60px|left Entoloma sinuatum (1871), sin. Rhodophyllus sinuatus (1951), denumită în popor ciuperca pieptănușului, este o specie de ciuperci otrăvitoare posibil letală de basidiomicete din familia Entolomataceae și genul Entoloma. Buretele coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe terenuri calcaroase sau acre în păduri foioase sub stejari și, fagi, crescând în cercuri („cearcăne de vrăjitoare”), precum grupuri în locuri umede. El apare din mai până în octombrie (noiembrie). Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 236-237, ISBN 3-405-11774-7Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 123, 125-126
Istoric thumb|left|90px|P. Kummer Și acest soi a fost menționat de multe ori sub denumiri diferite. Aici cele mai importante: Specia a fost descrisă și pictată pentru prima oară de Pierre Bulliard sub numele Agaricus lividus în cartea sa Herbier de la France, volumul 8, din anul 1788.Pierre Bulliard: „Herbier de la France”, volumul 8, Editura Didot et Debure, Paris 1788, tabl. 382 După ce Christian Hendrik Persoon la redenumit în Agaricus sinuatus (1801), micologul francez Lucien Quélet i-a dat trei însemnări noi: Entoloma lividum (1872), Rhodophyllus lividus (1886) și Rhodophyllus sinuatus (1888).Index fungorum, descrierea ciupercii pieptănușului, pe când între timp, micologul german Paul Kummer îi da-se o denumire numai puțin luată în seamă: Entoloma sinuatum (1871).Paul Kummer: „Der Führer in die Pilzkunde etc.” (Ghid pentru știința micologiei) cu 80 de ilustrații litografice, Editura E. Luppe, Zerbst 1871, p. 97-98
Din mijlocul secolului al XX-lea, a fost folosit numele Rhodophyllus sinuatus dat de micologul german Rolf Singer în anul 1951 în toate cărțile de ciuperci.Rolf Singer: „Die Agaricales in der modernen Taxonomie”, Editura A. R. Gantner Verlag KG, Vaduz 1951, p. 672–73
În sfârșit micologul olandez Machiel Noordeloos (n. 1949) a propagat în lucrarea sa Fungi Europaei din 1992, redenumirea în numele aproape uitat dat anterior de Paul Kummer: Entoloma sinuatumMachiel Noordeloos: „Fungi Europaei”, vol. 5: Entoloma, Editura Giovanna Biella, Saronno (Italia) 1992, p. 111 care este valid până astăzi (situația pe 11 octombrie 2014).Noul nume Entoloma sinuatum
Descriere thumb| left|140px Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani).Bryn Dentinger: „Molecular phylogenetics of porcini mushrooms (Boletus section Boletus)”, în: Molecular Phylogenetics and Evolution, vol. 57, nr. 3, Londra 2010, p. 1276–1292
Pălăria: are un diametru de 6-15 cm, este fragedă și cărnoasă, mai întâi semisferică, devenind apoi convexă și în final plată, ondulată neregulat și adesea tare cocoșată. Cuticula este netedă, nelucioasă, cu fibre radiale de gri-ocru. Coloritul diferă între albicios, cenușiu și pătat cenușiu-brun. Lamelele: stau nu prea dense, sunt înalte și subțiri, mereu intercalate, fiind inițial albe, apoi de un roz-închis. Piciorul: are o înălțime de 6-14 cm și o grosime de 1,5-3 cm, este, destul de masiv, puternic, deseori curbat, subțiat în partea de sus, acolo brumat,cu baza îngroșată, inițial plin, la bătrânețe gol. Coloritul este alb murdar până la slab galben. Acest burete nu are manșetă în jurul piciorului. Carnea: este albă și cam fragedă, de asemenea la marginea pălăriei. Ciuperca este de gust plăcut cu un miros de faină proaspătă. Caracteristici microscopice: are spori angulari-ovoidali, aproape hexagonali, au o mărime de 8-10 x 7-8,5 microni, fiind de un colorit roz murdar. Reacții chimice: Lamelele se colorează cu sulfat de fier brun și cu sulfovanilină violet.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 256, ISBN 3-85502-0450
Toxicitate Această ciupercă este cea mai toxică și otrăvitoare din genul Entoloma, care poate provoca după consum complicații gastrointestinale mortale, mai ales la copii și persoane în vârstă care au un sistem imunitar al organismului mai scăzut. Zece la sută din toate cazurile de otrăvire sunt cauzate de această ciupercă. Se suspectă, că cauza intoxicației ar fi un glicovinil (C4H7NO2), de asemenea sunt conținute lectine fungide care duc în mod specific la agregare de celule sanguine de grupa de sânge A.Jürgen Guthmann, Christoph Hahn, Rainer Reichel: „Taschenlexikon der Pilze Deutschlands - Ein kompetenter Begleiter zu den wichtigsten Arten, Editura Quelle & Meyer, Wiebelsheim 2011, p. 142 pp, ISBN 978-3-494-01449-4 și alcaloide.Jaume Bastida, Fransesc Viladomat, Jose M. Llabrés, Carles Codina, „Screening of higher fungi from Catalonia for alkaloids-II”. International Journal of Crude Drug, 1987 În plus, acest soi conține cele mai mari concentrări de cupru, zinc, mercur și arsen în relație cu alte specii.M. Tuzen, E. Sesli, M. Soylak: Mustafa (2007), „Trace element levels of mushroom species from East Black Sea region of Turkey”, Food Control nr. 18 (7), 2007, p. 806–811Arsen în Entoloma
Simptomele de ingestie încep după 20 minute, dar deseori de abia după 4 ore de la ingerare. Principalele simptome pe care se observă la persoane care au consumat astfel de ciuperci sunt: stări de greață și vărsături, probleme acute și severe la nivel gastrointestinal cu diaree, dureri mari de cap, dificultăți respiratorii, amețeli si dureri de burtă.Simptomele otrăvirii
Confuzii thumb|100px|left|C. gambosa thumb|100px|E. sinuatum Buretele poate fi confundat cu specii comestibile și toxice acelui gen cum sunt între altele: Entoloma abortivum (comestibil),Entoloma abortivum Entoloma clypeatum (comestibil)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 238-239, ISBN 3-405-11774-7 Entoloma excentricum (necomestibil)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 248-249, ISBN 3-405-11774-7 sau Entoloma hiemale,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 268-269, ISBN 88-85013-25-2 dar și cu bureți altor genuri, ca de exemplu Agaricus campestris (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 248-249, ISBN 3-405-11774-7 Clitocybe nebularis (fiert comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 322-323, ISBN 3-405-11774-7 Clitopilus prunulus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 248-249, ISBN 3-405-11774-7 Cortinarius crassus (comestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 182-183, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius triumphans sin. Cortinarius crocolitus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12081-0 Hygrophorus russula (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 280-281, ISBN 3-405-11774-7 Lepista glaucocana (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 318-319, ISBN 3-405-12081-0> Lepista personata, (comestibil)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 322-323, ISBN 3-405-12081-0 Leucocybe connata sin. Clitocybe connata, Lyophyllum connatum (comestibil, saprofit),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 326-327 - 1, ISBN 3-405-12116-7 Russula citrina (comestibil) ),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 336-337, ISBN 3-405-12124-8 Tricholoma columbetta (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 298-299, ISBN 3-405-11774-7 Tricholoma irinum sin. Lepista irina, (comestibil)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 316-317, ISBN 3-405-12081-0 sau cu necomestibilele Tricholoma album,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 258-259, ISBN 3-405-12124-8 Tricholoma lascivumBruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 348-349, ISBN 88-85013-37-6 și Tricholoma stiparophyllum sin.Tricholoma pseudoalbum.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 256-257, ISBN 3-405-12124-8
De cele mai multe ori Entoloma sinuatum (ciuperca pieptănușului) este confundată cu savuroasa Calocybe gambosa (buretele de mai).Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 130
Specii asemănătoare
Note
Bibliografie Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci”, Editura Casa, Cluj-Napoca 2013, ISBN 9786068527147, 192 p. Bruno Cetto, vol. 1, 2, 3, 4 (vezi sus) H. Clémençon: „Pilze im Wandel der Jahreszeiten”, vol. 1 și 2, Editura Éditions Piantanida, Lausanne 1981 Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986 Gustav Lindau, Eberhard Ulbrich: „Die höheren Pilze, Basidiomycetes, mit Ausschluss der Brand- und Rostpilze”, Editura J. Springer, Berlin 1928 Meinhard Moser: „Kleine Kryptogamenflora der Pilze - Partea a.: „ Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”. Partea b: „Kleine Kryptogamenflora de Helmut Gams” Editura G. Fischer, Jena 1950
Legături externe
Scurt film depre Entoloma sinuatum
Categorie:Entoloma Categorie:Ciuperci otrăvitoare Categorie:1788 în știință