Margaret Hilda Thatcher, Baroneasa Thatcher (născută Roberts; ) a fost un om de stat britanic care a ocupat funcția de prim-ministru al Regatului Unit din 1979 până în 1990 și pe cea de lider al Partidului Conservator din 1975 până în 1990. A fost prim-ministrul britanic cu cel mai îndelungat mandat din secolul al XX-lea și prima femeie care a ocupat această funcție. În calitate de prim-ministru, a pus în aplicare politici care au ajuns să fie cunoscute sub numele de thatcherism. Un jurnalist sovietic a numit-o „Doamna de Fier”, o poreclă care a ajuns să fie asociată cu politica sa intransigentă și cu stilul său de conducere.
Thatcher a studiat chimia la Colegiul Somerville, Oxford, iar apoi a lucrat pentru scurt timp ca chimist cercetător înainte de a deveni avocat pledant (barrister). A fost aleasă membră a Parlamentului pentru Finchley la alegerile generale din 1959. Edward Heath a numit-o secretar de stat pentru educație și știință în guvernul său din perioada 1970–1974. În 1975, l-a învins pe Heath în alegerile pentru conducerea Partidului Conservator, devenind lider al opoziției și prima femeie aflată la conducerea unui partid politic britanic important.
După ce a devenit prim-ministru în urma victoriei la alegerile generale din 1979, Thatcher a introdus o serie de politici economice menite să reducă inflația ridicată și să remedieze dificultățile economice ale Regatului Unit în urma Iernii nemulțumirii și în contextul recesiunii care se apropia. Filosofia sa politică și politicile economice puneau accentul pe o mai mare libertate individuală, privatizarea întreprinderilor de stat și reducerea puterii și influenței sindicatelor. Popularitatea sa în primii ani de mandat a scăzut pe fondul recesiunii și al creșterii șomajului. Victoria în Războiul Malvinelor din 1982 și redresarea economiei au dus la o revenire a sprijinului popular, iar Partidul Conservator a fost reales la guvernare cu o victorie electorală zdrobitoare în 1983. A supraviețuit unei tentative de asasinat comise de IRA Provizorie în atentatul cu bombă de la hotelul din Brighton din 1984 și a obținut o victorie politică împotriva Uniunii Naționale a Minerilor în greva minerilor din 1984–1985. În 1986, Thatcher a coordonat dereglementarea piețelor financiare din Regatul Unit, ceea ce a contribuit la un boom economic, într-un proces care a devenit cunoscut sub numele de Big Bang. Thatcher a fost realeasă pentru un al treilea mandat cu o nouă victorie categorică la alegerile generale din 1987, însă sprijinul său ulterior pentru Community Charge (cunoscută în mod obișnuit drept „poll tax”, o taxă individuală pe cap de locuitor) a fost profund nepopular, iar opiniile sale tot mai eurosceptice privind Comunitatea Europeană nu erau împărtășite de alți membri ai cabinetului său. A demisionat din funcțiile de prim-ministru și lider al partidului în 1990, după declanșarea unei contestări a conducerii sale, fiind succedată de John Major, Cancelarul Eșichierului din guvernul său.
După retragerea din Camera Comunelor în 1992, Thatcher a primit titlul de pair pe viață, care i-a conferit dreptul de a ocupa un loc în Camera Lorzilor. În 2013, a murit în urma unui accident vascular cerebral la Hotelul Ritz din Londra, la vârsta de 87 de ani. Figură polarizantă în politica britanică, ea este totuși evaluată favorabil în clasamentele istorice și în sondajele de opinie privind prim-miniștrii britanici. Mandatul său a produs o realiniere politică a Regatului Unit în direcția politicilor neoliberale; moștenirea complexă atribuită acestei schimbări continuă să fie dezbătută în secolul al XXI-lea.
Primii ani și educația
Familia și copilăria (1925–1943) Margaret Hilda Roberts s-a născut la 13 octombrie 1925 în Grantham, Lincolnshire. Părinții săi au fost Alfred Roberts (1892–1970), originar din Northamptonshire, și Beatrice Ethel Stephenson (1888–1960), originară din Lincolnshire. Bunica maternă a tatălui său, Catherine Sullivan, s-a născut în Comitatul Kerry, Irlanda.
Roberts și-a petrecut copilăria în Grantham, unde tatăl ei deținea o tutungerie și un magazin alimentar. În 1938, înainte de Al Doilea Război Mondial, familia Roberts a oferit pentru scurt timp adăpost unei adolescente evreice care fugise din Germania nazistă. Împreună cu sora sa mai mare Muriel, care coresponda cu aceasta, Margaret a economisit din banii de buzunar pentru a contribui la plata călătoriei adolescentei.
Alfred a fost membru al consiliului municipal și predicator metodist laic. Și-a crescut fiica în tradiția strictă a metodismului wesleyan, frecventând Biserica Metodistă de pe Finkin Street, însă Margaret era mai sceptică; viitoarea cercetătoare i-a spus unei prietene că nu putea crede în îngeri, deoarece calculase că aceștia ar fi avut nevoie de un stern lung de pentru a-și susține aripile. Alfred provenea dintr-o familie liberală, dar a candidat (așa cum era atunci obișnuit în administrația locală) ca independent. A fost primar al orașului Grantham din 1945 până în 1946 și și-a pierdut locul în consiliul municipal în 1952, după ce Partidul Laburist obținuse în 1950 prima sa majoritate în Consiliul din Grantham.
Roberts a urmat Școala Primară Huntingtower Road și a obținut o bursă la Kesteven and Grantham Girls' School, o școală secundară selectivă. Rapoartele sale școlare evidențiau munca susținută și progresul constant; printre activitățile sale extracurriculare se numărau pianul, hocheiul pe iarbă, recitarea de poezii, înotul și mersul pe jos. A fost elevă-șefă în perioada 1942–1943, iar în afara școlii, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a lucrat voluntar ca observator de incendii în cadrul serviciului local ARP. Ceilalți elevi o considerau pe Roberts „vedeta la științe”, deși un sfat greșit privind îndepărtarea cernelii de pe parchet a fost cât pe ce să provoace o intoxicație cu clor. În ultimul an de sixth form, Roberts a obținut o bursă pentru a studia chimia la Colegiul Somerville, Oxford, un colegiu pentru femei, începând din 1944. După ce o altă candidată s-a retras, Roberts a început studiile la Oxford în octombrie 1943.
Oxford (1943–1947)
După sosirea la Oxford, Roberts a început studiile sub îndrumarea cristalografei specializate în cristalografie cu raze X Dorothy Hodgkin, care era tutore de chimie la Colegiul Somerville din 1934. Hodgkin o considera pe Roberts o studentă „bună” și avea să-și amintească ulterior că „te puteai baza întotdeauna pe ea că va produce un eseu judicios și bine documentat”. Roberts a optat pentru obținerea unei diplome cu honours clasificate, ceea ce presupunea încă un an de cercetare sub îndrumare. În calitate de coordonatoare a lucrării sale, Hodgkin i-a încredințat lui Roberts sarcina de a lucra împreună cu Gerhard Schmidt, cercetător în laboratorul lui Hodgkin, pentru a determina structura peptidei antibiotice gramicidină S. Deși cercetările au înregistrat unele progrese, structura peptidei s-a dovedit mai complexă decât se anticipase, iar Schmidt avea să-i determine structura completă abia mult mai târziu; Roberts (devenită între timp Thatcher) a aflat acest lucru în anii 1960, în timpul unei vizite la Institutul Weizmann, unde lucra atunci fostul său coleg de cercetare.
Roberts a absolvit în 1947 cu o diplomă cu honours de clasa a doua în chimie, iar în 1950 a primit și diploma de Master of Arts (în calitate de absolventă cu BA la Oxford, avea dreptul la această diplomă la 21 de trimestre după înmatriculare). Deși Hodgkin avea să critice ulterior opiniile politice ale fostei sale studente, cele două au continuat să corespondeze până în anii 1980, iar Roberts avea să o descrie în memoriile sale pe mentora sa drept „întotdeauna gata să ajute”, „o cercetătoare strălucită și o profesoară talentată”. În calitate de prim-ministru, a păstrat un portret al lui Hodgkin la 10 Downing Street. Mai târziu în viață, se spune că era mai mândră că devenise primul prim-ministru cu o diplomă într-o disciplină științifică decât că fusese prima femeie prim-ministru. În perioada în care a fost prim-ministru, a încercat să păstreze Somerville drept colegiu exclusiv pentru femei. De două ori pe săptămână, în afara orelor de studiu, lucra într-o cantină locală destinată militarilor.
În timpul studiilor la Oxford, Roberts era cunoscută pentru firea sa retrasă și serioasă. Primul său iubit, Tony Bray (1926–2014), își amintea că era „foarte atentă și o interlocutoare foarte bună. Probabil asta m-a interesat. Se descurca bine în discuțiile pe teme generale”.
A fost membră a Wesley Memorial Church, a devenit predicatoare laică și s-a alăturat Societății John Wesley. De asemenea, a frecventat Capela Colegiului Somerville și Biserica Universitară Sfânta Maria Fecioara.
Programa de studiu a lui Roberts cuprindea și discipline din afara chimiei, deoarece se gândea deja la o carieră în drept și politică. Entuziasmul său pentru politică încă din adolescență l-a făcut pe Bray să o considere „neobișnuită”, iar pe părinții ei „ușor austeri” și „foarte convenționali”. Roberts a devenit președinta Asociației Conservatoare a Universității Oxford în 1946. În timpul studiilor universitare a fost influențată de lucrări politice precum Drumul către servitute (1944) a lui Friedrich Hayek, care condamna intervenția statului în economie, considerând-o un precursor al unui stat autoritar.
Cariera după Oxford (1947–1951) După absolvire, în urma unei serii de interviuri organizate prin intermediul Universității Oxford, Roberts a obținut un post de chimist cercetător la British Xylonite (BX Plastics); ulterior s-a mutat la Colchester, în Essex, pentru a lucra în cadrul companiei. Se cunosc puține lucruri despre scurta perioadă petrecută acolo. Potrivit propriei relatări, inițial a fost entuziasmată de post, deoarece urma să lucreze ca asistentă personală a directorului departamentului de cercetare și dezvoltare al companiei, ceea ce i-ar fi oferit ocazia să dobândească experiență în managementul operațiunilor: „Dar, după sosirea mea, s-a decis că nu existau suficiente lucruri de făcut în această calitate.” În schimb, se pare că a cercetat metode de aderare a policlorurii de vinil (PVC) la metale. În perioada petrecută în cadrul companiei, a aderat la Asociația Lucrătorilor Științifici. În 1948, a candidat pentru un post la Imperial Chemical Industries (ICI), dar a fost respinsă după ce departamentul de personal a evaluat-o drept „voluntară, încăpățânată și periculos de sigură de propriile opinii”. Jon Agar susține în Notes and Records că înțelegerea de către Thatcher a cercetării științifice moderne i-a influențat ulterior opiniile în calitate de prim-ministru.
Roberts s-a alăturat asociației locale a Partidului Conservator și a participat la conferința partidului de la Llandudno, Țara Galilor, în 1948, ca reprezentantă a Asociației Conservatoare a Absolvenților Universitari. Între timp, a devenit membră de rang înalt a Vermin Club, un grup de membri și activiști de la baza Partidului Conservator constituit ca reacție la o remarcă jignitoare făcută de Aneurin Bevan. Una dintre prietenele sale de la Oxford era, la rândul ei, prietenă cu președintele asociației Partidului Conservator din Dartford, în Kent, care căuta candidați. Reprezentanții asociației au fost atât de impresionați de ea încât i-au cerut să candideze, deși nu figura pe lista de candidați aprobați a partidului; a fost selectată în ianuarie 1950 (la vârsta de 24 de ani) și adăugată ulterior pe lista aprobată post ante.