Istoriografia revoluției române din 1848-1849 din Transilvania

Revoluția din 1848 a captivat generații întregi de istorici. Mai mult, evenimentele din Transilvania au fost abordate în viziuni proprii nu numai de către istoriografia românească, ci și de cea maghiară, germană (săsească) și austriacă. Prin urmare, e o istoriografie nu numai bogată, ci și complexă în raport cu dimensiunea europeană a evenimentului, pluralitatea problemelor ridicate și locul pe care îl ocupă în istoria modernă a României. I s-au consacrat, în consecință, mai multe colecții documentare, monografii, studii și articole apărute în perioade diferite și purtând în destule cazuri pecetea ideologică a timpului.

Printre colecțiile de documente se numără cele șase volume apărute imediat după 1900Anul 1848 în Principatele Române. Acte și Documente, vol. I-VI, București, 1902-1910, precedate de colecția îngrijită de August Treboniu LaurianAugust Treboniu Laurian, Die Romänen der Österreichischen Monarchie, fasc. I-III, Viena, 1849-1852 și de cea a lui Kövari LaszloKövári László, Okmánytar az 1848-1849 – erdély eseményekhez (Colecția de documente referitoare la evenimentele din anii 1848-1849 din Ardeal), pesta, 1861. Un vast material documentar îl datorăm contribuției de excepție a lui Silviu DragomirSilviu Dragomir, Studii și documente privitoare la revoluția românilor din Transilvania în ani 1848-1849, vol. I-II, Sibiu, 1944, vol. III, V, Cluj, 1946. De menționat că vol. IV, deși anunțat, nu a apărut. Vol. V, partea întâi, privește Istoria revoluției. De asemenea, admirabilul colectiv de cercetători de la Institutul de Istorie din Cluj Napoca, coordonați de către reputatul istoric Ștefan Pascu, a realizat documente ajunse deja la al VI-lea volum Documente privind revoluția de la 1848 în Țările Române, vol. I-V, Editura Academiei Române, București, 1977-1992. O apariție relativ recentă și de mare valoare științifică o constituie cele trei excelente volume de documente datorate acad. Cornelia Bodea Cornelia Bodea, 1848 la români. O istorie în date și mărturii, vol. I-II, Editura Academiei Române, București, 1982. Într-o nouă ediție, la primele două volume li s-a adăugat și vol. III. Vol. I-II, Editura Enciclopedică, București,1998. Acestor colecții de documente și altora pe care nu le-am amintit, precum cea datorată lui Popescu-Râmniceanu Popescu Rîmniceanu V., Luptele românilor din Ardeal 1948-1949, București, 1919, li se adaugă cele care se referă la o perioadă mai largă, incluzând anul 1848 Mihai Popescu, Documente inedite privitoare la istoria Transilvanei între 1848-1849, București,1929. Cel mai concludent exemplu este cel al lui Teodor V. Păcățeanu Teodor V. Păcăteanu, Cartea de aur sau luptele politice național ale românilor de sub coroana ungară, vol. I-VIII, Sibiu, 19031915, vezi vol. I, ediția a II-a, Sibiu, 1904. Contribuții importante găsim și în documentele care tratează revoluția într-o anumită parte a Transilvaniei, cum este lucrarea lui Sterie Știnghe Stinghe Sterie, Documente privitoare la trecutul românilor din Șchei (1846-1868), V, Brașov, 1903), sau alte colecții, care, de regulă, privesc o perioadă mai îndelungată din istoria Transilvaniei și nu întotdeauna anume problema Revoluției, cum este colecția de documente datorată lui I.D. Suciu și lui R. Constantinescu I.D. Suciu, R. Constantinescu, Documente privitoare la Istoria Mitropoliei Banatului, vol. II, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1980. Tot aici trebuie amintit jurnalul de război al lui Avram Iancu A. Iancu, Ghinda și sabia, jurnal de război cu ungurii, România, 1995.

Alături de documente au fost publicate mai multe volume de corespondență, cum este cazul lui N. Bălcescu N. Bălcescu, Corespondența, în Opere, vol. IV, București, 1964, al lui E. Hodoș E. Hodoș, Din corespondența lui S. Bărn Deák Imre, 1848. A szabadsgharez tortenete lecelekben (1848. Istoria luptei pentru libertate în scrisori), Budapesta, 1942, al lui C.D. Aricescu C.D. Aricescu, Corespondență secretă și acte inedite ale copiilor revoluțiunii române de la 1848, Brașov, I-III, București, 1873-1874, al lui I. Ghica Ion Ghica, Amintiri din pribegie după 1848. Noi scrisori către V. Alecsandri, vol. II, București, 1889, al lui Avram Iancu Liviu maior, Avram Iancu. Scrisori, Cluj, 1972 etc.

Apar volume de memorii destul de numeroase și în multe privințe importante. Cele mai cunoscute le datorăm lui V. Moldovan V. Moldova, Memorii din 1848-1849, Brașov, 1895, lui Gh. Sion Gh. Sion, Suvenire contempurane, București, 1888 și altor memorialiști, printre care, în primul rând, cei care au răspuns inițiativei lui Alexandru Popiu Ilarian de a scrie Istoria Românilor din Dacia Superioară și de a-i oferi date și informații în vederea realizării ei. Printre aceștia sunt, în primul rând, cei treisprezece autori incluși în valoroasa lucrare, datorată apreciaților istorici Nicolae Bocșan și Valeriu Leu, tratând tocmai problema în discuție: Anastasie Șandor, Partenie Gruescu, Dimitrie Petrovici Stoichescu, Vasile Ladislau Pop, Iosif Ciura, Teslovan, Ioan Rațiu, Simion Balint, Alexandru Roman, Nestor Socaciu, Francisc Mihăilașiu, Ioan Ciurileanu și Isaia Moldovan (21). Tot în contextul amintit se înscriu Ioan Oros (22), Ioan Pușcariu (23), Andrei Șaguna (24), Iosif Șterca Șuluțiu (25) etc., numărul memorialisticii transilvănene trecând de câteva zeci de autori și texte (26).

Tot aici trebuie menționate rapoartele ce ne-au rămas de la principalii conducători ai Revoluției, mai întâi cel datorat lui Avram Iancu (27), iar apoi cel al lui Simion Balint și cel al lui Axente Sever (28). În raport cu datele oferite de izvoarele istorice, precum cele amintite, au apărut mai multe monografii dedicate Revoluției românilor din Transilvania din 1848, cele mai recente datorându-le distinsului istoric, specialist al perioadei moderne, Liviu Maior (29) și competentului cercetător clujean Gelu Neamțu (30). Dintre celelalte monografii, anterioare celor amintite, să reținem importanta lucrare a lui N. Bălcescu privind mișcarea din 1848 din Ardeal (31), lucrarea lui V. Popescu Râmniceanu (32), lucrarea aparținând acad. Cornelia Bodea (33), cea privitoare în special la evenimentele din 1848 din Banat, datorate specialistului în istoria Banatului Ioan Dimitrie Suciu (34), lucrarea lui I. Boroș (35), care privește evenimentele din 1848 de la Lugoj, lucrarea lui Victor Cheresteșiu (36), care însă nu prezintă evenimentele din partea a doua a Revoluției române din Transilvania, lucrarea lui L. Loghin și C. Ucrain care privește mai ales aspecte militare ale Revoluției (37) etc. Problema revoluției din 1848 în Transilvania e prezentată, în mod firesc, și în lucrările care tratează Revoluția română din 1848 în ansamblul ei. Dintre acestea pot fi menționate cea datorată lui Gh. Georgescu-Buzău (38), sinteza realizată de C. Căzănișteanu, D. Berindei, M. Florescu, V. Nicolae (39), apoi cele realizate de Dan Berindei (40), de Gh. Platon (41), Apostol Stan (42), de G.D. Iscu (43) etc.

Locul cuvenit ocupă Revoluția din 1848 în toate tratatele importante de istoria românilor, indiferent de perioada în care acestea au apărut. Este cazul, în primul rând, al lui Papiu Ilarian (44), urmat, tot în secolul nouăsprezece, de Gh. Barițiu (45), apoi de ampla lucrare în 14 volume datorată lui Alexandru Dimitrie Xenopol (46), apărute între 1888 și 1893, de apreciatele lucrări ale lui N. Iorga, tratând istoria românilor în 11 volume (47) și, într-o alta, pe cea a Transilvaniei (48), de lucrarea lui Constantin C. Giurăscu (49) etc. Mai menționăm cele două tratate apărute sub egida Academiei Române din Istoria Transilvaniei (50) și Istoria României (51), precum și lucrarea lui Gh. Platon, consacrată perioadei moderne a istoriei noastre (52). În toate aceste lucrări, Revoluția din 1848 ocupă locul cuvenit, tratarea diferitelor ei aspecte purtând însă pecetea perioadei în care au apărut, de altfel ca și în cazul altora din cele amintite.

Urmărind problematica marii mișcări din 1848 în Transilvania, nu pot fi excluse lucrările consacrate conducătorilor acestei revoluții, cu predilecție lui Avram Iancu, despre care au scris memorabile pagini mai mulți istorici, a căror listă începe, fără nicio îndoială, cu Silviu Dragomir (53) și cu Iosif Sterca Șuluțiu de Cărpiniș, unul dintre primii biografi ai lui Avram Iancu (54). Lista acestor autori continuă cu I. Georgescu (55), I. Lupaș (56), Gabriel Bălănescu (57), Al. Hodoș (58), Horia I. Urs (59), Ștefan Pascu (60), Teodor Pompiliu (61), M. Badea și Gh.I. Bodea (62), Marin Mihalache (63), Florin Dudaș (64), Ioan Ranca și V. Mitre (65), Constantin P. Avram (66) etc. Cu toate acestea, nu există, până în prezent, o biografie pe măsura vieții eroului devenit legendar, care să cuprindă integral și fără omisiuni faptele sale pentru care a fost cântat și glorificat de generații întregi de români, considerent pentru care Geo Bogza apreciază că niciunuia dintre eroii sau martirii noștri din trecut nu i-am rămas atât de datori (67).

Lucrări importante s-au scris și privitor la alți lideri ai Revoluției române din 1848 din Transilvania, printre care Simion Bărnuțiu (68), Eftimie Murgu (69), apropiatul acestuia, Vasile Maniu (70), Gheorghe Barițiu (71), Alexandru Popiu-Ilarian (72), Andrei Șaguna (73), Ștefan Ludwic Roth (74) și alți lideri importanți ai Revoluției. Li se adaugă lucrările dedicate unor prefecți care s-au găsit în fruntea prefecturilor constituite în timpul Revoluției, precum Ioan Buteanu (75), Ioan Axente Sever (76), Simeon Balint (77), Bătrâneanu Alexandru (78), Vasile Moldovan (79), C-tin Roman Vivu (80), Nicolae Solomon (81), unor viceprefecți precum Constantin Secăreanu (82) etc., sau prefecților lui Avram Iancu, prezentați într-un singur volum, cu biografii de proporții mai reduse (83). Tot scurte biografii ale revoluționarilor din 1848 din Țările Române ne sunt prezentate într-un mic dicționar dedicat acestora (84), iar date privind viața și activitatea lor, și la S. Moldovan, F. Tucă și C. Ucrain (85) etc.

În mod firesc, Revoluției Române din 1848 din Transilvania i s-au consacrat și un număr deosebit de mare de studii atât de către istoricii români, cât și de cei străini. Enumerarea lor poate constitui tema unei lucrări anume, nefiind în intenția noastră o asemenea evidențiere. Vom da deci doar câteva exemple de volume de studii. Și de data aceasta pentru Transilvania trebuie început tot cu Silviu Dragomir, prin volumul îngrijit de către apreciatul istoric clujean Teodor Pompiliu (ediție, introducere, note, comentarii) (86), apoi câteva dintre cele apărute în ultimele decenii (87).