Paul Charles Caravello () cunoscut sub numele său de scenă Eric Carr, a fost un muzician american, fost toboșar al trupei rock, Kiss din 1980 până în 1991. Caravello a fost selectat ca noul baterist Kiss după ce Peter Criss a plecat. Atunci când a ales numele de scena "Eric Carr" și-a luat și personajul "The Fox". El a rămas un membru al Kiss până la moartea sa din cauza cancerului de inimă, pe data de 24 noiembrie 1991, la vârsta de 41 de ani.

Viața timpurie

Caravello s-a născut pe data de 12 iulie 1950, fiul lui Albert și Connie Caravello. Carr fost de origine italiană. El a crescut în secțiunea Brownsville din Brooklyn, New York. Pentru că tatăl său lucra mult timp, Carr nu l-a putut vedea prea mult și "nu a fost niciodată la un meci de baseball sau chestii de genul ăsta" cu tatăl său. El a petrecut o mulțime de timp singur în camera lui, jucându-se cu soldați și monștri de jucărie."Growing Up Cool" (taped interview), Providence, RI, 20 iunie 1990, KISS Alliance fanzine

Caravello a studiat la liceul de Artă și Design. El a plănuit de la început să fie un caricaturist, apoi s-a răzgândit imediat după aceea, și a decis să studieze fotografia. Potrivit lui, el a sfârșit prin a "pierde absolut orice zi de liceu"; "Nu am nici o treaba, nu am făcut nimic pentru cariera mea, timp pierdut și m-am îmbătat în camera obscură cu prietenii mei tot timpul. Nu am fost prinși pentru că am putut vedea printr-un fel de sticlă ori de câte ori un profesor ar fi venit. Nu am fost beat în fiecare zi, să știi. O jumătate de cană de vodcă în acele zile era suficient pentru a te îmbăta." cu toate acestea, el a descris pe sine ca fiind în general "un copil foarte bun. N-am făcut nimic de a face probleme."

Caravello a fost unul din doar doi elevi din liceu care a avut parul lung, mai ales datorită iubirii sale pentru trupa Beatles. El a reamintit că: "Am folosit foenul pentru a-mi face părul în jos, pentru a-l face plat. Foloseam o tunsoare Beatles, dar parul meu e creț, așa că nu am putut să-l fac plat ca Beatle-sii. Așa că mi-am luat foenul, mi-am clătit părul cu el, mi-am luat o bucată din ciorapul de nailon al mamei, am făcut un nod la un capăt, și mi l-am tras peste cap ca un hoț. Am dormit pentru doi ani cu asta pe capul meu în fiecare noapte."

Caravello a absolvit liceul în anul 1968. În jurul perioadei acelea, revoltele a început să apară în New York City, urmat de plecare a albilor care a început să îi facă cartierul mai predominant afro-american. Caravello a declarat că acest lucru nu a fost un motiv de îngrijorare pentru el, pentru că "niciodată nu am avut probleme cu nimeni, am avut prieteni de culoare și n-am crescut crezând în aceste tipuri de termeni.". Caravello a fost, de asemenea, împotriva rasismului.

La începutul carierei

În timp ce era la liceu, Caravello a început să se joace cu un șir de benzi, cea mai mare parte fiind cover-uri din Top 40. Cum a descris-o mai târziu: "Top-40 în acele zile era tot – funk, balade, rock, country, și totul. A fost o perioada de succes pentru radio." Prima lui trupă, Cellarmen, a fost înființată în anul 1965 de către el și câțiva dintre prietenii săi. Au început să cânte în cluburi locale în Brooklyn și Queens. Doar puține înregistrări au fost publicate pe Jody Records, un mic studio de înregistrare din Brooklyn. Apoi, Caravello s-a alăturat unei trupe numita "Things That Go Bump in the Night" și mai târziu trupei "Smack", din care acesta din urmă a constat în cea mai mare parte a membrilor din Cellarmen, care a fost desființată în 1968.Eric Carr Memorial Tribute 2001 Retrieved Jan 2011

În 1970, Caravello s-a alăturat trupei Salt & Pepper, care a început ca o trupă de cover ce canta muzică de mai multe genuri; trupa a fost numita așa pentru că jumătate din membrii au fost negri și jumătate erau albi. În 1973, trupa a schimbat numele lor în Creation, care acum cântă muzică disco.

O tragedie a venit în 1974, când un incendiu a izbucnit în timpul unui concert la clubul de noapte Gulliver's în Port Chester, New York, omorând zeci de oameni, inclusiv clăparul și solisul trupei. Caravello scăpase și a fost creditat cu salvarea unei alte persoane, unul dintre cântăreții trupei de sex feminin. S-a stabilit că incendiul a fost inițiat de către un hoț într-o clădire adiacentă, sperând să-și acopere urmele.25 Years Later, Disco Fire Haunts Its Survivors, The New York Times, 1 iulie 1999

Trupa a continuat, uneori sub numele de "Bionic Boogie". Au avut o prestație care să înlocuiască echipamentul distrus. Carr merge mai departe cu trupa până în 1979. S-au bucurat de un oarecare succes, performanțe în deschidere pentru nume consacrate, cum ar fi Stevie Wonder și Nina Simone. Trupa s-a despărțit la sfârșitul anului 1979. Mai târziu, el a descris trupa ca "familia mea, practic, timp de nouă ani."

În decembrie 1979, Caravello câstiga cu succes audiția pentru un mandat de patru piese rock 'n' roll cu o trupă numită Flasher. După trei săptămâni de repetiții, au început să cânte în cluburi. În acest moment el a devenit descurajat despre viitorul său muzical după atâți mulți ani încercând să-l facă, fără o pauză, și a considerat soluționarea în jos cu un carieră ne-muzicală. "...am început să facem bani (puțini) reali – ceva de genul $10, $7-per noapte, ce a fost a fost. Foarte, foarte teribil. Doar prin contrast, am început să facem 15$ pe noapte când aveam 16 ani, iar eu sunt aici de aproape 30 de ani, și fac $7-per noapte! Deci nu m-am descurcat mai bine, evident – am mers în sens invers, să știi!

Flasher au cântat în circuitul de cluburi din New York și Long Island pentru mai multe luni, înainte ca pianistul, Paul Turino să renunțe; apoi ei au continuat ca trio de putere, cântând toți trei. Ei au cântat piese de Joe Jackson, Van Halen, Led Zeppelin și Jimi Hendrix, etc. Rezervările s-au diminuat și Caravello și-a dat demisia în mai 1980. În acel moment, el a considerat că trebuie să renunțe la muzică, ajungând la vârsta de 30 de ani fără nici un real succes. La scurt timp după aceea, el a avut o întâlnire întâmplătoare cu Turino într-un club din Queens; Turino i-a spus lui Caravello despre plecarea lui Peter Criss de la Kiss, și a cerut lui Caravello să vină la o audiție pentru a deveni bateristul Kiss.The Kiss & Related Recordings Focus by Julian Gill, page 94

Kiss

Auditie Caravello a aplicat pentru Kiss, depunând o casetă cu single-lul "Shandi", dar cu vocea lui de-a lungul melodiei în loc de vocea lui Paul Stanley. "A sunat minunat!", a spus ani mai târziu. Cererea a fost pus într-un plic portocaliu strălucitor pentru a-l face să iasă în evidență vizual. Jane Grod, un angajat Kiss, i-a spus mai târziu, că ea a observat un plic viu colorat și așa a ales să fie unul dintre cele revizuite la grămadă.

În timp ce stătea în afara camerei folosite pentru audiție, Caravello îi privea pe cei trei membri ai Kiss: Ace Frehley, Gene Simmons și Stanley; mergând și intrând în cameră. El a fost unul dintre puținii oameni din afara cercului de prieteni ai trupei, familiei și parteneri de afaceri, care i-a văzut pe Kiss fără make-up. "Paul, am știut imediat", a spus într-un fanzin în 1990. "De ceilalți nu eram sigur."

Caravello a fost ultimu baterist care aplicase pentru trupă și de fapt le-a cerut lui Stanley, Simmons și Frehley să le dea autograful pe lista de melodii Kiss ce trebuia să le cânte cu formația, în cazul în care el nu i-ar mai fi văzut din nou. "Dar am știut că am reușit", a spus într-un fanzin în 1990. Potrivit lui Caravello, audiția a fost filmată. El s-a simțit, de asemenea, imediat confortabil, simțind melodiile pe care ar trebuit să cânte "...a fost într-o clipă." El știa aranjamente mai bune decât formația, ar fi făcut din învățarea versiunilor înregistrate pe albumele Kiss. "Ei au fost în turneu, și-au schimbat puțin lucrurile", a spus el. El nu a fost impresionat de performanța cu Kiss la audiție. "Au fost groaznici!", a subliniat, "a trebuit să le aminteasc: "Nu, eu cânt această armonie, tu cânți asta", chestii de genul ăsta. A fost minunat! Imediat am lucrat împreună. Știu că i-am impresionat."

Un avantaj semnificativ pentru Caravello ar fi fost că era anonim, asta a fost important pentru trupă, pentru a menține misterul din jurul membrilor. "A fost foarte important pentru noi că avem pe cineva care era necunoscut... Nu am vrut pe cineva care săptămâna trecută a fost în trupa lui Rod Stewart sau în Rainbow.", a spus Paul Stanley. Comunicatul de presă care anunță inducerea lui Caravello în Kiss deduse trei ani din vârsta sa reală, pentru a deruta pe cei care caută informații despre identitatea lui adevărată, dar, de asemenea, pentru a ajuta la a crea o identificare cu Eric – un tânăr fan ales din mulțime să fie noul baterist Kiss.

Machiaj de scenă și persona

stanga|miniatura|142x142px|Vulpea După ce Caravello a trecut proba, timpul a fost scurt, dar trupa a avut unele probleme cu un personaj și un nume de scenă pentru el înainte de concertul său debut. "De fapt nu i-am spus lui ca era în trupă", a declarat Paul Stanley, în emisiunea "USA Network's Night Flight" în 1983, "Am spus: "În două săptămâni vom cânta."

Caravello a fost invocat de către Gene Simmons, fiind considerat inițial sub numele de "Lamă Ruginită" până când Simmons l-a descurajat. El a decis pe "Eric Carr" destul de atent. El a observat că, în timp ce membri trupei și-au pus numele de scenă fiecare câte trei silabe lungi, Criss numele lui a fost inversul celor trei membri ai trupei; numele silabă model – Peter Criss a pus două silabe urmată de o singură silabă. El a decis să facă numele său de scenă, să sune ritmic ca Peter Criss; prin alegerea unei duble silabe, primul nume și o singură silabă numele de familie, ca atunci când oamenii spun toate cele patru nume împreună, s-ar potrivi la fel. Carr a fost scurtat de la numele său de naștere Caravello și el a ales Eric dintr-o listă de nume de prima prietenă a lui. Paul Caravello a rămas numele lui legal.

Pentru personajul său Kiss, Carr inițial a încercat "Șoimul"; acest concept a fost se pare foarte dificil de realizat în machiat – un make-up potrivit nu a fost creat niciodată, și costumul "Hawk" a fost un "GALBEN-PORTOCALIU strălucitor!" Ideea a fost abandonată după ce Paul Stanley a menționat că părea ca Big Bird. Când trupa a menționat termenul (doar două săptămâni înainte de debutul lui Carr), Carr a venit cu make-up de design pentru personajul "Vulpea"; lui Simmons i-a plăcut și, astfel, personajul s-a născut. Designul original a fost modificat în termen de zile de sesiunea foto inițială și concertul de debut ca un membru Kiss.

Carr a fost introdus pentru public într-un episod din sindicalizat de televiziune spectacol pentru tineri Kids Are People Too! filmat la sfârșitul lunii iulie 1980 și a fost difuzat în septembrie 1980. Primul său spectacol cu trupa a fost Palladium, New York pe 25 iulie 1980. Părinții lui, avertizați să nu spună nimănui că fiul lor este acum în Kiss (pentru a menține misterul pe care nimeni nu știa cum noii membri păreau fără make-up), au participat la concert, și au fost recunoscuți de către un prieten care de fapt a lucrat cu Paul Caravello la atelierul de reparații – și nu a avut nici o idee cum că noul membru Kiss din spatele setului a fost de fapt fostul său coleg. "Ce faci aici?'", tatăl lui Carr către Albert Caravello, relatează în Tale of the Fox (Povestea Vulpii); "Îți place Kiss?". Am spus, "Da!')". Carr, de asemenea, imediat după aderarea în Kiss, încă mai reparase câteva aragaze. De Crăciun în anul 1980, membrii Kiss i-a cumpărat lui Eric un Porsche; deci noul baterist ar merge în stil rock. În mod ironic, și-a stricat mașina de multe ori, și i-a provocat lui Carr puțină durere.