orașul s-a extins și mai mult odată cu finalizarea Apeductului Los Angeles în 1913, care livrează apă din estul Californiei.
Los Angeles are o economie diversă, cu o gamă largă de industrii. În ciuda unui declin în producția de film, este cel mai vechi și unul dintre cele mai mari centre de producție de film și televiziune. Are unul dintre cele mai aglomerate porturi de containere din America. Centrul urban al orașului evoluează ca un pol cultural care adăpostește cea mai mare expoziție mondială de arhitectură concepută de Frank Gehry. În 2024, zona metropolitană Los Angeles a avut un produs metropolitan brut de peste 1,295 trilioane de dolari, făcându-l orașul cu al treilea cel mai mare PIB din lume, după New York și Tokyo. Los Angeles a găzduit Jocurile Olimpice de vară în 1932 și 1984, și le va găzdui pentru a treia oară în 2028.
Etimologie La 4 septembrie 1781, un grup de 44 de coloniști cunoscuți ca „Los Pobladores” au fondat satul (pueblo) pe care l-au numit . Numele original al așezării este disputat; Guinness Book of World Records l-a redat ca „El Pueblo de Nuestra Señora la Reina de los Ángeles del Río Porciúncula”; alte surse au versiuni scurtate sau alternative ale numelui lung.
Pronunția locală în engleză a numelui orașului a variat de-a lungul timpului. Un articol din 1953 din revista Societății Americane de Nume (American Name Society) susține că pronunția s-a stabilit după încorporarea orașului în 1850 și că, din anii 1880, pronunția a apărut dintr-o tendință în California de a oferi locurilor nume și pronunții spaniole, sau cu sonoritate spaniolă. În 1908, bibliotecarul Charles Fletcher Lummis, care a pledat pentru pronunția numelui cu un g dur (), a raportat că existau cel puțin 12 variante de pronunție. La începutul anilor 1900, ziarul Los Angeles Times a susținut pronunțarea sa ca Loce AHNG-hayl-ais (), aproximând pronunția spaniolă , tipărind forma de scriere fonetică sub caseta redacțională timp de mai mulți ani. Acest lucru nu a prins tracțiune.
Începând cu anii 1930, a fost cea mai comună pronunție. În 1934, Comitetul Statelor Unite pentru Denumiri Geografice a decretat ca această pronunție să fie folosită de guvernul federal. Aceasta a fost, de asemenea, susținută în 1952 de un „juriu” numit de primarul Fletcher Bowron pentru a elabora o pronunție oficială.
Istoric Istoria indigenilor Așezarea populațiilor californiene indigene din modernul Bazinul Los Angeles și Valea San Fernando a fost dominată de poporul Tongva (acum cunoscut și sub numele de Gabrieleño de la era colonizării spaniole). Centrul istoric al puterii Tongva în regiune a fost așezarea Yaanga (în limba Tongva: Iyáangẚ), însemnând „locul stejarului otrăvitor”, care avea să devină în cele din urmă locul unde spaniolii au fondat Pueblo de Los Ángeles. Iyáangẚ a fost tradus, de asemenea, ca „valea fumului”.
Perioada spaniolă În 1542, exploratorul maritim Juan Rodríguez Cabrillo a revendicat zona din sudul Californiei pentru Imperiul Spaniol în timpul unei expediții militare oficiale spre nord, de-a lungul coastei Oceanului Pacific, pornind din Noua Spanie. Gaspar de Portolà și misionarul franciscan Juan Crespí au ajuns pe locul actual al orașului Los Angeles la 2 august 1769.
thumb|left|Spaniolii au fondat Misiunea San Fernando Rey de España în 1797.
În 1771, călugărul franciscan Junípero Serra a condus construirea Misiunii San Gabriel Arcángel, prima misiune din zonă. La 4 septembrie 1781, un grup de 44 de coloniști cunoscuți ca „Los Pobladores” au fondat satul pe care l-au numit . Orașul de astăzi are cea mai mare arhidieceză romano-catolică din Statele Unite. Două treimi din coloniștii mexicani (sau din Noua Spanie) erau metis sau mulatri, o combinație de ascendență africană, indigenă și europeană. Așezarea a rămas un mic sat de fermieri timp de decenii, dar până în 1820, populația a crescut la aproximativ 650 de locuitori. Astăzi, satul istoric este comemorat în districtul istoric Los Angeles Pueblo Plaza și Olvera Street, cea mai veche parte din Los Angeles.
Perioada mexicană thumb|left|Omul de stat Californio Pío Pico, care a servit ca ultimul guvernator mexican al Californiei, a jucat un rol influent în dezvoltarea orașului Los Angeles la sfârșitul perioadei mexicane și începutul perioadei americane. Noua Spanie și-a obținut independența față de Imperiul Spaniol în 1821, după care satul a existat în cadrul noii Republici Mexicane. În timpul dominației mexicane, guvernatorul Pío Pico a făcut din Los Angeles capitala regională a Alta California. Până în acel moment, noua republică introdusese mai multe legi de secularizare în regiunea Los Angeles. În 1846, în timpul Războiului Mexicano-American, pușcașii marini din Statele Unite au ocupat așezarea. Acest lucru a dus la asediul orașului Los Angeles, unde 150 de milițieni mexicani au luptat împotriva ocupanților, care în cele din urmă s-au predat.
Dominația mexicană s-a încheiat odată cu Cucerirea Californiei de către americani, parte a Războiului Mexicano-American mai amplu. Americanii au preluat controlul de la Californieni după o serie de bătălii, culminând cu semnarea Tratatului de la Cahuenga la 13 ianuarie 1847. Cesiunea mexicană a fost oficializată prin Tratatul de la Guadalupe Hidalgo în 1848, prin care s-a cedat Los Angeles și restul Californiei Superioare (Alta California) Statelor Unite.
Epoca post-cucerire thumb|right|upright=1.1|Tratatul de la Cahuenga, semnat în 1847 de californianul Andrés Pico și americanul John C. Frémont, a pus capăt cuceririi Californiei de către SUA. Căile ferate au ajuns odată cu finalizarea liniei Southern Pacific de la San Francisco la Los Angeles în 1876 și a căii ferate Santa Fe Railroad în 1885. Petrolul a fost descoperit în oraș și în zonele înconjurătoare în 1892, iar până în 1923, descoperirile au ajutat statul California să devină cel mai mare producător de petrol din țară, asigurând aproximativ o pătrime din producția mondială de petrol.
Până în 1900, populația a crescut la peste 102.000, punând presiune asupra rezervelor de apă ale orașului. Finalizarea Apeductului Los Angeles în 1913, sub supravegherea lui William Mulholland, a asigurat creșterea continuă a orașului. Din cauza clauzelor din carta orașului care împiedicau Orașul Los Angeles să vândă sau să furnizeze apă din apeduct către oricărei alte zone din afara granițelor sale, multe orașe și comunități adiacente s-au simțit constrânse să se alăture orașului Los Angeles. thumb|left|La începutul secolului al XX-lea, studiourile de film de la Hollywood, precum Paramount Pictures, au ajutat la transformarea Hollywoodului în capitala mondială a filmului și au contribuit la consolidarea orașului L.A. ca centru economic global. Los Angeles a creat prima ordonanță municipală de zonare din Statele Unite. Pe 14 septembrie 1908, Consiliul Local Los Angeles a promulgat zone de utilizare rezidențială și industrială a terenurilor. Noua ordonanță a stabilit trei zone rezidențiale de un singur tip, unde utilizările industriale erau interzise. Interdicțiile includeau hambare, depozite de cherestea și orice utilizare industrială a terenurilor ce implica echipamente acționate de mașini. Aceste legi au fost aplicate retroactiv asupra proprietăților industriale. Aceste interdicții se adăugau activităților existente care erau deja reglementate ca nereguli (nuisances). Acestea includeau depozitarea explozibililor, uzinele de gaz, forajele petroliere, abatoarele și tăbăcăriile. Deși consiliul a desemnat șapte zone industriale, scutirile acordate între 1908 și 1915 au permis dezvoltarea industrială în zonele rezidențiale desemnate. Există două diferențe între Ordonanța districtelor rezidențiale din 1908 și legile de zonare ulterioare din Statele Unite. În primul rând, legile din 1908 nu au stabilit o hartă cuprinzătoare a zonării, așa cum a făcut Ordonanța de Zonare a orașului New York din 1916. În al doilea rând, zonele rezidențiale nu făceau distincție între tipurile de locuințe; acestea tratau în mod egal apartamentele, hotelurile și casele unifamiliale detașate.
În 1910, Hollywood a fuzionat cu Los Angeles, având la acea vreme 10 companii de film care operau deja în oraș. Până în 1921, mai mult de 80% din industria mondială de film era concentrată în L.A. Banii generați de industrie au protejat orașul de o mare parte a pierderilor economice suferite de restul țării în timpul Marii Crize Economice. Până în 1930, populația a depășit un milion de locuitori. În 1932, orașul a găzduit Jocurile Olimpice de vară.
Epoca postbelică thumb|right|Compania California Shipbuilding Corporation pe Insula Terminal s-a numărat printre numeroșii constructori care au făcut din Portul Los Angeles unul dintre cele mai mari șantiere navale ale țării în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Los Angeles a devenit un centru major de producție pe timp de război, pentru construcții navale și avioane. Calship a construit sute de Nave Liberty și Nave Victory pe Insula Terminal, iar zona Los Angeles a fost sediul pentru șase dintre principalii producători de aeronave din țară (Douglas Aircraft Company, Hughes Aircraft, Lockheed, North American Aviation, Northrop Corporation și Vultee). Pe parcursul războiului, s-au produs mai multe avioane într-un singur an decât în toți anii antebelici la un loc de când frații Wright au zburat cu primul lor avion în 1903. Producția din Los Angeles a explodat și, așa cum a subliniat William S. Knudsen, din Comisia Consultativă de Apărare Națională, „Am câștigat pentru că am copleșit inamicul într-o avalanșă a producției, așa cum nu mai văzuse niciodată și nici nu visa că este posibil.”Parker, Dana T. Building Victory: Aircraft Manufacturing in the Los Angeles Area in World War II, pp.5–8, 14, 26, 36, 50, 60, 78, 94, 108, 122, Cypress, CA, 2013. .