Aleksei Stepanovici Homiakov (în , ) a fost un teolog, filozof, poet și artist amator rus. El a pus bazele mișcării slavofile, împreună cu Ivan Kireevski, și a devenit unul dintre cei mai importanți teoreticieni critici ai mișcării. Fiul lui, Nicolae Homiakov, a fost președinte al Dumei de Stat.
Biografie Homiakov și-a trăit întreaga sa viață la Moscova, considerând acest „oraș cu o mie de cupole” ca un simbol al modului de viață rus. Latifundiar de succes, el a publicat foarte puțin în timpul vieții sale. Scrierile sale, tipărite postum de prietenii și ucenicii săi, au exercitat o influență profundă asupra Bisericii Ortodoxe Ruse și filozofilor laici ruși precum Feodor Dostoievski, Konstantin Pobedonosțev și Vladimir Soloviov. Lucrarea Amintiri și cugetări a lui Aleksandr Herzen conține o încântătoare caracterizare a lui Homiakov.
Pentru Homiakov, socialismul și capitalismul erau descendenți la fel de respingători ai decadenței occidentale. Occidentul nu a reușit să rezolve problemele spirituale umane, deoarece a susținut concurența în detrimentul cooperării. După propriile sale cuvinte, „Roma și-a păstrat unitatea în detrimentul libertății, în timp ce protestanții au avut libertate, dar și-a pierdut unitatea”.History of Russian Philosophy by Nikolai Lossky p. 87.
Propriile idei ale lui Homiakov se învârt în jurul termenului sobornost, echivalentul slavon al catolicității exprimate în Crezul de la Niceea; acesta poate fi tradus vag ca „sobornicitate”. Homiakov considera obșcina rusă ca un exemplu perfect al sobornicității și i-a elogiat pe țăranii ruși pentru smerenia lor.
Homiakov a murit de holeră, infectat de un țăran pe care a încercat să-l trateze. El a fost înmormântat alături de cumnatul său, Nikolai Iazîkov, și de un alt discipol, Nikolai Gogol, în Mănăstirea Danilov. Sovieticii au dispus dezhumarea rămășițelor pământești ale celor trei și le-au îngropat în noul Cimitir Novodevici.
Lucrări Полное собранiе сочиненiй. Vol. I-VIII. Moscova, 1900-1914.
Referințe
Bibliografie Lea B.Virághalmy: A homjakovi ekkléziológia szókincsének szemantikai elemzése. Budapest, 2002. Antonella Cavazza: A. S. Chomjakov. Opinione di un russo sugli stranieri. Bologna, 1997. Albert Gratieux: A.S. Khomiakov et le Mouvement Slavophile (In: Unam Sanctam 5-6) Paris, 1939. Georgio Paša: Homjakovi doctrina de Ecclesia. Excerpta ex dissertatione ad lauream in facultate Theologica Pontificiae Universitatis Gregorianae. Zagrebiae, 1943. 38 p. Peter Plank: Parapolimena zur Ekklesiologie A. S. Chomjakovs (In: Ostkirchliche Studien, Würzburg, 1980. pp. 3–29) John S. Romanides: Orthodox Ecclesiology According to Alexis Khomiakov (In: The Greek Orthodox Theological Review 1956/II.1 pp. 57–73.) Bernhard Schultze S.J.: Chomjakows Lehre über die Eucharistie (In: Orientalia Christiana Periodica. Vol.XIV. N0 I-II) Roma, 1948. pp. 138–161. Ernst Christoph Suttner: Offenbarung, Gnade und Kirche bei A.S. Chomjakov. (In: Das östliche Christentum. Neue Folge 20) Würzburg, 1967. 200 p. Jurij Samarin: Préface aux oeuvres théologiques de A.S. Khomiakov. (In: Unam Sanctam 7) Paris, 1939. 95 p. Marcin Ks. Wojciechowski: Nieomylosc Kosciola Chrystusowego wedlug A. Chomiakowa i jego zwolenników. Lublin, 1938. 187 p. ed. Vladimir Tsurikov, A.S. Khomiakov: Poet, Philosopher, Theologian, Jordanville, 2004. 206 p. E. Skobtsova (Mother Maria). The Crucible of Doubts -- Khomyakov, Dostoevsky, Solov'ev, In Search of Synthesis, Four 1929 Works, frsj Publications, 2016, 166 p. Nicholas Berdyaev. Aleksei Stepanovich Khomyakov, frsj Publications, 2017, 224 p.
Legături externe
English translations of three poems Nikolay Berdyaev's examination of his views
Categorie:Nașteri în 1804 Categorie:Decese în 1860 Categorie:Poeți din secolul al XIX-lea Categorie:Filozofi creștini Categorie:Scriitori creștini Categorie:Membri corespondenți ai Universității de Stat din Sankt Petersburg Categorie:Decese cauzate de holeră Categorie:Teologi ortodocși Categorie:Filozofi ruși Categorie:Teologi ruși