Tulburarea de personalitate borderline (BPD), cunoscută și ca tulburarea de personalitate instabilă emoțional (EUPD), este un tipar pe termen lung de comportament anormal caracterizat prin relații instabile cu alte persoane, simț instabil al sinelui și emoții instabile. Adesea are loc un comportament periculos și auto-vătămarea. Persoanele se pot de asemenea confrunta cu un simțământ de gol sau frică de abandon. Simptomele pot fi scoase la iveală de evenimente aparent normale. Comportamentul începe în mod tipic în maturitatea timpurie și are loc într-o varietate de situații. Abuzul de substanțe, depresia și tulburările de alimentație sunt în mod obișnuit asociate cu BPD. Până la 10% din persoanele afectate mor prin sinucidere.
Apariția simptomelor BPD poate fi declanșată de evenimente pe care alții le-ar putea percepe ca fiind normale, tulburarea manifestându-se de obicei la vârsta adultă timpurie și persistând în diverse contexte. BPD este adesea comorbid cu tulburări de consum de substanțe, tulburări depresive și tulburări de alimentație. BPD este asociat cu un risc substanțial de suicid, studiile au estimat că până la 10% dintre persoanele cu BPD mor prin suicid. În ciuda gravității sale, BPD se confruntă cu o stigmatizare semnificativă atât în reprezentările din mass-media, cât și în domeniul psihiatric, ceea ce poate duce la subdiagnosticare și tratament insuficient.
Cauzele BPD nu sunt clare, dar par să implice factori genetici, neurologici, de mediu și sociali. Are loc de cinci ori mai des la persoanele care au o rudă apropiată afectată. Evenimentele nefavorabile din viață de asemenea par să joace un rol. Mecanismul care stă la bază pare să implice rețeaua frontolimbică de neuroni. BPD este recunoscută de Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale (DSM) ca tulburare de personalitate, alături de alte nouă astfel de tulburări. Diagnosticul se bazează pe simptome, iar examinări medicale pot fi făcute pentru a se exclude alte probleme. Condiția trebuie distinsă de problemele de identitate sau de abuzul de substanțe, printre alte posibilități.
BPD este în mod tipic tratată cu terapie, cum este terapia cognitiv comportamentală (TCC). Alt tip, terapia comportamentală dialectică (TCD), poate reduce riscul de sinucidere. Terapia poate avea loc unu la unu sau în grup. Deși medicamentele nu vindecă BPD, pot fi utilizate pe a ajuta la ameliorarea simptomelor asociate. Unele persoane necesită îngrijire în spital.
Aproximativ 1.6% din oameni au BPD într-un an dat. Femeile sunt diagnosticate de trei ori mai des decât bărbații. Pare să devină mai puțin obișnuită printre vârstnici. Până la jumătate din persoane își ameliorează simptomele într-o perioadă de zece ani. Persoanele afectate utilizează în mod tipic o cantitate mare de resurse de îngrijire a sănătății. Există o dezbatere în desfășurare cu privire la denumirea tulburării, în special a potrivirii cuvântului borderline. Tulburarea este adesea stigmatizată atât în media, cât și în domeniul psihiatric.
Semne și simptome BPD se caracterizează prin următoarele semne și simptome: Simț al identității destul de tulburat Eforturi susținute de a evita abandonul real sau imaginar și reacții extreme Gândire în alb și negru Impulsivitate și comportamente impulsive sau periculoase (e.g., cheltuieli, sex, abuz de substanțe, condus nesăbuit, exces de mâncare) Reacții emoționale intense sau incontrolabile care adesea par disproporționale evenimentului sau situației Relații interpersonale instabile și haotice Comportament auto-distructiv Imagine de sine distorsionată Disociere Acompaniată frecvent de depresie, anxietate, mânie, abuz de substanțe sau furie. Cele mai remarcate simptome ale BPD sunt sensibilitatea pronunțată la respingere sau critică și frica intensă de un posibil abandon. În general, printre caracteristicile BPD se numără sensibilitatea neobișnuit de intensă în relațiile cu alții, dificultățile în reglarea emoțiilor și impulsivitatea. Alte simptome pot fi: a se simți nesigur cu privire la identitatea personală, morală și valori; a avea gânduri paranoide în timpul stresului; depersonalizarea; și, în cazuri moderate și severe, ruperi de realitate induse de stres sau episoade psihotice.
Emoții Persoanele cu BPD pot simți emoțiile cu o mai mare ușurință, adâncime și pentru mai mult timp decât le simt alții. O caracteristică esențială a BPD este instabilitatea afectivă, care în general se manifestă prin reacții emoționale intense la declanșatori de mediu, cu o întoarcere înceată la o stare emoțională de bază. Potrivit lui Marsha Linehan, sensibilitatea, intensitatea și durata în care oamenii cu BPD simt emoțiile au efecte atât pozitive cât și negative. Persoanele cu BPD sunt adesea excepțional de entuziaste, idealiste, bucuroase și iubitoare, dar se pot simți copleșiți de emoții negative (anxietate, depresie, vinovăție/rușine, îngrijorare, mânie etc.), experimentând jale intensă în loc de tristețe, rușine și umilire în locul unei jene ușoare, furie în loc de supărare și panică în loc de nervozitate.
Persoanele cu BPD sunt de asemenea îndeosebi sensibile la simțămintele de respingere, critică, izolare și eșec perceput. Înainte de a învăța mecanisme de a face față situației, eforturile lor de a stăpâni sau scăpa de emoțiile negative pot duce la izolare emoțională, comportament auto-vătămător sau suicidar. Sunt adesea conștienți de intensitatea reacțiilor lor negative și, deoarece nu le pot regla, le aruncă afară întrucât conștientizarea doar le-ar cauza mai multă suferință. Aceasta poate fi nociv pentru persoanele cu BPD, întrucât în stare de funcționare normală, emoțiile negative îi alertează pe oameni de prezența unei situații problematice și îi face să înceapă să le rezolve.
Deși persoanele cu BPD simt euforie (bucurie intensă efemeră și ocazională), sunt înclinate în special spre disforie (stare profundă de disconfort și insatisfacție), depresie, și/sau simțăminte de suferință mentală și emoțională. Zanarini et al. au recunoscut patru categorii de disforie care sunt tipice acestei condiții: emoții extreme, distrugere sau autodistrugere, a se simți fragmentat sau cu lacune identitare, și simțăminte de victimizare. În cadrul acestor categorii, un diagnostic de BPD este puternic asociat cu o combinație a trei stări specifice: a se simți trădat, a se simți în afara controlului și a se simți de parcă s-ar răni. Deși există o mare varietate de tipuri de disforie experimentate de persoanele cu BPD, amplitudinea suferinței este un indicator ajutător al tulburării de personalitate borderline.
Pe lângă emoțiile intense, persoanele cu BPD experimentează „labilitate” (inconstanță, fluctuație) emoțională. Deși acest termen sugerează schimbări rapide de la depresie la euforie, schimbările de dispoziție ale persoanelor cu această condiție implică frecvent anxietatea, cu fluctuări de dispoziție între mânie și anxietate și între depresie și anxietate.
Relații interpersonale Persoanele cu BPD pot fi foarte sensibile la felul în care alții îi tratează, simțind bucurie și gratitudine intensă când percep expresii de bunătate și tristețe sau supărare intensă când percep critică sau jignire. Persoanele cu BPD adesea se angajează în idealizarea și devalorizarea altora, alternând între considerații foarte pozitive despre oameni și mare dezamăgire în privința lor. Simțămintele lor despre alții adesea se mișcă de la admirație sau iubire la mânie sau neplăcere după dezamăgire, amenințare că vor pierde pe cineva sau o percepută pierdere a stimei în ochii persoanei pe care o valorizează. Acest fenomen, numit uneori gândire în alb și negru, include o oscilare de la idealizarea altora la devalorizarea acestora. Combinate cu tulburările de dispoziție, idealizarea și devalorizarea pot submina relațiile cu familia, prietenii și colegii de muncă.
Deși își doresc cu tărie intimitatea, persoanele cu BPD tind, în relații, spre modele de atașament nesigure, evitante sau ambivalente sau temător preocupate, și adesea văd lumea ca fiind periculoasă și răuvoitoare. BPD, asemenea altor tulburări de personalitate, are legătură cu niveluri crescute de stres cronic și conflict în relațiile romantice, satisfacție diminuată a partenerilor romantici, abuz casnic și sarcină nedorită.
Comportament Comportamentul impulsiv este obișnuit, fiind vorba inclusiv de abuz de substanțe sau alcool, tulburări de alimentație, sex neprotejat sau promiscuitate sexuală, cheltuieli nechibzuite și condus nesăbuit. Comportamentul impulsiv poate de asemenea include abandonul joburilor sau relațiilor, fuga și auto-vătămarea. Persoanele cu BPD pot să facă asta din cauză că le dă simțământul de ușurare imediată a suferinței emoționale. Oricum, pe termen lung, persoanele cu BPD simt rușine și vinovăție crescută ce urmează unor atare acțiuni și consecințe inevitabile ale continuării acestui comportament pentru o perioadă prelungită de timp. Adesea, începe un ciclu în care persoanele cu BPD simt suferință emoțională, se angajează în comportament impulsiv pentru a-și ușura suferința, simt rușine și vinovăție în legătură cu acțiunile lor, simt suferință emoțională din cauza rușinii și vinovăției, iar apoi experimentează impulsuri mai puternice de a se angaja în comportament impulsiv pentru a-și ușura noua suferință. Pe măsură ce timpul trece, comportamentul impulsiv poate deveni un răspuns autentic la suferința emoțională.
Auto-vătămare și sinucidere
Auto-vătămarea sau comportamentul suicidar este unul dintre principalele criterii de diagnostic în DSM-5. Auto-vătămarea are loc la între 50 și 80% dintre persoanele cu BPD. Cea mai frecventă metodă de auto-vătămare este tăierea. Învinețirea, arderea sau lovirea capului nu sunt neobișnuite în rândul persoanelor cu BPD. Persoanele cu BPD pot simți ușurare emoțională după ce se taie.
Riscul de sinucidere în timpul vieții printre persoanele cu BPD este între 3% și 10%. Există evidență că bărbații diagnosticați cu BPD sunt de aproximativ de două ori mai înclinați să moară prin sinucidere decât femeile diagnosticate cu BPD. Există de asemenea evidență potrivit căreia un procent considerabil din bărbații care mor prin sinucidere ar putea avea BPD nediagnosticat.
Motivele relatate pentru auto-vătămare diferă de motivele încercărilor de sinucidere. Aproape 70% din persoanele cu BPD se auto-vatămă fără a încerca să-și termine viața. Printre motivele pentru auto-vătămare sunt exprimarea mâniei, auto-pedepsirea, generând simțăminte în general normale (adesea ca reacție la disociere), și distragerea sinelui de suferința emoțională sau circumstanțele dificile. Dimpotrivă, încercările de suicid oglindesc convingerea că ceilalți o vor duce mai bine dacă ei se vor sinucide. Atât suicidul cât și auto-vătămarea sunt o reacție la simțirea emoțiilor negative. Abuzul sexual poate fi o cauză particulară a comportamentului suicidar la adolescenții cu tendințe borderline.
Simțul sinelui Persoanele cu BPD tind să aibă probleme în a vedea o imagine clară a identității lor. Îndeosebi, tind să aibă dificultăți în a ști ce pun valoare, cred, preferă și îi bucură. Sunt adesea nesiguri în privința scopurilor lor pe termen lung în privința relațiilor și joburilor. Această dificultate legată de cunoașterea a ceea ce sunt și ceea ce pun în valoare le poate face pe persoanele cu BPD să experimenteze simțământul de „gol” și „pierdut”. Imaginea de sine se poate de asemenea schimba rapid de la una sănătoasă la alta nesănătoasă.
Cogniții Emoțiile adesea intense experimentate de persoanele cu BPD le poate aduce dificultăți în concentrarea atenției. În plus, persoanele cu BPD pot avea tendința de a disocia, care poate fi gândită ca o formă intensă de a-și pierde concentrarea. Este uneori posibil ca altă persoană să spună când cineva cu BPD disociază, deoarece expresiile sale faciale sau vocale pot deveni plate sau neexpresive, sau pot părea distrași; alteori, disocierea poate fi greu de observat.