Leccinum variicolor (Roy Watling, 1969),Index Fungorum denumit în popor hrib negruDenumire RO, este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota, în familia Boletaceae și de genul Leccinum. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă numai sub mesteceni prin mlaștini și turbării pe sol acru. Ciuperca crește solitar sau în grupuri mici de 3-5 exemplare, din iunie până la sfârșitul lui octombrie.Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 432-433, ISBN 88-85013-37-6Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 80-81, ISBN 978-3-440-13447-4

Descriere Pălăria: are un diametru de 6-15 cm, este, la început semisferică cu marginea răsfrântă spre picior, apoi convexă și la bătrânețe extinsă și foarte spongioasă. Cuticula este netedă, catifelată pe vreme uscată, dar unsuroasă pe vreme umedă, atârnând în vârstă ușor deasupra marginea pălăriei. Culoarea ei diferă de la gri închis, ca acoperit cu funingine, peste gri-maro închis, brun-roșiatic, până la brun-negricios. Tuburile și porii: sunt lungi (2,5-3 cm) și subțiri, devenind repede spongioase și boltite sub pălărie, fiind inițial de culoare albă până alb-rozalie, cu tendința de a îngălbenii la maturitate, la bătrânețe de un galben-crem murdar. Ele devin încet ocru-roșiatice prin apăsare. Porii sunt mici, rotunzi, relativ deși și colorați la început alb, devenind mai târziu gri până gri-albăstrui. Piciorul: are o înălțime de 7 până la 15 cm și o lățime de 1,5 până la 3,5 cm, fiind destul de lung, plin, cilindric, ușor subțiat către vârf, de culoare albicioasă până alb-cenușie și acoperit neregulat de solzișori aspri, tineri cenușii, apoi (brun)-negricioși. Carnea: este numai în tinerețe compactă și tare, devenind repede moale și apoasă, cu miros slab dar plăcut și de gust apreciabil. Carnea albă (mai târziu crem), se decolorează odată tăiată la contactul cu oxigenul atmosferic în pălărie și picior palid roz, căpătând după ceva timp tonuri albăstruie, iar la bază verde-albăstruie. Datorită acestor caracteristici ciuperca poartă epitetul variicolor. Mirosul este slab și nespecific, gustul plăcut. Caracteristici microscopice: are spori gălbui, fusiformi și au o mărime de 12,5-16 x 4,5-6 microni. Reacții chimice: Buretele se decolorează prin adăugare de Hidroxid de amoniu galben-verzui aprins, iar cu Sulfat de fier albastru--verzui.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 71, ISBN 3-85502-0450

Confuzii Buretele nu poate fi confundat cu ciuperci necomestibile sau chiar otrăvitoare, ci numai cu specii aproape înrudite, ca de exemplu cu Leccinellum crocipodium sin. Leccinum crocipodium (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 518-519, ISBN 3-405-12081-0 Leccinum aurantiacum (crește în păduri de foioase în special sub plopi precum plopi tremurători, dar de asemenea pe sub sălcii),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 516-517, ISBN 3-405-11774-7 Leccinum carpini, Leccinum holopus,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 438-439, ISBN 3-405-12124-8 Leccinum griseum,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 520-521, ISBN 3-405-12081-0 Leccinum pseudoscabrum (trăiește în păduri de foioase în special sub carpeni dar și sub aluni, mesteceni sau plopi),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 520-521, ISBN 3-405-12081-0 Leccinum duriusculum (se dezvoltă aproape numai sub plopi tremurători),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 484-485, ISBN 88-85013-25-2 Leccinum melaneum,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 534-535, ISBN 88-85013-37-6 Leccinum piceinum (se găsește în păduri de conifere, mai ales sub molizi pe lângă afine),<ref>Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 436-437, ISBN 3-405-12124-8</ref> Leccinum quercinum (crește sub stejari),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 482-483, ISBN 88-85013-25-2 Leccinum roseofracta (trăiește sub mesteceni),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 490-491, ISBN 88-85013-25-2 Leccinum scabrum (se dezvoltă în păduri de foioase, în special sub mesteceni),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 514-515, ISBN 3-405-11774-7 Leccinum thalassinum (apare sub mesteceni pe teren nisipos și umed, este destul de răspândit, dar numai puțin cunoscut),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 486-487, ISBN 88-85013-25-2 Leccinum versipelle (crește în păduri de foioase, parcuri și pajiști sub mesteceni, plopi precum plopi tremurători, dar de asemenea pe sub sălcii),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 516-517, ISBN 3-405-11774-7 Leccinum vulpinum (se găsește în păduri sub pini de pădure)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 516-517, ISBN 3-405-12081-0 sau Porphyrellus pseudoscaber sin. Boletus porphyraceus'' (crește în păduri de foioase sau mixte, pe teren nisipos și pe lângă drumuri cu macadam, comestibil dar cam fibros).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 518-519, ISBN 3-405-11774-7

Galerie de imagini (specii asemănătoare)

Valorificare Această ciupercă are avantajul că este rareori atacată de viermi. Bureții tineri pot fi pregătiți, asemenea celalalt-or ale acestui gen, ca ciulama,Silvia Jurcovan: „Carte de bucate”, Editura Humanitas, București 2012, p. 118, ISBN 978-973-50-3475-7Sanda Marin: „Carte de bucate”, Editura Orizonturi, București 1995, p. 185, ISBN 973-95583-2-1 sau adăugați la un sos de carne de vită sau vânat, cel mai bine împreună cu alte ciuperci de pădure. Hribul negru este comparabil în gustos cu multe alte ciuperci acestei specii, dar buretele devine cam repede foarte spongios și atunci nefolositor pentru bucătărie. Carnea se decolorează în timpul preparării negru.

Note

Bibliografie Bruno Cetto, vol. 1-5, vezi note Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2 Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

Hrib negru, film

Categorie:Leccinum Categorie:Micoriză Categorie:Ciuperci comestibile Categorie:1969 în știință