Mănăstirea Cetățuia din Iași

Mănăstirea Cetățuia din Iași este o mănăstire ortodoxă de călugări, ctitorită în secolul al XVII-lea de voievodul Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672 și 1678-1683). Așezată pe un deal înalt din partea de sud a Iașului, de unde se poate vedea o frumoasa panoramă a orașului, Mănăstirea Cetățuia domină peisajul prin silueta sa zveltă, străjuită de un turn impozant și împrejmuită cu un zid de piatră măcinat de vreme.

Ea a fost construită de la început ca un complex fortificat medieval capabil să ofere domnitorului și boierilor un reazem pentru o rezistență înarmată împotriva invadatorilor. Aici a funcționat o tiparniță cu litere grecești, adusă de la Veneția. Ajunsă o ruină la sfârșitul secolului al XIX-lea, mănăstirea a fost restaurată în perioada interbelică la inițiativa istoricului Nicolae Iorga.

Ansamblul Mănăstirii Cetățuia a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare IS-II-a-A-03806 și fiind alcătuit din următoarele 6 obiective: Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel” - datând din perioada 1669-1672, având codul IS-II-m-A-03806.01 Sala Gotică - datând din perioada 1669-1672, având codul IS-II-m-A-03806.02 Casa Domnească - datând din perioada 1669-1672, având codul IS-II-m-A-03806.03 Corpul de chilii - datând din anul 1928, având codul IS-II-m-A-03806.04 Turnul clopotniță - datând din anul 1670, având codul IS-II-m-A-03806.05 Zidul de incintă - datând din anul 1670, având codul IS-II-m-A-03806.06.

Istoricul mănăstirii

Fondarea Înainte vreme, pe dealul Cetățuia ce domină partea de sud a Iașului se aflau vii, grădini, livezi sau pădure.Nicolae Grigoraș - „Mănăstirea Cetățuia” (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1977), p. 15-16 În vara anului 1666, domnitorul Gheorghe Duca al Moldovei (1665-1666, 1668-1672 și 1678-1683) a cumpărat acolo, de la mai mulți proprietari, o întinsă podgorie, cu intenția probabilă de a înălța o mănăstire. Fiind mazilit la scurtă vreme se pare că planurile sale au rămas neterminate.Constantin Cihodaru, Gh. Platon (red. resp.) - „Istoria orașului Iași”, vol. I (Ed. Junimea, Iași, 1980), p. 346

În toamna anului 1668, după revenirea sa pe tron, s-a început construirea unei mănăstiri fortificate ce trebuia să îndeplinească și rolul de cetate de apărare în cazul unor invazii ale Moldovei. Începerea construcției este menționată de Ion Neculce în cronica sa, unde a scris: „Viindu Duca-vodă cu a dooa domnie în țară, arătă-să la hire mai aspru decât cum era cu domnia dintăiu. Și și începu a zâdi mănăstirea Cetățuia, că era țara plină de oameni și cu hrană și agonisită bună”.Ion Neculce - „Letopisețul Țării Moldovei” (Ed. Minerva, București, 1986), p. 44

Ritmul construcției a fost unul foarte alert, în primăvara anului 1669 fiind aproape terminate zidurile bisericii și, după cum reiese din scrisorile domnești pe care le primiseră împuterniciții domnitorului, se căuta achiziționarea de material pentru acoperiș. Într-o scrisoare, stolnicul Nacu, vornicul de Câmpulung și ispravnicul însărcinat de Duca Vodă pentru a conduce lucrările de la Cetățuia, îi cerea birăului orașului Bistrița să-i trimită cât mai curând comanda de 100.000 de cuie „de draniță și de șindrilă”. Lucrările s-au făcut probabil de către meșteri moldoveni.Dan Bădărău, Ioan Caproșu - „Iașii vechilor zidirii” (Casa Editorială Demiurg, Iași, 2007), p. 224 În același timp, se comandau la Brașov și Danzig clopote care urmau să fie amplasate în masivul turn clopotniță de la intrarea în mănăstire.Mitropolia Moldovei și Sucevei - „Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei” (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 325

După cum susțin unii cercetători, lucrările de construcție au fost realizate sub conducerea lui Grigore Cornescu, un talentat sculptor și pictor, descris de Ion Neculce ca fiind ”un nemiș din ținutul Hotinului, (...) ce era foarte meșter de scrisori și de săpături la pietre și la alte lucruri”.Ion Neculce - „Letopisețul Țării Moldovei” (Ed. Minerva, București, 1986), p. 45 El este meșterul trimis de Duca Vodă în 1671 pentru a executa în ceară, pentru sultanul Mehmed al IV-lea, macheta Cetății Camenița, pentru ca generalii turci să o analizeze și să vadă ce puncte slabe are. Tot el a lucrat și la restaurarea bisericii de la Mănăstirea Curtea de Argeș (în 1679), ctitorită de Neagoe Basarab.Constantin Cihodaru, Gh. Platon (red. resp.) - „Istoria orașului Iași”, vol. I (Ed. Junimea, Iași, 1980), p. 349

thumb|right|300 px|Biserica Mănăstirii Cetățuia

După cum reiese din alte documente și din pisania amplasată pe turnul clopotniță, la 10 iunie 1670 se finalizase deja construcția zidurilor incintei, a bastioanelor și a turnului clopotniță.Constantin Cihodaru, Gh. Platon (red. resp.) - „Istoria orașului Iași”, vol. I (Ed. Junimea, Iași, 1980), p. 346-347 Cu toate acestea, sfințirea bisericii a avut loc abia în 1672, după pictarea bisericii și înzestrarea ei cu obiecte de cult.

Deasupra intrării în pronaos a fost pusă o placă cu următoarea pisanie în limba greacă:

Mănăstirea a fost închinată Patriarhiei Ierusalimului încă din anul 1670, când nici nu fusese încă terminată. În 1672, domnitorul Gheorghe Duca a înmormântat în noua biserică pe una din fiicele sale, Maria.

Domnitorul Gheorghe Duca și urmașii acestuia pe tronul Moldovei au înzestrat mănăstirea cu mai multe moșii, printre care s-au aflat următoarele: Andrieșeni, Frăsuleni, Moreni, Ruseni, Valea Adâncă, Valea Cozmoaei și Tabăra (jud. Iași), Corni și Siliștea-Băbiceni (jud. Vaslui), o parte din moșia Belcești (jud. Neamț), Fântâna Gerului, Stoicani, Tatarca, Tulucești și o parte din moșia Șendreni (jud. Covurlui), plus veniturile a peste 200 de clădiri din Iași.N.A. Bogdan - „Orașul Iași (monografie istorică și socială)” (1913; reeditată la Ed. Tehnopress, Iași, 2004), p. 456-457

Sosit în Moldova în persoană pentru războiul împotriva Regatului Poloniei, sultanul Mehmed al IV-lea (1648-1687) a urcat la 10 iunie 1672 la Cetățuia, împreună cu alaiul său. După relatarea cronicarului Ion Neculce, „și iar după acie au mai vinit împăratul în primblare și s-au suit în deal la mănăstire la Cetățuie de au vădzut-o și prăvind locul în toate părțile”.Ion Neculce - „Letopisețul Țării Moldovei” (Ed. Minerva, București, 1986), p. 46 Sultanul a fost uimit de măreția construcției. Conform legendei, el i-ar fi întrebat pe sfetnici: „Cât a cheltuit ghiaurul cu această mănăstire?”, iar după primirea răspunsului că Duca a plătit 30 pungi de aur, sultanul s-a mirat afirmând că o asemenea construcție nu s-ar fi putut face cu mai puține de 100 de pungi de aur, „numai dacă a făcut-o cu nedreptăți și n-a plătit-o poate să o facă cu 30”.Dan Bădărău, Ioan Caproșu - „Iașii vechilor zidirii” (Casa Editorială Demiurg, Iași, 2007), p. 224-225. Textul provine din lucrarea lui Chesarie Daponte. El a prevestit atunci că mănăstirea se va prăbuși în următorii 30 de ani ca urmare a faptului că a fost construită pe un teren instabil, dar prevestirea sa nu s-a adeverit.Mitropolia Moldovei și Bucovinei - „Pelerin în Iași” (Ed. Trinitas, Iași, 2000), p. 33 Totuși, pe la începutul secolului al XVIII-lea, zidul din partea de vest s-a prăbușit după ce s-a surpat o porțiune din deal. Plecând de la mențiunea că la asediul din 1717 austriecii nu au putut escalada zidurile mănăstirii, așteptând să le vină scări, după cum este scris în letopisețul lui Ion Neculce și în cronica tradusă de Alexandru Amiras, se poate deduce că zidul de vest nu se prăbușise încă.Dan Bădărău, Ioan Caproșu - „Iașii vechilor zidirii” (Casa Editorială Demiurg, Iași, 2007), p. 227

În 1682, la sfatul patriarhului Dosithei Notaras, Duca Vodă a instalat în clădirile complexului mănăstiresc o tiparniță cu litere grecești, adusă de la Veneția.Dan Bădărău, Ioan Caproșu - „Iașii vechilor zidirii” (Casa Editorială Demiurg, Iași, 2007), p. 225 Aici au lucrat călugări români cunoscători ai limbii grecești, în frunte cu ieromonahul Mitrofan, ajuns apoi episcop de Huși.Mitropolia Moldovei și Bucovinei - „Pelerin în Iași” (Ed. Trinitas, Iași, 2000), p. 35 Tiparnița a funcționat aici o scurtă perioadă, ultima lucrare tipărită aici datând din anul 1698, când tiparnița a fost mutată la Mănăstirea Sfântul Sava din Iași. Această tipografie era la acea vreme singura de acest fel din întregul Orient.

Loc de refugiu pentru domnitori Având o incintă fortificată, Mănăstirea Cetățuia a servit, în mai multe rânduri, ca loc de refugiu al mai multor domnitori ai Moldovei.

După asedierea Vienei de către turci (1683), oștile poloneze au început să facă dese incursiuni în Moldova, ajungând uneori până la Iași. În timpul unei astfel de incursiuni, un detașament condus de Crupențchi (viitor mare jitnicer) a luat de pe șesul Bahluiului până și caii domniei.Dan Bădărău, Ioan Caproșu - „Iașii vechilor zidirii” (Casa Editorială Demiurg, Iași, 2007), p. 226 Rămas fără cai, domnitorul Constantin Cantemir (1685-1693) a fost nevoit să se retragă între zidurile Cetățuii. După cum scrie cronicarul Ion Neculce: „Și domnie în Iași, după ce i-au luat caii, nu putè șădèa, ce s-au mutat în Cetățuia. Că de nu s-ar hi mutat în Cetățue, când au bătut poghiiazul pe Velicico hatmanul la Copou, l-ar hii luat și pe dânsu din Iașii”.Ion Neculce - „Letopisețul Țării Moldovei” (Ed. Minerva, București, 1986), p. 100

Fiul său, domnitorul Dimitrie Cantemir (1693, 1710-1711), s-a refugiat și el în Cetățuia, când sultanul a declarat război Rusiei (1710). „Iară dupre aceia, Dumitrașco-vodă s-au mutat în Cetățuia, de șidea. Iar slujitorii ce avea șidea la corturi, unde sunt acum curțile domnești la Frumoasa. Țara să băjenisă dintr-aceia spaimă ce să făcusă. Boiarimea mai toți fugisă de pre lângă dânsul, de-l lăsasă sângur, socotind unii că să va mazili din pricina turcilor, alții socotiia că or veni moscalii și or luoa țara, și n-a mai fi Dumitrașco-vodă domnu stăpân.”Ion Neculce - „Letopisețul Țării Moldovei” (Ed. Minerva, București, 1986), p. 225Acest eveniment este redat și de Nicolae Costin: „Și așea făcându spaimă și mai mare că vin moscalii și au eșit cu toată curte lui și cu doamna la Cetățue.” - Nicolae Costin - „Letopisețul Țării Moldovei (1709-1711)”, în "Scrieri", vol. I (Ed. Hyperion, Chișinău, 1990), p. 381 Deoarece slujbașii domniei fugiseră cu banii, ostașii rămași în corturi s-au răzvrătit și au pornit către Cetățuia pentru a-și cere lefurile. Domnitorul a poruncit închiderea porților și cu lefegii rămași credincioși i-a silit pe răzvrătiți să se potolească.„Iar siimenii acei de la corturi, văzind că nu li-au dat și lor lefe, bani gata, n-au vrut să margă în curte, ce au luat steagurile și au purces din șes la Cetățuia cu zorba, ca să-ș ceară lefele. Iar Dumitrașco-vodă, văzindu-i că vin, au pus de au închis porțile Cetățuii și au vrut să le stea împotrivă, cu siimenii cei cie-i giurasă. Și mai avea și vro 60 oameni aduși cu dânsul din Țarigrad, și au răpedzit și la lefecii să încalece. Atunce seimenii cei cu zorba au venit pân' la poarta Cetățuii și, vădzind c-au închis porțile și nu-i lasă să între în mănăstire și le stau cei dinlontru împotrivă și lefeciii încalecă, n-au vrut să s-apuce de gâlceavă și au început a grăi cu binișor și a să ruga să le dea și lor lefe. Atunce Dumitrașco-vodă să spăriiasă și au prins pre bulucbașii lor înlontru și i-au ucis cu buzduganul, și încă pe unul l-au lovit cu sabie, dar n-au murit. Și așe s-au potolit acea gâlceavă, și s-au dus la strajă, în curte, unde era orânduiți.” - Ion Neculce - „Letopisețul Țării Moldovei” (Ed. Minerva, București, 1986), p. 226