Alunarul (Nucifraga caryocatactes), numit și nucar, nucșoară, gaiță de munte, gaiță alpină (subspecia siberiană macrorhynchos este numită în română alunar răsăritean, gaiță de munte cu cioc subțire, alunar cu cioc subțire, gaiță alpină cu cioc subțire), este o pasăre de munte, obișnuită în Carpați, din familia corvidelor, de mărimea unei gaițe, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe de brad și cu insecte. Este o specie larg răspândită în zona boreală eurasiatică, însă preferă și munții din centrul și sud-estul Europei, nord-estul Asiei, Japonia, China și alte câteva țări central ori sud-asiatice. Este întâlnită în pădurile de conifere de la altitudine mare, iar în nord și în Rusia, în păduri de conifere din zone mai joase cu zâmbru și alun în apropiere. În general, este o specie sedentară, dar populațiile siberiene migrează în sudul continentului când nu găsesc hrană de-ajuns, adesea invadând regiunile calde și temperate din Europa de Vest, putând fi găsite în livezi, grădini, păduri și ferme din zona de câmpie. În România este o specie sedentară, întâlnită în pădurile de conifere din Carpați; toamna și iarna coboară după hrană și în cele de foioase (fag). Populația cuibăritoare din România este mare, în jur de 50.000-100.000 de perechi, acestea reprezentând alături de cele din Rusia cele mai mari populații din Europa. În Republica Moldova, alunarul este oaspete de iarnă, care apare în mod neregulat toamna târziu și în timpul iernii. Sunt descrise 4 subspecii. În România clocește subspecia Nucifraga caryocatactes caryocatactes, iarna, apare uneori subspecia siberiană Nucifraga caryocatactes macrorhynchos. Este o corvidă de talie medie, cu aripile destul de mari, coada scurtă și un penaj distinctiv pătat. Are o lungime de 32-34 cm și o greutate de 124-220 g; anvergura aripilor 52-58 cm. Longevitatea maximă este de 16 ani și 2 luni. Sexele sunt asemănătoare și nu se pot diferenția după penaj. Pasărea adultă are creștetul și ceafa intens brun-închise, mai închisă pe partea anterioară a creștetului. Laturile capului, gâtului și cea mai mare parte a penajului corpului sunt brun-închise, cu pete abundente de culoare albă, mai dense pe laturile capului, pete mai mari dar mai distanțate pe penele scapulare, piept și flancuri, care formează linii confluente albe. Târtița și tectricele supracaudale uniform colorate cu brun închis, partea posterioară a abdomenului și tectricele subcodale albe. Aripile sunt negre lucioase, tectricele supraalare cu o pată foarte mică albă la vârf. Coada neagră lucioasă cu vârfurile penelor albe, acest alb este îngust pe perechea mijlocie a rectricelor, devenind treptat mai lat spre rectricele laterale, care sunt aproape în întregime albe de dedesubt. Irisul este brun închis; ciocul și picioarele negre. Are un strigăt puternic, "crî-crî-crî...". Este o specie teritorială și își apără un teritoriul de 8-12 hectare. Formează o pereche stabilă, monogamă, solitară, care rămâne împreună toată viața. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an. Cuibul și-l fac lângă trunchiuri, mai ales pe conifere, la înălțime destul de mare; seamănă cu cel al ciorilor. Acesta este construit din ramuri uscate, pământ, ramuri, mușchi și licheni, și este căptușit cu fire fine de iarbă, păr și pene. Depune începând din mijlocul lui martie până în aprilie o pontă formată din 2-5 ouă fusiforme, netede, lucitoare, de culoare albă cu puncte verzui și cu dimensiunea de 34×25 mm, care sunt clocite de ambii părinți pentru 18-19 zile. Puii sunt nidicoli și sunt hrăniți de ambii părinți; părăsesc cuibul la 21-28 de zile de la eclozare; mai continuă însă să depindă de adulți încă 2-3 luni. O pereche scoate un singur rând de pui pe an. În afara sezonului de cuibărit perechile stau împreună tot anul, dar adesea, iarna, se adună în stoluri mai mari. Hrana preferată a adulților sunt semințele mari de conifere mai ales de pin, unde nu se găsesc pinii, specia se hrănește și cu alune, ghinde, castane sau jir. Se hrănește și cu păianjeni, melci, diferite insecte, ouă din cuibul altor păsări și chiar cu mamifere sau păsări de talie mică. Toamna își fac rezerve de semințe prin scorburi sau le îngroapă, pentru a avea provizii de iarnă. Având obiceiul să ascundă semințele pentru a avea rezerve, contribuie la răspândirea coniferelor, stejarului, fagului și alunului.Victor Ciochia. Păsările clocitoare din România. Atlas. Editura Științifică, București, 1992Victor Ciochia. Dinamica și migrația păsărilor. Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1984Dimitrie Radu. Mic atlas ornitologic. Editura Albatros. București, 1983Dimitrie Radu. Păsările în peisajele României. Editura Sport-Turism, București, 1984Håkan Delin, Lars Svensson. Philip's Păsările din România și Europa. Determinator ilustrat. București 2016Robert Ritter von Dombrowski. Păsările României (Ornis Romaniæ). Descriere sistematică și biologico-geografică, completată, ilustrată și prelucrată. Traducere din limba germană, prelucrare și completare de Profesor Dionisie Linția, Directorul Muzeului Ornitologic din Timișoara. Volumul I. București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1946Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România. Texte prezentare: Milca Petrovici. Coordonare științifică: Societatea Ornitologică Română/BirdLife International și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul Milvus”. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor – Direcția Biodiversitate. Editura Noi Media Print S.A. în colaborare cu Media & Nature Consulting S.R.L. București, 2015Tudor Cozari. Păsările. Enciclopedie ilustrată. Editura Arc, Chișinău, 2016Cassenoix moucheté, Nucifraga caryocatactes (Linné, 1758). Cahiers d’Habitat « Oiseaux » Fiche projet. Ministère de l'Écologie, de l'Énergie, du. Développement durable et de l'Aménagement du territoire (MEEDDAT) - Muséum National d’Histoire Naturelle (MNHN) Madge, S. 2009. Spotted Nutcracker (Nucifraga caryocatactes). In: del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. and de Juana, E. (eds), Handbook of the Birds of the World Alive, Lynx Edicions, Barcelona.
Taxonomie și subspecii
În prezent sunt recunoscute patru subspecii ale speciei Nucifraga caryocatactes: caryocatactes, macrorhynchos, japonica și rothschildi. Până nu demult în această specie erau incluse și alte 5 subspecii (hemispila, macella, interdicta, owstoni și multipunctata), care în prezent au fost grupate în 2 specii: Nucifraga hemispila (subspecii N. h. hemispila, N. h. macella, N. h. interdicta, N. h. owstoni) și Nucifraga multipunctata.Г. П. Дементьев, Н. А. Гладков, А. М. Судиловская, Е. П. Спангенберг, Л. Б. Бёме, И. Б. Волчанецкий, М. А. Воинственский, Н. Н. Горчаковская, М. Н. Корелов, А. К. Рустамов. Птицы Советского Союза. Том V. Под общей редакцией Г. П. Дементьева и Н. А. Гладкова. Государственное Издательство "Советская Наука", Москва, 1954 Nucifraga caryocatactes caryocatactes (Linnaeus, 1758) - subspecia nominată, cuibărește în Europa (din sudul Fenoscandiei spre sud până în sud-estul Franței, nordul Italiei, Bulgaria și nordul Greciei, spre est până în Munții Ural). Două populații ale subspeciei nominate au fost separate în subspecii pe baza unor diferențe minore și ar fi mai bine de tratat ca sinonime ale ei: Nucifraga caryocatactes wolfi (în Balcani) și Nucifraga caryocatactes relicta (din Germania spre sud până în Serbia). Subspecia nominată intergradează cu subspecia macrorhynchos în Ural. Nucifraga caryocatactes macrorhynchos C. L. Brehm, 1823 - subspecia siberiană (alunar răsăritean, gaiță de munte cu cioc subțire, alunar cu cioc subțire, gaiță alpină cu cioc subțire), cuibărește în Siberia, din Munții Ural spre est până la raionul Anadîr, Kamceatka și Sahalin, spre sud până în Altai, nordul Mongoliei, nord-estul Chinei și Coreea. Subspeciile propuse din Asia, Nucifraga caryocatactes kamchatkensis (în Kamceatka), Nucifraga caryocatactes altaicus (în sudul Altaiului) și Nucifraga caryocatactes sassii (în regiunea lacului Baikal) sunt incluse în subspecia macrorhynchos. Nucifraga caryocatactes japonica E. J. O. Hartert, 1897 - cuibărește în sudul și centrul Insulelor Kurile și nordul Japoniei (Hokkaido, Honshu și Kyushu). Nucifraga caryocatactes rothschildi E. J. O. Hartert, 1903 - cuibărește în Tian-Șan din sud-estul Kazahstanului (în Alataul Djungarian) spre sud până în centrul Kârgâzstanului (în Alataul Talasian) și extremul nord-vestic al Chinei (în vestul Sinkiangului).
Patru subspecii care până nu demult erau incluse în specia Nucifraga caryocatactes în prezent sunt incluse în specia Nucifraga hemispila (alunarul sudic): Nucifraga hemispila hemispila Vigors, 1831 (sin. Nucifraga caryocatactes hemispila) - cuibărește în Himalaia din vestul Himachal Pradeshului (Chambal) și estul și sudul lanțului de munți Pir Panjal până în Nepal și nordul Indiei (Darjeeling). Nucifraga hemispila macella Thayer & Bangs, 1909 (sin. Nucifraga caryocatactes macella) - cuibărește în estul Himalaiei din estul Nepalului și Sikkim spre est până în nord-estul Indiei (Arunachal Pradesh), nordul Myanmarului și sudul și centrul Chinei (munții Qianling din sudul provinciei Shaanxi și nord-vestul provinciei Hubei, spre sud prin provincia Sichuan până în sud-estul Regiunii Autonome Tibet și provincia Yunnan). Subspecia propusă Nucifraga hemispila yunnanensis (din Yunnan, sudul Chinei) este inclusă în subspecia macella. Nucifraga hemispila interdicta O. Kleinschmidt & Weigold, 1922 (sin. Nucifraga caryocatactes interdicta) - cuibărește în estul Chinei (sud-vestul provinciei Liaoning spre sud până în provincia Shanxi, nordul provinciei Hebei și provincia Henan). Nucifraga hemispila owstoni C. Ingram, 1910 (sin. Nucifraga caryocatactes owstoni) - cuibărește în Taivan.
Subspecia Nucifraga caryocatactes multipunctata a speciei Nucifraga caryocatactes este în prezent ridicată în rang de specie Nucifraga multipunctata Vigors, 1831 (alunar cu pete mari), ea cuibărește din estul Afganistanului (nord-estul provinciei Paktia și provincia Nuristan), nordul și vestul Pakistanului (Fort Sandeman la nord de-a lungul lanțului muntos Suleiman, Chitral, Gilgit, Baltistan) și Cașmir (valea Sind Valley, Kishtwar, Badrawar) spre est în nord-vestul Indiei (la est până la Lahul, în Himachal Pradesh) și, eventual în regiunea adiacentă din sud-vestul extrem al Regiunii Autonome Tibet.
Arealul
Alunarul cu cele patru subspecii sunt recunoscute în prezent (Nucifraga caryocatactes caryocatactes, Nucifraga caryocatactes macrorhynchos, Nucifraga caryocatactes japonica și Nucifraga caryocatactes rothschildi) este răspândită din sudul Franței prin Europa spre est până în Ural și în Kazahstan, Mongolia, Siberia, Kamceatka, nordul Chinei, Coreea și Japonia.
Este o specie indigenă în: Afganistan, Albania, Austria, Bielorusia, Belgia, Bhutan, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, China, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Croația, Republica Cehă, Danemarca, Elveția, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, India, Italia, Japonia, Kazahstan, Kârgâzstan, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Macedonia (din fosta Republică Iugoslavă), Mongolia, Muntenegru, Nepal, Norvegia, Olanda, Pakistan, Polonia, România, Federația Rusă (în partea europeană, central-asiatică și est-asiatică a Rusiei), Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ucraina.
Apariții accidentale a fost înregistrate în: Iran, Luxemburg, Portugalia, Siria, Turcia, Marea Britanie, Republica Moldova.
În România trăiește subspecia nominată Nucifraga caryocatactes caryocatactes care este o subspecie sedentară, întâlnită în pădurile de conifere din zonele montane din Carpați; toamna și iarna se întâlnește și în cele de foioase (cu fag). Iarna coboară după hrană în văi mai adăpostite. În timpul iernii, apare uneori subspecia siberiană Nucifraga caryocatactes macrorhynchos.