miniatura|O persoană autistă, inconfortabilă, acceptă sub presiune. Constrângerea implică obligarea unei părți să acționeze în mod involuntar prin utilizarea amenințărilor, inclusiv amenințări cu utilizarea forței împotriva acelei părți. Aceasta implică un set de acțiuni cu forță care încalcă liberul arbitru al unui individ pentru a induce un răspuns dorit. Aceste acțiuni pot include extorcarea, șantajul sau chiar tortura și agresiunea sexuală. Sistemele de drept comun recunosc constrângerea ca o apărare la răspunderea penală atunci când o persoană comite o infracțiune sub constrângere.
Constrângerea poate implica nu numai provocarea de vătămări corporale, ci și abuz psihologic (acesta din urmă având scopul de a spori credibilitatea percepută a amenințării). Deși conceptele de constrângere și persuasiune sunt similare, diverși factori le disting. Aceștia includ intenția, dorința de a provoca vătămare, rezultatul interacțiunii și opțiunile disponibile părții constrânse.
Note
Categorie:Sociologie Categorie:Termeni juridici Categorie:Bullying Categorie:Autoritate Categorie:Abuz psihologic