Rezistența la insulină (RI) este un răspuns patologic în care celulele din țesuturile sensibile la insulină din organism nu răspund normal la hormonul insulină sau reduc receptorii de insulină ca răspuns la hiperinsulinemie. Factorii de risc pentru rezistența la insulină includ obezitatea, stilul de viață sedentar, antecedentele familiale de diabet, diverse afecțiuni și anumite medicamente.
Insulina este un hormon care facilitează transportul glucozei din sânge în celule, reducând astfel glicemia (zahărul din sânge). Insulina este eliberată de pancreas ca răspuns la carbohidrații consumați în dietă. În stările de rezistență la insulină, aceeași cantitate de insulină nu are același efect asupra transportului glucozei și a nivelului de zahăr din sânge. Există multe cauze ale rezistenței la insulină. Rezistența la insulină poate fi îmbunătățită sau inversată prin abordări ale stilului de viață, cum ar fi reducerea în greutate, exercițiile fizice și schimbările în dietă. În studiile epidemiologice, nivelurile mai ridicate de activitate fizică (mai mult de 90 de minute pe zi) reduc riscul de diabet cu 28%. Atât metformina, cât și tiazolidindionele îmbunătățesc sensibilitatea la insulină.
Cauze Factorii alimentari sunt susceptibili să contribuie la rezistența la insulină. Cu toate acestea, alimentele cauzatoare sunt dificil de determinat, având în vedere limitele cercetării în domeniul nutriției. Printre alimentele care au fost asociate în mod independent cu rezistența la insulină se numără cele bogate în sare și zahăr, cu indici glicemici ridicați, sărace în omega-3 și fibre și care sunt hiperpalatabile. Deficitul de vitamina D a fost, de asemenea, asociat cu rezistența la insulină.Freeman, Andrew M.; Acevedo, Luis A; Pennings, Nicholas (17 August 2023). "Insulin Resistance". Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; US National Library of Medicine. PMID 29939616. Retrieved 2025-06-11.
Studiile au arătat în mod constant că există o legătură între rezistența la insulină și ritmul circadian, sensibilitatea la insulină fiind mai mare dimineața și mai mică seara. O nepotrivire între ritmul circadian și programul meselor, cum ar fi în tulburările de ritm circadian, poate crește rezistența la insulină. S-a demonstrat că lipsa somnului provoacă rezistență la insulină și crește, de asemenea, riscul de a dezvolta boli metabolice, cum ar fi diabetul de tip 2 și obezitatea.
Unele medicamente sunt asociate cu rezistența la insulină, inclusiv corticosteroizii, ISRS și antipsihoticele atipice. Hepatita C crește probabilitatea dezvoltării diabetului de tip 2 și a rezistenței la insulină de trei până la patru ori mai mare. Markerii inflamatori crescuți, cum ar fi proteina C reactivă și numărul crescut de leucocite, sunt asociați cu rezistența la insulină.
Note
Categorie:Diabet Categorie:Tulburări metabolice