Silvestru al II-lea (născut Gerbert d'Aurillac; ) a fost papă al Romei timp de patru ani, între 2 aprilie 999 și 12 mai 1003. Gerbert a provenit dintr-o clasă socială săracă, fapt care a atras potrivnicia înverșunată a adversarilor săi bogați și influenți, care au pus în circulație numeroase legende calomnioase la adresa sa. De-abia după două secole a fost ales din nou un papă care a provenit dintr-o pătură socială similară, în persoana lui Pietro da Morrone.

Viața În anul 963 a intrat în mănăstirea din Aurillac. Remarcat pentru priceperea sa, a fost luat de contele pentru studii la Barcelona, unde s-a familiarizat cu matematica și astronomia. Vecinătatea cu Califatul Córdoba i-a facilitat înțelegerea algebrei, ajungând astfel să fie unul dintre primii europeni deprinși cu sistemul zecimal.

În anul 982 a fost ales stareț (abate) al Mănăstirii Bobbio. Ulterior a fost secretar al arhiepiscopului de Reims, după decesul căruia a devenit el însuși arhiepiscop. Ca papă și-a luat numele de Silvestru în amintirea papei Silvestru, care conform legendei l-ar fi botezat pe împăratul Constantin cel Mare.

Papa Silvestru al II-lea, un adept al unității creștine, a lăsat libertate pentru organizarea bisericilor neimperiale în Polonia și Ungaria.Cruciada a IV-a: deziderate și consecințe politico-religioase

A fost primul francez care a devenit papă. Era în relații strânse cu Sfântul Imperiu Roman și cu împăratul Otto al III-lea. În februarie 1001 cetățenii Romei s-au revoltat împotriva dominației imperiale. Oligarhia i-a forțat pe amândoi să părăsească orașul. Otto al III-lea a murit în următorul an, fără a putea relua controlul asupra Romei. Papa Silvestru al II-lea a primit permisiunea să se întoarcă, sub o supraveghere strictă, fiind obligat să se rezume la activitatea religioasă, spirituală.

În anul 1001 papa Silvestru al II-lea a trimis în Ungaria o coroană pentru regele Ștefan I al Ungariei, alta decât cea cunoscută ulterior drept Coroana Sfântă a Ungariei (după o teorie aceasta din urmă a fost confecționată într-un atelier din Bizanț).

Gerbert în legendă miniatura|Papa Silvestru al II-lea și Diavolul într-o ilustrație din cca. 1460. Gerbert a fost acuzat de către dușmanii săi că ar fi studiat artele magiei și astrologiei în orașele islamice Córdoba și Sevilla și chiar la Universitatea al-Karaouine din Maroc. Acest lucru a dat naștere la unele legende care-l prezentau ca pe un vrăjitor de partea diavolului.

Principalul reproș pus în circulație era acela că ar fi câștigat papalitatea jucând zaruri cu diavolul. De asemenea se spunea că Gerbert ar fi construit un cap din bronz. Acest cap robotic i-ar fi răspuns la unele întrebări cu "da" sau "nu". El avea reputația de a fi realizat un pact cu un demon feminin numit Meridiana, care i-a apărut după ce a fost respins de iubirea sa pământească, și cu ajutorul căreia ar fi reușit să urce pe tronul ​​papal.

Conform legendei, Meridiana (sau capul de bronz), i-a spus lui Gerbert că, dacă el va trebui să citească vreodată o liturghie în Ierusalim, diavolul va veni după el. Papa ar fi anulat apoi un pelerinaj la Ierusalim, dar atunci când a citit o liturghie în Bazilica Sfintei Cruci din Ierusalim (latină: Basilica Sanctae Crucis in Hierusalem, italiană: Basilica di Santa Croce in Gerusalemme) aflată în Roma, el s-a îmbolnăvit curând după aceea și a murit. Într-o altă versiune, el a fost atacat chiar de către diavol în timp ce citea liturghia, diavolul l-a mutilat și-a dat ochii demonilor să se joace cu ei.

Gerbert nu este singurul papă acuzat de legături cu diavolul. De-a lungul timpului au mai fost acuzați și alți papi precum Ioan al XXI-lea sau Benedict al XII-lea. În 1409 Grigore al XII-lea a fost anchetat de Conciliul de la Pisa.

Activitate științifică A adus anumite contribuții în domeniul științei, lucru vizibil în scrierile sale și a promovat dezvoltarea învățământului matematic în Europa. A predat disciplinele quadriviumului: matematică, logică, filozofie, astronomie.

A promovat lucrările lui Euclid și Boethius.

Scrieri Lucrările scrise ale papei Silvestru al II-lea au fost tipărite în volumul 139 din Patrologia Latina:

Scrieri matematice Libellus de numerorum divisione. De geometria Regula de abaco computi Liber abaci Libellus de rationali et ratione uti Scrieri bisericești Sermo de informatione episcoporum De corpore et sanguine Domini Selecta e concil. Basol., Remens., Masom., etc. Scrisori Epistolae ante summum pontificatum scriptae 218 scrisori, inclusiv scrisori către împărat, papă și diverși episcopi Epistolae et decreta pontificia 15 scrisori de la diferiți episcopi, inclusiv Arnulf, și de la stareți o scrisoare dubioasă pentru Otto al III-lea. cinci poeme scurte Altele Acta concilii Remensis ad S. Basolum Leonis legati epistola ad Hugonem et Robertum reges

Note

Bibliografie

Legături externe Scrieri Un magician pe scaunul Sfântului Petru , 5 aprilie 2007, Gabriel Tudor, Revista Magazin Papa Silvestru al II-lea: savantul magician de pe tronul Vaticanului, 9 iulie 2012, Nicu Pârlog, Descoperă

Categorie:Papi din secolul al X-lea Categorie:Papi din secolul al XI-lea Categorie:Nașteri în 945 Categorie:Decese în 1003 Categorie:Apocalipticiști Categorie:Matematicieni din secolul al X-lea Categorie:Francezi ai secolului al X-lea Categorie:Astronomi francezi Categorie:Oameni din Cantal Categorie:Scriitori de limbă latină din secolul al X-lea Categorie:Oameni din Roma