Alexandrina „Didina” Cantacuzino (născută Alexandrina Pallady, cunoscută și ca Alexandrina Grigore Cantacuzino; ) a fost o feministă, filantroapă și diplomată română, una dintre liderele feministe din România în anii 1920 și '30.George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România - wife.mihaimoga.com , accesat pe 8 iunie 2016 În calitate de conducătoare a Consiliului Național al Femeilor din România și a Asociației Femeilor din România, ea a fost vicepreședintă a Consiliului Internațional al Femeilor, care reprezenta Alianța Internațională a Femeilor și a reprezentat România la Liga Națiunilor. A inițiat și condus multe organizații pentru femei din țară și străinătate, printre care Asociația Casa Femeii, Societatea Solidaritatea, Gruparea Femeilor din România (primul partid al femeilor). Cu toate acestea, convingerile sale feministe și profilul internațional s-au ciocnit cu conservatorismul său național, cu sprijinul pentru eugenie și, în cele din urmă, a ajuns la convertirea ei la fascism.
Biografie Primii ani Alexandrina Pallady, cunoscută și sub numele de Didina, s-a născut la Ciocănești, un sat care astăzi se află în județul Dâmbovița (dar, în 1876, făcea parte din județul Ilfov).Cheșchebec (2006), p.89 Data ei de naștere este cunoscută a fi 20 septembrie 1876, însă alte surse creditează anul 1877 sau 1881. Marian Pruteanu, "Discursuri despre femeie în România dintre cele două războaie mondiale", in Alin Ciupală, Despre femei și istoria lor în România, Editura Universității București, Bucharest, 2004 (e-book version at the University of Bucharest; retrieved 8 martie 2014) Prin naștere ea a făcut parte din clasa marilor boieri: tatăl ei, locotenent colonelul Theodor Pallady (1847/1853–1916), un aristocrat din regiunea estică a Moldovei, a câștigat distincții în Forțele Terestre Române; mama ei, numită de asemenea Alexandrina (1845/1848-1881), a fost boieroaică Kretzulescu din Țara Românească și moștenitoarea unei mari moșii.Cheșchebec (2006), p.89; Ion, p.276 Prin bunica paternă, Alexandrina cobora dintr-o altă mare casă boierească, Ghica, care deținea conacul din Ciocănești.Ion, p.276. See also Călinescu, p.702
Căsătoria a produs în total patru copii, însă Alexandrina a fost singura care a supraviețuit copilăriei. Dintr-o relație cu Maria Stamatiade, Theodor Pallady a avut un fiu, viitorul poet simbolist Alexandru Teodor "Al. T." Stamatiad (născut în 1885).Călinescu, p.702, 1016 Familia paternă a Alexandrinei a produs și alte figuri intelectuale importante: Theodor Iancu Pallady, pictorul modernist, și Lucia Sturdza-Bulandra, actrița, erau nepoți ai lui Theodor Pallady și deci veri ai Alexandrinei.Călinescu, p.702
După decesul mamei, Alexandrina, în vârstă de cinci ani, a fost crescută de mătușa ei Eliza Ghica și, formal, adoptată de soțul Elizei, Vladimir M. Ghica.Ion, p.276. See also Cheșchebec (2006), p.89 Cu banii familiei Ghica ea a studiat în Franța. În jurul anului 1899, după decesul Elizei Ghica,Ion, p.276 Alexandrina Pallady-Ghica a locuit în București, unde s-a măritat cu viitorul politician Grigore Gheorghe Cantacuzino cunoscut drept Griguță Cantacuzino sau, batjocoritor, Prensul.Șerban Cioculescu, Caragialiana, Editura Eminescu, Bucharest, 1974, p.378. Numele ei a devenit Alexandrina Grigore Cantacuzino.
Căsătoria a propulsat-o în înalta societate, aducând-o și în contact cu elita Partidului Conservator. Familia Cantacuzino, de origine fanariotă, a avut o mare influență în afacerile politice ale Moldovei și Țării Românești. Socrul ei era magistratul, consilierul politic și fostul prim-ministru Gheorghe Grigore Cantacuzino (1833-1913). El era, de asemenea, unul dintre cei mai mari moșieri din Regatul României, cunoscut de publicul larg ca Nababul.Bacalbașa, p.131; Cheșchebec (2006), p.89 Simona Lazăr Tudor Cireș, "Un secol de la moartea lui George Grigore Cantacuzino, zis Nababul", in Jurnalul Național, 23 martie 2013 Cumnatul ei era Mihail G. "Mișu" Cantacuzino (1867–1928), care a fost Ministru al Justiției și liderul unei facțiuni din interiorul Partidului Conservator.Bacalbașa, p.7-8, 134, 136, 138
Cantacuzinii au afirmat că dețin un titlu princiar, care, deși fără efect sub legile românești, i-a permis Alexandrinei să se intituleze "Prințesă Cantacuzino".Cheșchebec (2006), p.89-90. Călinescu (p.702) hyphenates the word "Princess" when used in reference to Alexandrina Cantacuzino Potrivit istoricului Marian Pruteanu, Alexandrina a fost "o avidă colecționară de titluri și decorații", care a studiat genealogia cu scopul de a stabili relațiile ei de sânge cu diferite familii nobile.
Începuturile SONFR
Alexandrina și Grigore au avut trei fii, toți născuți între 1900 și 1905, înainte ca ambii părinți să-și înceapă carierele publice. În 1910, Alexandrina s-a alăturat societății filantropice ortodoxe române, Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române (SONFR). În timp ce adesea este creditată a fi membru fondator,Cheșchebec (2006), p.90; Ciupală, p.89 este posibil ca Societatea să fi existat sub un alt nume încă din 1893, cu Ecaterina Cantacuzino, soția lui Gheorghe, ca președintă.Filitti, p.6
Nucleul SONFR era reprezentat de un grup de doamne din înalta societate, care le includea printre altele pe: Alexandrina Cantacuzino, Zoe Râmniceanu, Elena Odobescu, Anastasia Filipescu, Maria Glagoveanu, Sultana Miclescu și Zetta Manu.Ciupală, p.86, 89, 137 Deși SONFR a fost sponsorizată de "Nababul" și alți conservatori importanți, pozițiile ideologice au rezonat cu programul Național Liberal al lui Spiru Haret, Ministru al Educației, care le-a oferit sprijinul său total.Ciupală, p.89-90 Cu astfel de surse de venit, completate de împrumuturi bancare și donații private, SONFR a înființat două școli de fete, 17 grădinițe (prima în Dorobanți) și 22 de biblioteci publice.Ciupală, p.90-94 Unele fonduri s-au îndreptat direct spre cumpărarea de terenuri pentru comunitățile țărănești românești din Transilvania și din alte părți, cu școli construite în locuri îndepărtate: Cernăuți, Geaca și Marcovăț.
Misiunea mai formală a SONFR a fost aceea de a combate "propaganda religioasă străină" și "instituțiile de învățământ străine", pe care le-a descris drept surse de corupție pentru tinerele românce.Ciupală, p.86 Membrii SONFR au inclus sufragete liberale, cum ar fi Calypso Botez; Cantacuzino însăși era mai puțin afiliată cu acest curent, deși ea însăși se descria ca "feministă".Bucur (2003), p.64 Așa cum a remarcat istoricul Roxana Cheșchebec, Cantacuzino era în primul rând o elitistă care credea în îndeplinirea unei "misiuni istorice a claselor superioare", concentrându-se pe asistarea "dezavantajatului social ca mod de a servi țara și națiunea".Cheșchebec (2006), p.90 Același lucru este remarcat de Pruteanu, care subliniază afirmația ei că boierimea românească "trăiește în afară de luxul ucigător care ne înconjoară". Pruteanu crede că Alexandrina Cantacuzino a fost "confuză", cu "o identitate fracturată", oscilând între "conformism și rebeliune."
Între timp, în 1913, Grigore a fost numit primar al Bucureștilor în urma "Afacerii Tramvai", și în care opoziția a zdrobit Partidul Național Liberal. Potrivit unor surse contemporane el și-a dat datorat numirea exclusiv "Nababului", care la acea vreme își exercita ultima funcție oficială, aceea de președinte al Senatului.Bacalbașa, p.105, 124-125, 152, 154 Imensele moșii ale latifundiarului Cantacuzino au fost împărțite între cei doi fii, ambii au folosit Castelul Zamora din Bușteni. Castelul a servit ca reședință frecventă pentru familia regală română. În 1915, Alexandrina a moștenit proprietățile tatălui ei adoptiv, inclusiv Ciocănești..
Primul Război Mondial Începutul Primului Război Mondial a plasat România într-o situație delicată. Din 1914 până în vara anului 1916, cabinetul național liberal al lui Ion I. C. Brătianu a păstrat neutralitatea țării (a se vedea România în timpul Primului Război Mondial). Opinia publică a fost împărțită brusc între susținătorii Puterilor Antantei și "germanofili" - care au favorizat Puterile Centrale, în special Germania. Grigore Cantacuzino a oscilat între cele două părți, dar cele două ziare ale sale, Minerva și Seara, au fost strâns asociate cu germanofilia.Boia, p.94, 191 În septembrie 1914, ambele au fost cumpărate de un consorțiu german și au devenit purtătoare de cuvânt ale propagandei germane.Boia, p.94
În urma Tratatului din 1916 de la București cu Antanta, regele Ferdinand I și premierul Brătianu au convenit să se alăture războiului împotriva Puterilor Centrale. Acest lucru a avut ca efect reducerea la tăcere a disidenței germanofililor. Alexandrina s-a oferit voluntar să lucreze ca asistentă medicală.Bucur (2010), p.114 În august 1916, spitalul nr.113 înființat de SONFR cu fonduri de la Banca Națională a României și condus de Alexandrina Cantacuzino a avut inițial 300 de paturi pentru ca la sfârșitul lunii noiembrie să ajungă la 543 de locuri.Ciupală, p.94
Grigore a fost un asociat al administrației germanofile înființată de Lupu Kostaki în București, dar în special a fost un confident al conservatorului sceptic Alexandru Marghiloman. Împreună cu Marghiloman și cu alții, s-a opus Germaniei atunci când a oferit nevoi civile, cum ar fi cumpărarea lemnelor de foc pentru populația bucureșteană.Theodorian-Carada, p.68-69 Se spune că el a avut și o poziție de mediere între Marghiloman, care a rămas respectuos față de regele Ferdinand, și Petre P. Carp, care dorea ca dinastia să fie înlăturată și înlocuită.Theodorian-Carada, p.74-75
Sub președinția lui Marghiloman la Crucea Roșie Română, Alexandrina a devenit membră a comitetului de Cruce Roșie lucrând pentru a oferi asistență umanitară prizonierilor din România și din străinătate.Dr. Metzulescu, "Președintele Crucii Roșii", in Lui Alexandru Marghiloman, omagiu cu prilejul unei îndoite aniversari: prietenii și admiratorii lui, Editura Cultura Națională, Bucharest, 1924, p.107-114 Atitudinea ei politică la acel moment rămâne un mister, cu excepția credinței sale că "o lume nouă se va ridica din umanitatea însângerată" - nu ca o aprobare a revoluției politice, ci ca o încredere în capacitatea românească de muncă și întinerire.
În mai multe rânduri, Alexandrina s-a opus autorităților germane și a protejat interesele SONFR, de obicei cu un succes semnificativ.Filitti, p.7 SONFR a fost implicată în contrabandă recuperând soldații români înapoi în zona liberă a Moldovei. Spitalul pe care l-a condus a fost în cele din urmă evacuat de germani, iar Alexandrina a publicat o scrisoare de protest; ea și soțul ei au vorbit și în favoarea lui Conon, Mitropolitul Munteniei și al Dobrogei, care a fost presat să predea administrația bisericii către Mariu Teodorian-Carada, un catolic.Alimănișteanu, p.26, 34-35 Astfel de episoade de disidență aproape au dus la închiderea Alexandrinei într-o tabără germană.Alimănișteanu, p.26-27; Cheșchebec (2006), p.90
Guvernarea Marghiloman La sfârșitul anului 1917, odată cu căderea susținătorilor Republicii Ruse, administrația Brătianu a picat, lăsându-l pe regele Ferdinand să se gândească la un armistițiu cu germanii. În București, conservatorii lui Marghiloman și-au creat propria Comisie legislativă, în scopul realizării păcii și reconcilierii; Grigore Cantacuzino a fost printre membrii săi, dar nu a reușit să câștige o numire în următorul cabinet Marghiloman.