thumb|Inscripție în creola din Guadelupa, în traducere: „RIDICĂ PICIORUL [de pe accelerator] AICI SE JOACĂ COPII!”

thumb|Inscripții pentru camere de hotel în tok pisin. În traducere literală, cea din stânga: „Nu puteți intra”; cea din dreapta: „Acum puteți face curat în cameră”.

În sociolingvistică, termenul limbă creolă denumește o limbă care a evoluat dintr-o limbă vehiculară mixtă, secundă pentru vorbitorii ei, într-o limbă maternă în sensul obișnuit al termenului. Limba mixtă de origine este de cele mai multe ori un pidgin, dar poate fi și un sabirBidu-Vrănceanu 1997, p. 142.Dubois 2002, pp. 126–127..

Adjectivul „creolă” provine din cel spaniol criollo, criolla, la rândul său din cel portughez crioulo, crioula (derivat din verbul criar „a crea”), ce caracterizează la origine o persoană de origine europeană născută într-o colonie europeană din AmericaDLE, articolul criollo, lla..

În cele mai multe cazuri, pidginul de origine are ca suprastrat limba unei puteri europene care și-a cucerit un imperiu colonial după secolul al XVII-lea (franceza, spaniola, portugheza, engleza și olandeza), iar substratul lor este o limbă sau limbi ale unor popoare indigene din Africa, Asia de Sud și de Sud-Est, insulele din Oceanul Indian și din Oceanul Pacific, America de Nord, Centrală și de Sud, sau ale sclavilor duși dintr-o parte a lumii în alta, mai ales din Africa în America.

Pentru majoritatea lingviștilor, idiomurile creole sunt limbi, dar unii le tratează pe cele cu un anumit suprastrat ca pe o limbă care are mai multe varietățiDe exemplu Sala și Vintilă-Rădulescu 1981 (pp. 64–67)..

Majoritatea limbilor creole sunt numai orale, lipsite de standardizare, de autonomie față de limba suprastrat și de istoricitate, de aceea unele au dispărut, precum cele cu suprastrat olandez, care au lăsat numai urme în alte limbi creoleSala și Vintilă-Rădulescu 1981, pp. 188–189.. Sunt totuși și limbi creole care au fost standardizate și chiar au devenit oficiale în foste colonii, precum limba creolă haitiană [https://pdba.georgetown.edu/Constitutions/Haiti/haiti1987.html Constituția Republicii Haiti, articolul 5 (accesat la 2 iunie 2023)..

Formare

Limbile mixte (pidginuri și sabiruri) din care s-au format cele creole erau limbi vehiculare însușite pe lângă limba maternă ca limbi secunde, în unele situații de contact între limbi, precum schimburi comerciale, colonizare, sclavie sau migrație, formate prin amestec de elemente din două sau mai multe limbi. Formarea lor era impusă de urgența necesității de avea un mijloc de comunicare în condiții în care părțile implicate nu se înțelegeau prin limba uneia sau a celeilalte. Limbile mixte erau reduse ca lexic la necesitățile tipului de relație în care erau vorbitorii lor, aveau un fonetism cu trăsături comune limbilor sursă și o structură gramaticală simplă. Din motive de ordin istoric sau sociocultural, unele limbi mixte au devenit limbi materne ale unei întregi comunități, printr-un proces numit de creolizare.

Chestiunile legate de creolizare sunt controversate. Încă în secolul al XIX-lea s-a observat că limbile creole prezintă mai multe trăsături gramaticale comune, chiar dacă au suprastraturi și substraturi diferiteBussmann 1998, p. 264.. Toate teoriile privitoare la geneza lor au căutat să explice acest fenomen.

Există o teorie a poligenezei limbilor creole, conform căreia fiecare s-ar fi format independent una de alta. Hugo Schuchardt, întemeietorul creolisticii, considera la sfârșitul secolului al XIX-lea că, în fiecare caz în parte, coloniștii și-ar fi simplificat în mod deliberat propria limbă, considerând-o prea complicată pentru cei cărora li se adresau. După Leonard Bloomfield, în schimb, vorbitorii limbilor substrat ar fi fost cei care au introdus primele alterări, iar apoi ar fi urmat un proces de interacțiune de imitații reciproce imperfecte ale modului de a vorbi al celor două părți, având ca rezultat întărirea erorilorSala 1989, pp. 87–88..

Altă teorie este monogenetică, dezvoltată în anii 1960 de Douglas Taylor, Robert Wallace Thompson, William A. Stewart, Keith Whinnom etc. Deoarece primele colonii au fost portugheze, aceasta susține că toate pidginurile și limbile creole cu suprastrat european ar avea o origine unică, anume un pidgin portughez „panmondial”, iar cele cu alt suprastrat s-ar fi format prin așa-numita „relexificare”, adică înlocuirea lexicului portughez cu cuvinte din celelalte limbi europene, structurile lor rămânând cele ale pidginului portughez inițial.

Teorii mai recente, din anii 1980, leagă geneza limbilor creole de universaliile lingvistice. Derek Bickerton a explicat asemănările dintre aceste limbi prin modul similar în care s-ar fi format, emițând ipoteza numită a „bioprogramului”. Conform acesteia, limbile creole au apărut într-o singură generație, cea a copiilor născuți din vorbitori ai unei limbi mixte pe cale de a fi folosită în locul limbii substrat. Auzind în jurul lor structurile foarte simple ale limbii mixte, folosite inconsecvent și nesistematic, își foloseau capacitățile lingvistice înnăscute ce constau în accesul la o gramatică universală inaccesibilă adulților, ca să îi dea o structură regulată, vorbind-o în mod consecvent conform acesteia, ca pe o limbă „normală”, și fiind influențați numai în mod minimal de structura limbii substratCf. Bussmann 1998, p. 264; Crystal 2008, p. 55; Kálmán și Trón 2007, p. 36.. Generațiile următoare o învățau deja ca limbă maternă, iar limba creolă astfel formată dobândea toate caracteristicile necesare pentru a-și îndeplini funcțiile comunicative ale oricărei limbi naturale, cu o complexitate formală și funcțională comparabilă cu a acestora, în limitele necesităților comunicative ale comunității care o foloseaCrystal 2008, p. 122.CELW 2009, p. 859..

Caracteristici

Unele caracteristici ale limbilor creole le continuă pe cele ale limbilor mixte de origine. Astfel, dacă aceasta a fost un pidgin, sistemul său fonologic este mai simplu decât al limbilor suprastrat și substrat, fiind compus din foneme comune acestora. Lexicul unei astfel de limbi creole este furnizat în marea sa majoritate de suprastratIarțeva 1990, articolul Крео́льские языки́ „Limbi creole”.. Structura gramaticală a limbilor creole este în general simplă, reținând structurile de bazăCrystal 2008, p. 55. și preferând structurile analitice celor sintetice, folosind cuvinte gramaticale, eliminând total sau în mare parte flexiunea și având topică fixă. În formarea cuvintelor, aceste limbi recurg frecvent la compunere din două elemente și la reduplicare, numai unele folosind și derivarea.

Bickerton a găsit o serie de trăsături comune limbilor creole, văzând în aceasta o dovadă a teoriei despre formarea lor, cea a bioprogramului. Printre aceste trăsături sunt următoareleBickerton 1981, apud CELW 2009, pp.861–862.: În propoziție negativă, și subiectul nedefinit, și complementul nedefinit, și predicatul sunt negate aparte, ex. non dag na bait non kyat „niciun câine n-a mușcat nicio pisică” (creola engleză din Guyana). Același cuvânt exprimă și verbul impersonal al existenței, și verbul posesiei, ex. get one wahine she get one daughter „este (există) o femeie care are o fată” (creola din Hawaii). Corespondentele verbului „a fi” sunt cuvinte diferite pentru folosirea cu complement circumstanțial de loc și ca verb copulativ, ex. a ben de na ini a kamra „(el/ea) era în cameră” vs. mi na botoman „(eu) sunt barcagiu” (creola engleză sranan din Surinam). Adjectivul exprimă predicatul nominal fără verb copulativ, ex. di pikni sik „copilul este bolnav” (creola engleză din Jamaica). Topica propoziției interogative nu diferă de cea a propoziției enunțiative, ex. i bai di eg-dem(?) „(el) a cumpărat oăle(?)” (creola engleză din Guiana).

Variabilitate

Toate limbile creole, indiferent de gradul lor de evoluție și de standardizare, continuă să fie în contact cu limba care este suprastratul lorSecțiune după Escure 2006, pp. 866–870, în afara surselor indicate separat.. De aceea, în fiecare dintre ele există varietăți sociale (sociolecte) în raport cu acesta, care fac parte dintr-un continuum lingvistic. Măsura în care sunt stăpânite de vorbitori depinde de mai mulți factori, în primul rând de gradul de școlarizare în limba suprastrat, apoi de contextul social, etnic, competența și adaptabilitatea vorbitorului și diverși factori psihici. Se disting trei varietăți principale: bazilectul, mezolectul și acrolectul, fără granițe clare între ele.

Bazilectul este varietatea de limbă creolă cea mai diferită de limba suprastratBussmann 1998, p. 13.Crystal 2008, p. 51.. De exemplu, în creola din Antilele franceze, bazilectul este varietatea numită gros créole sau créole bitakoDubois 2002, p. 63..

Acrolectul este varietatea cea mai apropiată de limba suprastratCrystal 2008, p. 8.Dubois 2002, p. 13., dar nu este identic cu aceasta. Este folosit de vorbitori care au un nivel de școlarizare suficient ca să cunoască varietatea standard a limbii suprastrat, dar vorbesc aceasta cu unele particularități fonetice care țin de substrat. Astfel poate fi, de exemplu, un profesor care predă în limba suprastrat.

Mezolectul se situează între bazilect și acrolect, fără să fie clar identificabilDubois 2002, p. 298.. Unii sociolingviști disting în cadrul lui un mezolect superior (cel mai apropiat de acrolect), unul inferior (cel mai apropiat de bazilect) și unul mediu, situat între acesteaCrystal 2008, p. 302..

David DeCamp, care a introdus noțiunea de continuum creol, dă ca exemplu de variante în continuumul creolei engleze din Jamaica propoziția mi tel am / a tel im / a told him, cf. I told him „(eu) i-am spus”DeCamp 1971, apud CELW 2009, p. 866.. Unii vorbitori sunt capabili să treacă de la un nivel la altul, uneori în cadrul aceluiași discurs. Un exemplu este cel al folosirii cuvântului corespunzător lui „picior” de către un vorbitor de creolă engleză din Belize. În general, în limbile creole se folosește un singur cuvânt pentru laba piciorului și piciorul întreg. În creola din Belize, acesta este fut (< foot). Vorbitorul spune Wan shaak bait mi fut hia (cf. A shark bit my leg here) „Un rechin m-a mușcat de picior aici”, dar în minutul următor zice Main da maskito pan yu leg (cf. Mind that mosquito on your leg) „Fii atent la țânțarul ăla de pe piciorul tău”, cu cuvântul corect în engleză.

Apropierea limbii creole de limba suprastrat a fost numită decreolizare. Aceasta are un aspect general, privitor la limbă în ansamblu, și unul individual. Primul aspect se referă la faptul că se creează un continuum post-creol, atunci când limba își pierde din ce în ce mai mult vorbitorii și este pe cale de dispariție. Este, de pildă, cazul creolei franceze a afro-americanilor din Louisiana, care se pierde sub influența dialectului limbii franceze din Lousiana, numit cajun, a francezei standard predate de profesori din Franța, a dominanței limbii engleze și a statutului social defavorabil al vorbitorilor acestei creole. În cazul unor limbi creole viguroase, ca cea franceză din Haiti, cea engleză din Papua Noua Guinee sau cea engleză din Belize, nu există un continuum post-creol. Vorbitorii lor care cunosc acrolectul nu renunță la mezolect sau chiar la bazilect, ci le folosesc în funcție de situația de comunicare în care se află, prin urmare, în cazul lor, decreolizarea este individuală și ocazională.

Statut social și juridic

Din cauza condițiilor istorice în care au luat naștere, limbile creole erau în primul rând ale băștinașilor din teritorii colonizate, ale sclavilor și migranților, categorii sociale defavorizate, care au rămas ca atare și după abolirea sclaviei și decolonizare. De aceea, limbile creole erau disprețuite chiar și de vorbitorii lor, limbile de prestigiu fiind cele suprastratCELW 2009, p. 864..