miniatura|Sculptură reprezentând un chōnin retras din activitate, înfățișat ca budist laic. Era obișnuit ca membrii acestei clase să adopte budismul după retragere. Perioada Edo, cca 1700 Chōnin (; „orășean”) a fost o clasă socială care a apărut în Japonia în primii ani ai perioadei Tokugawa. Termenul chōnin provine din caracterul chō (町), care înseamnă cartier urban, și caracterul nin (人), care înseamnă persoană. În ierarhia socială, era considerată inferioară clasei războinicilor samurai.
Chōnin au avut o influență semnificativă asupra prosperității orașului Edo în perioada Tokugawa, jucând un rol important în dezvoltarea produselor culturale japoneze și a ideilor estetice.
De asemenea, au avut un rol important în economia epocii Tokugawa, permițând daimyo-ilor să își comercializeze bunurile, în principal orezul, în schimbul monedei ryō. În același timp, chōnin acordau împrumuturi daimyo-ilor și samurailor, contribuind la atenuarea presiunilor economice generate de sistemul sankin-kōtai.
Origini Chōnin au apărut în orașele-castel (jōkamachi) în cursul secolului al XVI-lea. Majoritatea erau negustori, dar o parte erau meșteșugari. Nōmin (; „țărani”) nu erau considerați chōnin la început. Ulterior, în această categorie au fost incluși și țăranii, servitorii și muncitorii.
Până la începutul secolului al XVII-lea, populația chōnin din Edo era semnificativ mai redusă decât cea din orașe precum Kyoto sau Osaka. Totuși, pe măsură ce Edo a devenit mai autosuficient, iar rutele comerciale s-au stabilizat, numărul chōnin din Edo a crescut considerabil. Până la mijlocul secolului al XIX-lea, populația chōnin din Edo ajunsese să rivalizeze cu cea din Kyoto și Osaka la un loc.
Note
Bibliografie
Mihnea Voicu Șimăndan, „Spiritul Japoniei medievale – The Spirit of Mediaeval Japan”, ediție bilingvă (română-engleză), Editura Nipponica, București, 1999.
Categorie:Evul Mediu în Japonia