Dicționar etimologic

Dicționarul etimologic este un dicționar lingvisticAleksandr Mihailovici Kamciatnov care conține informații despre istoria unor cuvinte, și, uneori, și morfeme, adică informații despre schimbările fonetice și semantice pe care le-au suferit. Marile dicționare descriptive, de asemenea, pot conține note referitoare la etimologia cuvintelor.

Deoarece originea multor cuvinte nu poate fi definită exact, dicționarele etimologice fixează puncte de vedere diferite și conțin referințe corespunzătoare la literatura de specialitate.

Unele dicționare etimologice includ informații despre grupuri de limbi și conțin reconstrucția vocabularului limbii mamă, din care aceste limbi s-au tras.

Istoric Antichitatea orientală Tradiția studierii etimologiei anumitor cuvinte își are originea în antichitate. De exemplu, în orientul antic, lucrarea etimologică pentru sanscrită este "Nirukta" (sec. VI—V î. Chr.) Ivan Pavlovici Susov. Dicționarul etimologic al limbii chineze antice este cel numit Șimin (chin. 釋名, Explicarea numelor începutul secolului III î. Chr.), autor filologul Liu Xi (刘熙, 劉熙 (熹)) poreclit Chan Guo (成國), sau istoricul Liu Ujănia (劉珍); direcția tradițională a gramaticii limbii arabe "al- iștikak" (arab. الاشتقاق), este dată, în special, de monografia limbilor turcice a lui Mahmud al-Kașraghi.

Antichitatea occidentală În tradiția occidentală, rudimente de cercetare etimologică în limba greacă sunt în secolul IV î. Chr. (dialogul lui Platon "Cratilos"), apoi găsim continuarea în doctrina stoicilor. Printre lexicografii antichității târzii se poate distinge neoplatonicul Orion Thebanul (pe la 450) —  autorul lucrării "Orionis Thebani Etymologicon" (grec. Ετυμολογικόν Ωρίωνος Θηβαίου) (sec. V), parțial conservat într-un manuscris din secolul XII sau începutul secolului XIII; el a servit ca bază pentru  compilații medievale.

Evul Mediu Lucrările patriarhului Fotie I al Constantinopolului (aprox. 820-896), au servit ca bază pentru tratate ca "Etymologicum Genuinum" (prima jumătate a sec. IX, Constantinopol), "Etymologicum Parvum" (a doua jumătate a sec. IX), "Etymologicum Gudianum" (grec. Γουδιανόν Ετυμολογικόν</span>) (sec. XI), "Etymologicum Symeonis" (grec. Ετυμολογικον του Συμεώνος</span>) (prima jumătate a sec. XII), "Etymologicum Magnum" (grec. Μέγα Ετυμολογικόν) (pe la 1150, Constantinopol).

Etimologia armeană s-a dezvoltat în Evul Mediu timpuriu. Printre armenii oameni de știință implicați în această problemă au fost David Grămăticul (sec. V—VI), Stepanos Siuneți (VIII-lea), Grigor Маghistros (sec. XI) etc.Vasilevna Desnițkaia, Solomon Davidovici Kațnelson

Pentru limba latină primele investigații se produc în secolul I e.n., precum cea a lui Varro, în "De lingua latina" (sec. I e.n.) notează că etimologia este o parte a gramaticii care studiază "de ce și de unde au apărut cuvintele" (De lingua latina V, 2); apoi este lucrarea "Etymologiarvm sive Originvm" (sec. VII ) a lui Isidor, arhiepiscop de Sevilla, în Spania sub vizigoți.

În secolele XVI—XVII au apar lucrări precum: Etymologicvm Tevtonicæ lingvæ: sive Dictionarivm Tevtonico-Latinvm, præcipvas Tevtonicæ lingvæ dictiones et phrases Latinè interpretatas, & cum dionysius nonnullis linguis obiter collatas complectens) Cornelius Kilianus (Anvers, 1599). Etymologicon linguæ latinæ: praefigitur ejusdem de literarum permutatione tractatus) Gerardus Vossius  (Amsterdam, anul 1662). Etymologicon Linguæ Anglicanæ, Seu Explicatio Vocum Anglicarum Etymologica Ex Proprils Fontibus, Scil. Ex Linguis Duodecim) a lui Stephen Skinner (Londra, anul 1671).

Epoca modernă În Europa de Vest, primul dicționar științific, în sensul modern, a fost Etymologisches Wörterbuch der romanischen Sprachen (rom. „Dicționar etimologic al limbilor romanice”, 1853) al lui Friedrich Diez, mai târziu, slavistul Franc Miklošič a publicat Etymologisches Wörterbuch der slavischen Sprachen (rom. „Dicționar etimologic al limbilor slave”, 1886).LucinikФилологическія наблюденія А. Х. Востокова.

Listă de lucrări pentru limbile individuale Albaneză Kolec Topalli, Fjalor etimologjik i gjuhës shqipe, Durrës, Jozef, 2017. Vladimir Orel, Albanian Etymological Dictionary, Leiden, Brill, 1998. Eqrem Çabej, Studime etimologjike në fushë të shqipes, 7 volume, Tirana, Akademia et Shkencave e Republikës Popullore të Shqipërisë, Instituti i Gjuhësisë dhe i Letërsisë, 1976–2014.

Bretonă Albert Deshayes, Dictionnaire étymologique du breton, Douarnenez, Le Chasse-Marée, 2003.

Cehă J. Holub și F. Kopečný, Etymologický slovník jazyka českého, ed. a II-a, Praga, Státní nakladatelství učebnic, 1952 (ed. a I-a 1933). Václav Machek, Etymologický slovník jazyka českého, ed. a II-a, Praga, NLN, Nakladatelství Lidové noviny, 1971 (ed. a I-a 1957). J. Holub și S. Lyer, Stručný etymologický slovník jazyka českého se zvláštním zřetelem k slovům kulturním a cizím, Praga, SPN, 1992 (ed. a I-a 1967). Jiří Rejzek, Český etymologický slovník, Voznice, LEDA, 2001 (reediția 2012) Chineză Axel Schuessler, ABC Etymological Dictionary of Old Chinese, Honolulu, University of Hawaii Press, 2007. Engleză Robert K. Barnhart și Sol Steinmetz (coordonatori), Barnhart Dictionary of Etymology, Bronx (New York), H. W. Wilson, 1988 (reediția sub titlul Chambers Dictionary of Etymology). C.T. Onions (coord.), The Oxford Dictionary of English Etymology, Oxford, Oxford University Press, 1966. Eric Partridge, Origins: A short etymological dictionary of Modern English, New York, Greenwich House, 1958 (reedițiile 1959, 1961, 1966 și 2008).

Finlandeză Suomen sanojen alkuperä [= Originea cuvintelor finlandeze], 3 volume, Helsinki, Kotimaisten kielten tutkimuskeskus – Suomalaisen Kirjallisuuden Seura, 1992–2000 (I: A–K, 1992; II: L–P, 1995; III: R–Ö, 2000).

Franceză Alain Rey (coord.), Dictionnaire historique de la langue française, ed. a II-a, 3 volume, Paris, Le Robert, 1998 (ed. a I-a, 2 vol., 1992). Emmanuèle Baumgartner și Philippe Ménard, Dictionnaire étymologique et historique de la langue française, Paris, Livre de Poche, 1996. Jacqueline Picoche, Dictionnaire étymologique du français, Paris, Le Robert, 1971. Albert Dauzat, Jean Dubois și Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique, ed. a II-a. Paris, Larousse, 1964 (ed. a I-a 1938). Oscar Bloch și Walther von Wartburg, Dictionnaire étymologique de la langue française, ed. a II-a, Paris, PUF, 1950 (ed. a I-a 1932). Walther von Wartburg și Hans-Erich Keller (coordonatori), Französisches etymologisches Wörterbuch. Eine Darstellung des gallormanischen Sprachschatzes (FEW), 25 volume, Bonn: Klopp / Heidelberg: Carl Winter / Leipzig și Berlin: Teubner / Basel: R. G. Zbinden, 1922–67 (unele volume au fost revăzute). Germană Elmar Seebold (coord.), Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache, ed. a 26-a, fondat de Friedrich Kluge, Berlin, Walter de Gruyter, 2013 (ed. a I-a 1883). Wolfgang Pfeifer (coord.), Etymologisches Wörterbuch des Deutschen, ed. a 7-a, München, dtv, 2004 (ed. a I-a 1995). Gunther Drosdowsi, Paul Grebe, et al. (coord.), Duden, Das Herkunftswörterbuch. Etymologie der deutschen Sprache, ed. a V-a, Berlin, Duden, 2013. Sabine Krome (coord.), Wahrig, Herkunftswörterbuch, ed. a V-a, fondat de Ursula Hermann, Gütersloh și München, Wissenmedia, 2009.

Greacă Neogreacă George Babinotis, Ετυµολογικό λεξικό της νέας ελληνικής γλώσσας [= Dicționar etimologic al limbii neogreacă], Atena, Κέντρο λεξικογραφίας, 2010.

Greacă antică Robert S. P. Beekes, Etymological Dictionary of Greek, 2 volume, Leiden, Brill, 2010. Pierre Chantraine, Dictionnaire étymologique de la langue grecque. Histoire des mots (DELG), ed. a II-a revăzută, 2 volume, revăzut de Jean Taillardat, Olivier Masson și Jean-Louis Perpillou, Paris, Klincksieck, 2009 (ed. a II-a 1994; ed. a I-a 1968–1980 în 4 volume). Hjalmar Frisk, Griechisches etymologisches Wörterbuch (GEW), 3 volume, Heidelberg, Carl Winter, 1960–1972.

Hitită Alwin Kloekhorst, Etymological Dictionary of the Hittite Inherited Lexicon, Leiden și Boston, Brill, 2008. Jaan Puhvel, Hittite Etymological Dictionary, 10 volume, Berlin, Mouton de Gruyter, 1984–prezent.

Irlandeză Sanas Cormaic, encyclopedic dictionary, 9th or 10th century Joseph Vendryes. Lexique étymologique de l'irlandais ancien (LÉIA). Dublin Institute for Advanced Studies; Paris: CNRC Éditions, 1959–incomplete.

Islandeză Ásgeir Blöndal Magnússon, Íslensk orðsifjabók

Italiană Alberto Nocentini, L’Etimologico: vocabolario della lingua italiana, în colaborare cu Alessandro Parenti, Milano, Mondadori, 2010. Manlio Cortelazzo și Paolo Zolli, Dizionario etimologico della lingua italiana (DELIN), ed. a II-a, Bologna, Zanichelli, 2004 (ed. a I-a, 5 volume, 1979–1988).

Latină Michiel de Vaan, Etymological Dictionary of Latin and the Other Italic Languages, Leiden, Brill, 2008. Alfred Ernout și Antoine Meillet, Dictionnaire étymologique de la langue latine. Histoire des mots (DELL), ed. a IV-a revăzută, 2 volume, revăzut de Jacques André, Paris, Klincksieck, 1985 (ed. a IV-a 1959–1960; ed. a I-a 1932). Alois Walde, Lateinisches etymologisches Wörterbuch, ed. a III-a, 2 volume, revăzut de Johann Baptist Hofmann, Heidelberg, Carl Winter, 1938–1954 (ed. a I-a 1906).

Letonă Konstantīns Karulis, Latviešu Etimoloģijas Vārdnīca, Rīga, Avots, 1992.

Lituaniană Ernst Fraenkel, Annemarie Slupski, Erich Hofmann și Eberhard Tangl (coordonatori), Litauisches etymologisches Wörterbuch (LitEW), 2 volume, Heidelberg: Carl Winter / Göttingen: Vandenhoeck & Ruprecht, 1962–1965. Wolfgang Hock et al, Altlitauisches etymologisches Wörterburch (ALEW), 3 volume, Hamburg, Baar Verlag, 2015.

Maghiară András Róna-Tas și Árpád Berta, West Old Turkic. Turkic Loanwords in Hungarian, 2 volume, Wiesbaden, Harrassowitz, 2011. Zaicz Gábor, Etimológiai szótár. Magyar szavak és toldalékok eredete, Budapesta, TINTA, 2006. István Tótfalusi, Magyar etimológiai nagyszótár, Budapesta, Arcanum Adatbázis, 2001.

Olandeză Marlies Philippa, Frans Debrabandere, A. Quak, T. Schoonheim și Nicoline van der Sijs (coordonatori), Etymologisch woordenboek van het Nederlands (EWN), 4 volume, Amsterdam, Amsterdam University Press, 2003–09. Jan de Vries, Nederlands etymologisch woordenboek (NEW), ed. a II-a, Leiden, Brill, 1971.

Poloneză Aleksander Brückner, Słownik etymologiczny języka polskiego, ed. a 9-a, Varșovia, Wiedza Powszechna, 2000 (ed. a I-a, Cracovia, Krakowska Spółka Wydawnicza, 1927). Wiesław Boryś, Słownik etymologiczny języka polskiego, Cracovia, Wydawnictwo Literackie, 2005.

Portugheză J. P. Machado, Dicionário etimológico da língua portuguesa, ed. a III-a, 5 volume, Lisabona, 1977 (ed. a I-a 1952).

Prusiană Vytautas Mažiulis, Prūsų kalbos etimologijos žodynas, Vilnius, 1988–1997.

Română Alexandru Ciorănescu, Dicționar etimologic român, ed. a II-a (Diccionario etimológico rumano (7 fasciculos), La Laguna, 1958 - 1966), editat de Tudora Șandru Mehedinți, Magdalena Popescu Marin, cu o prefață de Alexandru Ciorănescu, București, 2001.

Rusă Vladimir Orel, Russian Etymological Dictionary, 4 volume, editat de Vitaly Shevoroshkin și Cindy Drover-Davidson, Calgary (Canada), Octavia Press (vol. I – III) și Theophania Publishing (vol. IV), 2007–2011. Terence Wade, Russian Etymological Dictionary, Bristol, Bristol Classical Press, 1996. Max Vasmer, Russisches etymologisches Wörterbuch, 3 volume, Heidelberg, Carl Winter, 1953–1958.

Sanscrită Manfred Mayrhofer, Kurzgefaßtes etymologisches Wörterbuch des Altindischen (KEWAi), 3 volume, Heidelberg, Carl Winter, 1956–1976. Manfred Mayrhofer, Etymologisches Wörterbuch des Altindoarischen (EWAia), 3 volume, Heidelberg, Carl Winter, 1992/1998/2001.

Sardă Max Leopold Wagner, Dizionario etimologico sardo (DES), 2 volume, revăzut de Giulio Paulis, Nuoro, Ilisso, 2008 (ed. a I-a în 3 volume, Heidelberg, Carl Winter, 1960–1964). Massimo Pittau, Dizionario della lingua sarda fraseologico ed etimologico (DILS), 2 volume, Cagliari, E. Gasperini, 2000–03.

Sârbo-croată