Londra

Londra (în engleză London) este capitala și cel mai populat oraș atât al Angliei, cât și al Regatului Unit, cu o populație de 8.866.180 de locuitori în 2022. Zona metropolitană extinsă este cea mai mare din Europa de Vest, având o populație de 14,9 milioane. Londra se află pe râul Tamisa, în sud-estul Angliei, la capătul unui estuar de 80 km care se varsă în Marea Nordului și a fost o așezare importantă timp de aproape 2.000 de ani. Centrul său antic și financiar, City of London, a fost fondat de romani sub numele de Londinium și și-a păstrat granițele medievale. City of Westminster, la vest de City of London, a găzduit guvernul și parlamentul național timp de secole. Londra a crescut rapid în secolul al XIX-lea, devenind cel mai mare oraș din lume la acea vreme. De la secolul al XIX-lea, numele „Londra” s-a referit la metropola din jurul City of London, împărțită istoric între comitatele Middlesex, Essex, Surrey, Kent și Hertfordshire, care, din 1965, cuprinde în mare parte zona administrativă a Londrei Mari, guvernată de 33 de autorități locale și de Greater London Authority.

Londra Mare este cel mai important oraș din Europa, fiind singura metropolă de pe continent încadrată în categoria Alpha++ în Indexul Orașelor Globale și singura economie urbană europeană de peste 1 trilion de euro, fiind, alături de New York City, singurul oraș din lume cu acest statut. Fiind unul dintre cele mai puternice orașe din lume, Londra exercită o influență decisivă în artă, divertisment, modă, comerț, finanțe, educație, sănătate, mass-media, știință, tehnologie, turism, transport și comunicații.

În ciuda unui exod post-Brexit de listări bursiere de la Bursa de Valori din Londra, orașul rămâne de departe cel mai puternic oraș economic din Europa și al doilea cel mai mare și important centru financiar din lume, după New York City. Londra găzduiește cea mai mare concentrație de instituții de învățământ superior din Europa, dintre care unele sunt printre cele mai bine cotate din lume: Imperial College London în științele naturale și aplicate, London School of Economics and Political Science în științele sociale și University College London. Este cel mai vizitat oraș din Europa și are cel mai aglomerat sistem aeroportuar din lume. Metroul londonez este cel mai vechi sistem de transport rapid din lume.

Culturile diverse ale Londrei includ peste 300 de limbi. Populația Londrei Mari în 2023, puțin sub 10 milioane de locuitori, a făcut-o al treilea cel mai populat oraș din Europa, reprezentând 13,4% din populația Regatului Unit și peste 16% din populația Angliei. Zona construită a Londrei Mari este a patra cea mai populată din Europa, cu aproximativ 9,8 milioane de locuitori în 2011. Zona metropolitană a Londrei este a treia cea mai populată din Europa, cu aproximativ 14 milioane de locuitori în 2016, făcând din Londra un megapolis.

Patru situri ale Patrimoniului Mondial UNESCO se află în Londra: Grădinile Kew; Turnul Londrei; locul care include Palatul Westminster, Biserica Sf. Margareta și Westminster Abbey; și așezarea istorică din Greenwich, unde Observatorul Regal definește meridianul zero și Timpul Mediu Greenwich. Alte repere includ Palatul Buckingham, London Eye, Piccadilly Circus, Catedrala Sf. Paul din Londra, Podul Turnului și Piața Trafalgar. Orașul are cele mai multe muzee, galerii de artă, biblioteci și locații culturale din Regatul Unit, inclusiv Muzeul Britanic, Galeria Națională, Muzeul de Istorie Naturală, Tate Modern, Biblioteca Britanică și numeroase teatre din West End. Evenimente sportive importante organizate la Londra includ Finala Cupei FA, Campionatele de Tenis de la Wimbledon și Maratonul de la Londra. Londra a devenit primul oraș care a găzduit de trei ori Jocurile Olimpice de vară, ultima dată în 2012.

Toponimie Londra este un nume străvechi, atestat în secolul I d.Hr., de obicei sub forma latinizată Londinium. Analizele științifice moderne ale numelui trebuie să țină cont de originile diferitelor forme găsite în sursele timpurii: latină (de obicei Londinium), engleza veche (de obicei Lunden) și galeză (de obicei Llundein), făcând referire la evoluția cunoscută a sunetelor în aceste limbi de-a lungul timpului.Mills, Anthony David (2001). A Dictionary of London Place Names. Oxford University Press. p. 139. ISBN 9780192801067. OCLC 45406491.Bynon, Theodora (2016). "London's Name". Transactions of the Philological Society. 114 (3): 281–97. doi:10.1111/1467-968X.12064. ISSN 0079-1636. Se acceptă că numele a intrat în aceste limbi din britonica comună; cercetări recente tind să reconstruiască forma celtică pierdută a numelui ca Londonjon sau ceva asemănător. Aceasta a fost apoi adaptată în latină ca Londinium și preluată în engleza veche.

Până în 1889, numele "Londra" se referea oficial doar la City of London (Orașul Londrei), dar de atunci s-a extins și la County of London (Comitatul Londra) și la Greater London (Marea Londră).

Istorie

Preistorie În 1993, pe malul sudic al râului Tamisa, în amonte de Podul Vauxhall, au fost descoperite rămășițele unui pod din Epoca Bronzului. Două dintre bârne au fost datate prin radiocarbon în perioada 1750–1285 î.Hr. În 2010, fundațiile unei mari structuri de lemn, datate între 4800–4500 î.Hr., au fost descoperite pe malul sudic al Tamisei, în aval de Podul Vauxhall. Ambele structuri se află pe malul sudic al Tamisei, unde Râul Effra, acum subteran, se varsă în Tamisa.

Londra romană În ciuda dovezilor privind așezări britonice răzlețe în zonă, prima așezare majoră a fost fondată de romani în jurul anului 47 d.Hr., aproximativ patru ani după invazia lor din 43 d.Hr. Aceasta a durat doar până în jurul anului 61 d.Hr., când tribul Iceni, condus de Regina Boudica, a atacat-o și a ars-o din temelii.Perring, Dominic (1991). Roman London. London: Routledge. p. 1. ISBN 978-0-203-23133-3.

Următoarea încarnare planificată a Londinium-ului a prosperat, depășind Colchesterca principal oraș al provinciei romane Britannia în anul 100. La apogeul său, în secolul al II-lea, Londra romană avea o populație de aproximativ 60.000 de locuitori.

Londra din perioada anglo-saxonă și vikingă Odată cu prăbușirea conducerii romane la începutul secolului al V-lea, orașul fortificat Londinium a fost practic abandonat, deși civilizația romană a continuat în jurul zonei St Martin-in-the-Fields până în jurul anului 450. Începând cu aproximativ anul 500, o așezare anglo-saxonă cunoscută sub numele de Lundenwic s-a dezvoltat ușor la vest de vechiul oraș roman. Până în jurul anului 680, orașul devenise din nou un port important, dar există puține dovezi ale unei producții pe scară largă. Din anii 820, atacurile repetate ale vikingilor au dus la declin. Trei astfel de atacuri sunt consemnate; cele din 851 și 886 au reușit, în timp ce ultimul, din 994, a fost respins.

Vikingii au impus Legea Daneză (*Danelaw*) asupra unei mari părți din estul și nordul Angliei, granița acesteia trecând aproximativ de la Londra la Chester, ca zonă de control politic și geografic stabilită prin incursiunile vikinge și formalizată de conducătorul danez Guthrum și regele saxonilor de vest, Alfred cel Mare, în 886. *Cronica Anglo-Saxonă* consemnează că Alfred a "refondat" Londra în 886. Cercetările arheologice arată că acest proces a implicat abandonarea Lundenwic și revitalizarea vieții și comerțului în interiorul vechilor ziduri romane. Londra a crescut încet până la o creștere dramatică în jurul anului 950.Vince, Alan (2001). "London". In Lapidge, Michael; Blair, John; Keynes, Simon; Scragg, Donald (eds.). The Blackwell Encyclopaedia of Anglo-Saxon England. Blackwell. ISBN 978-0-631-22492-1.

Până în secolul al XI-lea, Londra era în mod clar cel mai mare oraș din Anglia. Abația Westminster, reconstruită în stil romanic de regele Edward Mărturisitorul, era una dintre cele mai grandioase biserici din Europa. Winchester fusese capitala Angliei anglo-saxone, dar de atunci Londra a devenit principalul centru de comerț exterior și baza pentru apărare în timp de război. După cum a observat Frank Stenton: „Avea resursele și dezvolta rapid demnitatea și conștiința politică potrivite unei capitale naționale.”

Evul Mediu miniatura|O secțiune a zidului Londrei din secolul al III-lea, situată în spatele Tower Hill. miniatura|Westminster Abbey, așa cum este văzută în această pictură (Canaletto, 1749), este un sit al Patrimoniului Mondial și una dintre cele mai vechi și importante clădiri din Londra. După ce a câștigat Bătălia de la Hastings, William, Duce de Normandia, a fost încoronat rege al Angliei în nou-construita Abație Westminster, în ziua de Crăciun din 1066. William a construit Turnul Londrei, primul dintre multele astfel de turnuri din Anglia reconstruite din piatră în colțul sud-estic al orașului, pentru a intimida locuitorii. În 1097, William al II-lea a început construirea Westminster Hall, lângă abație. Aceasta a devenit baza unui nou Palat Westminster.

În secolul al XII-lea, instituțiile guvernului central, care până atunci urmăreau curtea regală engleză prin toată țara, au crescut în dimensiune și sofisticare și au devenit din ce în ce mai stabilizate, pentru cele mai multe scopuri, la Westminster, deși trezoreria regală a fost mutată în Turnul Londrei. În timp ce City of Westminster s-a dezvoltat într-o adevărată capitală guvernamentală, vecinul său distinct, City of London, a rămas cel mai mare oraș al Angliei și principalul centru comercial, înflorind sub propria administrație unică, Corporation of London. În anul 1100, populația sa era de aproximativ 18.000; până în 1300 ajunsese la aproape 100.000. Cu Moartea Neagră din mijlocul secolului al XIV-lea, Londra a pierdut aproape o treime din populație. Londra a fost, de asemenea, centrul Revoltei Țăranilor din 1381.

Londra a fost un centru al populației evreiești din Anglia înainte de expulzarea acestora de către Eduard I al Angliei în 1290. Violențe împotriva evreilor au avut loc în 1190, când s-a zvonit că noul rege a ordonat masacrul lor după ce aceștia s-au prezentat la încoronarea sa. În 1264, în timpul celui de-Al Doilea Război al Baronilor, rebelii lui Simon de Montfort au ucis 500 de evrei în timp ce încercau să pună mâna pe registrele de datorii.

Perioada modernă timpurie miniatura|Asediul lancastrian al Londrei din 1471 miniatura|Hartă a Londrei din anul 1593. miniatura|Marele Foc a Londrei a distrus multe părți ale orașului în 1666. miniatura|Catedrala St. Paul (pictată de Edward Goodall în 1850) a fost finalizată în 1710. În perioada Tudorilor, s-a produs o trecere treptată la Protestantism. O mare parte din proprietățile din Londra au trecut de la biserică la proprietatea privată, ceea ce a accelerat comerțul și afacerile în oraș. În 1475, Liga Hanseatică a înființat în Londra o bază comercială principală (kontor) a Angliei, numită Stalhof sau Steelyard. Aceasta a funcționat până în 1853, când orașele hanseatice Lübeck, Bremen și Hamburg au vândut proprietatea către South Eastern Railway.Pevsner, Nikolaus (1 January 1962). London – The Cities of London and Westminster. Vol. 1 (2nd ed.). Penguin Books. p. 48. ASIN B0000CLHU5.