Jirí Felix () este un filolog și lingvist ceh, profesor de limba română la Universitatea Carolină din Praga și autor și coautor de dicționare, ghiduri de conversație și manuale pentru învățarea limbii române.Jirí Felix, „Cehii și limba română”, în Analele Universității București: Limbi și literaturi străine, Editura Universității din București, anul LX, 2011, nr. 1, p. 156. A desfășurat o bogată activitate științifică concretizată prin elaborarea unor instrumente de referință pentru învățarea limbii române de către cehi și a limbii cehe de către româniTeodora Alexandra, „Dr. Docent Jiři Felix, profesor Honoris Causa al Universității din București, la cei 80 de ani ai săi”, în Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Asociația Slaviștilor din România, Romanoslavica, vol. XLVII (volum dedicat celei de-a 90-a aniversări a profesorului Mirco Jivcovici), nr. 3, Editura Universității din București, 2011, p. 260. și prin definirea unor noi elemente de normă ale limbii române. În paralel, a fost președinte al Asociației de prietenie Cehia–România și a ținut, începând din 2004,Jirí Felix, „Cehii și limba română”, în Analele Universității București: Limbi și literaturi străine, Editura Universității din București, anul LX, 2011, nr. 1, p. 158. cursuri de limba română organizate sub egida Institutului Cultural Român din Praga.
Ca o recunoaștere a meritelor sale științifice și pedagogice, Jiři Felix a primit titlul de profesor honoris causa al Universității din București, a fost ales membru de onoare al Institutului de Lingvistică al Academiei Române și a fost decorat cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer pentru contribuția sa la promovarea limbii și culturii literare române în Cehia.
Biografie Copilăria S-a născut pe 21 februarie 1931 la Praga,Teodora Alexandra, „Dr. Docent Jiři Felix, profesor Honoris Causa al Universității din București, la cei 80 de ani ai săi”, în Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Asociația Slaviștilor din România, Romanoslavica, vol. XLVII (volum dedicat celei de-a 90-a aniversări a profesorului Mirco Jivcovici), nr. 3, Editura Universității din București, 2011, p. 259. ca fiu al unei învățătoare, dar mama lui s-a mutat după câteva zile în orașul Most de la granița cehoslovaco-germană, unde a predat la școala primară din satul apropiat Komořany u Mostu. Orașul Most se afla în nord-vestul Boemiei, o regiune ce avea atunci o populație mixtă: cehă și germană.Jiří Felix, „De ce am devenit lingvist”, în vol. Emanuela Timotin și Ștefan Colceriu (coord.), „De ce am devenit lingvist? Omagiu academicianului Marius Sala”, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2012, pp. 123–125. Micul Jirí a copilărit în orașul Most până în 1938 (când orașul a fost ocupat de Germania Nazistă în urma Acordului de la München) și a fost martor al creșterii tensiunii etnice ceho-germane și al manifestărilor naționalismului german (marșurile elevilor naționaliști germani, aruncarea de pietre împotriva elevilor cehi). După cum își amintea ulterior, „... era o școală cehă pe o parte a drumului și o școală germană pe cealaltă. Iar în fiecare dimineața un polițist trebuia să stea acolo pentru că copiii germani aruncau cu pietre în ai noștri.”, iar paradele locuitorilor germani erau „absolut provocatoare”.
Populația cehă a părăsit orașul Most după semnarea Acordului de la München în septembrie 1938, iar Jirí și mama lui au urcat într-un tren supraaglomerat și au ajuns la Praga, unde au fost găzduiți temporar de o rudă. După câteva luni, mama lui a găsit un post de învățătoare în satul Trhová Kamenice din zona Colinelor Ceho-Morave, dar, după invazia germană din 15 martie 1939, școala cehă a fost închisă. Cu sprijinul fraților Patočka, care le erau rude, ei doi au ajuns la Beroun, unde au locuit temporar, și apoi la Praga, unde s-au stabilit definitiv.
Jiří Felix a urmat cursurile primare și gimnaziale la Praga, fiind nevoit să facă față programului de germanizare. Denumirile geografice de pe teritoriul ocupat al Cehoslovaciei au fost germanizate, iar folosirea numelor tradiționale cehe ale unor orașe germane precum Mnichov (München), Drážd'any (Dresda) sau Lipsko (Leipzig) a fost interzisă. Toți angajații serviciilor publice au fost obligați să susțină un examen de limba germană, pentru a-și putea continua activitatea. Predarea limbii cehe și a istoriei Cehiei în școli a fost abandonată. Ocuparea Cehiei de către Germania Nazistă și ostilitatea nemților față de cehi au făcut ca limba germană să-i devină antipatică. Familia Felix a locuit în perioada ocupației în cartierul estic Vysočany, dar nu s-a întors acolo în zilele ce au urmat după asasinarea lui Reinhard Heydrich. Unele rude ale lor au fost executate în urma represaliilor naziste care au urmat asasinării lui Heydrich.
Eliberarea Cehoslovaciei de sub ocupația germană a fost urmată însă de ocupația sovietică. În toamna anului 1945, imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Jiří Felix a intrat la un liceu din Praga și a fost nevoit acum să învețe limba rusă, care luase locul limbii germane. Ca urmare a faptului că era obligatorie în acea vreme studierea a două limbi străine, Jiří a ales limba engleză. Era tot elev la liceu, atunci când a avut loc instaurarea regimului comunist în Cehoslovacia, și a observat creșterea treptată a influenței noului regim.
Formarea profesională Interesul său față de România datează din vara anului 1937, când micul Jiři și-a petrecut ultima vacanță de dinaintea începerii școlii, împreună cu mama lui, la niște prieteni cehi stabiliți în Ucraina subcarpatică, în apropierea graniței dintre Cehoslovacia și România. În perioada războiului a început să fie preocupat tot mai mult de ideea de a învăța limba română. Primii pași în această direcția i-a făcut abia spre sfârșitul războiului, când a obținut, prin intermediul unui student ceh pe nume Jan Salavec (care copilărise la București, promovase examenul de bacalaureat la Istanbul, începuse să studieze la Academia Comercială din Praga și lucra în perioada ocupației ca translator la Consulatul României), o carte de citire pentru clasa III-a primară, publicată în anul 1940, care conținea printre altele imnul național „Trăiască Regele”, poeziile „Ce te legeni...” de Mihai Eminescu, „Toamna” de Demostene Botez și „Baba Dochia” de Otilia Cazimir, textul literar-istoric „Întemeierea Moldovei” ș.a. A învățat limba română în perioada liceului, cu ajutorul acelei cărți, descoperind cu satisfacție unele diferențe dintre modurile verbale românești și cehe.
A devenit membru al Societății pentru Relații Economice și Culturale cu România și a început să frecventeze cursul de limba română organizat de această instituție. Era interesat îndeosebi de îmbogățirea vocabularului și descoperea adesea în timpul orelor de latină originea multor cuvinte românești. Nu i s-a părut dificilă pronunțarea diftongilor și triftongilor din limba română, ci mai degrabă articularea lui pseudo-„i” final și diferența fonetică dintre vocalele „ă" și „î”. Vrând să-și perfecțione cunoștințele de limbă română, Jirí Felix a scris în jurul anului 1946 Asociației române de prietenie cu Cehoslovacia pentru a stabili o relație prin corespondență cu un tânăr din România. A intrat astfel în corespondență cu Ion Iliescu, elev la Liceul „Spiru Haret” din București și membru al asociației, cu care a corespondat o lungă perioadă și căruia i-a trimis la un moment dat un dicționar ceh-francez. Cei doi prieteni prin corespondență s-au întâlnit de mai multe ori în decursul anilor atât la Praga, cât și la București.
Jiři Felix a promovat examenul de bacalaureat în 1950 și s-a înscris apoi în anul 1951 la Facultatea de Filosofie a Universității Caroline din Praga, urmând cursurile de la secția nou înființată de limba română și specializându-se în filologia română. I-a avut acolo ca profesori pe lingviștii Vladimír Skalička (titularul cursului de lingvistică generală), Bohuslav Havránek, Vladimír Šmilauer și Bohumil Trnka, care erau promotori ai structuralismului praghez, precum și pe româniștii Marie Kavková, Antonín Křečan și Jiří Staca. În perioada studiilor a fost influențat, după cum a recunoscut ulterior, de membrii Cercului lingvistic de la Praga, fondat în anul 1926 de profesorul Vilém Mathesius (1882–1945), și s-a condus în activitatea sa de mai târziu de un postulat al acestei școli, care impunea ca toate activitățile de cercetare să aibă o finalitate practică.Gheorghe Anca, „Jirí Felix, primul ceh cu doctorat la București, în filologie română”, în Viața studențească, anul XX, nr. 7, 19 februarie 1975, p. 9.
Atmosfera universitară pragheză de la începutul anilor 1950 aveau un caracter profund dogmatic: se studiau o serie de discipline care nu aveau nimic în comun cu specializarea urmată precum marxism-leninismul și economia politică, erau organizate periodic prelegeri politice și ședințe de sindicat, în fiecare sâmbătă avea loc o ședință obligatorie de pregătire militară, iar suspiciunea domnea peste tot. Jiři Felix nu a fost nevoit să-și dovedească loialitatea față de regimul comunist datorită interesului scăzut pentru specializarea în filologie română și a cultivat relații bune cu profesorii săi, care i-au fost ulterior de folos. Cu toate că nu era membru al Partidului Comunist din Cehoslovacia, a obținut în cursul anului IV o bursă pentru a urma timp de un semestru studii de limba română la Universitatea din București și a ajuns în capitala României în iarna anului 1954, după Marele viscol. În timpul studiilor la Universitatea din București i-a avut ca profesori pe lingviștii Alexandru Graur, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Boris Cazacu și Jacques Byck, iar printre colegii săi s-au numărat viitorii lingviști Marius Sala, Andrei și Mioara Avram, Emanuel și Laura Vasiliu, Al. și Florica Niculescu, precum și Halina Mirska Lasota din Polonia.
Perfecționarea ca lingvist După absolvirea facultății, Felix a lucrat ca translator la secția consulară a Ambasadei României de la Praga. Începând de la mijlocul anilor 1950 a călătorit în mod regulat în România, participând adesea la cursurile de vară de la Sinaia, și a devenit un specialist în limba română, apreciat de lingviștii români.V[áclav] Polák, V[ladimír] Hořejší, „Starea actuală a lingvisticii cehoslovace”, în Academia Republicii Populare Romîne, Institutul de Lingvistică din București, Studii și cercetări lingvistice (SCL), Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București, anul VIII, nr. 2, 1957, p. 248. A publicat primele sale articole în anii 1956–1957 în revista Limba română, iar mai apoi a colaborat cu articole și studii de specialitate privind sistemul gramatical al limbii române în revistele românești Studii și cercetări lingvistice (SCL) și Limbă și literatură și în publicații de specialitate din Cehoslovacia și Italia. În perioada 1959–1961 a făcut parte, alături de Jiří Staca și de alți colaboratori, din colectivul de redactori ai Dicționarului româno-ceh (Rumunsko-český slovník), care a fost elaborat în cadrul Institutului de Studii Slave al Academiei Cehoslovace de Științe și a fost publicat la Praga în anul 1961. A colaborat apoi, împreună cu Vladimír Hořejší, Jiřina Smrčková și Zdeněk Wittoch, la redactarea volumului Úvod do studia rumunštiny („Introducere în studiul limbii române”), publicat în anul 1963, și, împreună cu Antonín Křečan, la alcătuirea primei ediții a unui dicționar de buzunar român-ceh și ceh-român (Rumunsko-český a česko-rumunský kapesní slovník), apărută în același an, și a publicat, de asemenea, o serie de articole privind clasificarea morfologică a verbelor românești, împărțirea cuvintelor românești în constituenți și exprimarea persoanei, modului și cazului.