Nicolae Iliescu (actor)

Nicolae (Nae) Iliescu (n. 30 noiembrie 1941, Pitești, județul Argeș) este un actor, pedagog de teatru și scriitor de poezie cu formă scurtă român. A excelat în descoperirea și pregătirea viitorilor studenți la teatru, având propria școală de actorie prin care au trecut numeroase generații de profesioniști în domeniu."Nae Iliescu - profil de efigie" Alexandru -Toma Firescu, în Revista de cultură din Craiova, „LAMURA” nr. 7...12 / oct.dec.2007

Activitate Este absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică I.L.Caragiale din București (1968) la clasa Ion Șahighian, Ion Cojar și Constantin Codrescu, cu spectacolul „Uriașii munților” de Luigi Pirandello. În toamna aceluiași an a debutat pe scena Teatrului Național Craiovean, în piesa „Nota zero la purtare” de Virgil Stoenescu și Octavian Sava.

...„Nicolae Iliescu s-a impus curând atenției generale, chiar dacă n-a jucat decât un an la Craiova. An în care a mai interpretat rolurile – Dr. Caesena – din Apus de Soare, Chițu – din piesa Iancu Jianu și Edgar din Regele Lear, în regiile lui Gheorghe Jora și Georgeta Tomescu. Mariana Pârvulescu consemna în Romania Liberă: ...„din restul distribuției l-am reținut pe tânărul Nicolae Iliescu, care în Edgar și-a trăit cu simplitate și sobrietate și de aceea convingător și emoționant, drama lui Edgar paralelă cu aceea a lui Lear”…

Solicitat cu insistență de regizorul Vlad Mugur să vină la Naționalul din Cluj pentru rolul Lysander din piesa – Un vis din noaptea miezului de vară – de W. Shakespeare (și, desigur, convins că intră astfel sub auspiciile unui maestru de un asemenea calibru!), Nicolae Iliescu părăsește Craiova.

Primul rol pe scena clujeană – Lysander –  i-a dat putința (după – Edgar – din Learul de la Craiova), să se afirme într-o largă exegeză shakespeariană (vor urma – A douăsprezecea noapte, Macbeth, Richard al III-lea, Coriolan).

Pe scena clujeană, a interpretat, între anii 1969 – 1976 peste 20 de roluri de bogat relief și de maximă reușită artistică, sub îndrumarea și prețuirea constantă a unora dintre cei mai importanți maeștri ai regiei teatrale – Vlad Mugur, Val Mugur, Marieta Sadova, Aureliu Manea, Alexandru Tatos, Dan Alexandrescu, Alexandru Colpaci, Dan Micu, Aexa Visarion. Cităm selectiv câteva din rolurile create, urmând detaliile cuvenite – Lysander (Un vis din noaptea miezului de vară – W. Shakespeare), Avram Iancu (în piesa omonimă a lui Al. Voitin, Pepelea (Sânziana și Pepelea – V. Alecsandri), Liliac (O pasăre dintr-o altă zi – D. R. Popescu), Soldatul de Plumb și Tole (în piesa omonimă a lui Sacha Lichy), Dorante (Jocul dragostei și al întâmplării – de Marivaux), Metternich (Zodia taurului – de Mihnea Gheorghiu), Marat (Bietul meu Marat – A. Arbuzov), Schweitzercas (Mutter Courage – B. Brecht), Kosinski (Hoții – de Fr. Schiller), Bufonul Feste (A douăsprezecea noapte – de W. Shakespeare), Hermes (Pacea – de Aristofan)…În regia lui Val Mugur, a jucat pentru prima oară la Cluj într-un rol titular – Avram Iancu – de Alexandru Voitin. Reputatul regizor (tatăl lui Vlad Mugur), mărturisea cronicarului clujean Ilie Călian - …„Cred că Avram Iancu este marele rol de început de carieră a lui Nicolae Iliescu…a făcut un Avram Iancu neretoric, interiorizat ca patriot și intelectual, cu un temperament bine dozat stanga|miniatura|296x296px|Jocul Dragostei întâmplării Anca Neculce …”În acest spectacol mamut cu 35 de interpreți …„cel ales pentru rolul de protagonist, a fost cel mai potrivit interpret”, afirmație la care criticul Ion Cocora a adăugat detalii semnificative (Tribuna – 16 iulie 1971). Ne amintim bine spectacolul în care N. Iliescu a triumfat, alături de confrați pe măsură – Anca Neculce (viitoare soție), Gheorghe M. Nuțescu, Dorel Vișan, George Motoi, Miluță Lapteș, Melania Ursu, Viorel Comănici”. Pe scena Naționalului clujean, Nicolae Iliescu a avut privilegiul de a se bucura de prietenia și prețuirea unui îndrumător providențial de talia lui Aureliu Manea, care a estimat imediat valențele și virtuțile excepționale ale colaboratorului său și l-a clasat în rândurile celor mai siguri – stâlpi de susținere ai – politicii și vocației – sale teatrale. Reamintim că sub – bagheta – lui Aureliu Manea, Nicolae Iliescu a evoluat cu excelență, în spectacolele cu piesele ( Jocul dragostei și al întâmplării – Dorante, – A douăsprezecea noapte – Bufonul Feste, - Pacea – Hermes, - Macbeth – Malcom, Doctor Faustus – Faust.

Aparițiile lui Nae Iliescu sub viziunea regizorală a lui Aureliu Manea, au fost în totul încununate sub aura acestei dedicări profesionale, intelectuale și umane. Ca argumentare ne vom rezuma la aprecierile rolului Bufonului Feste …„în spectacolul lui Aureliu Manea, (accentua criticul Dumitru Chirilă), Feste este sinteza lucidă și ordinatoare a drumului spre starea de echilibru, cel care vede adevărul din prima clipă, știind să privească dincolo de măști sau stări accidentale, fiind una dintre prezențele remarcabile ale reprezentației – (Familia – Februarie 1975) Nota distinctivă cea mai proeminentă a personajului a fost – ironia amară a inteligenței”… miniatura|698x698px|Scenă din "A douăsprezecea noapte" O cronică apărută in Făclia – 4 iunie 1972, semnată de Benone Neagoe, consemnează …„există în fiecare rol creat de Nicolae Iliescu, felurite nuanțe de umor și tristețe dar mai ales de veridicitate. Priviți-l când intră în scenă. Aduce cu sine ceva din firescul și punctualitatea unor statornicii. Pentru că Nicolae Iliescu ne-a obișnuit cu o singura voluptate – aceea de a se confunda cu personajele sale și de a le impune, prin adevărul structurii lor intime, memoriei noastre…” Perioada clujeană (7 ani), a fost în totul fastă, pentru încă tânărul actor (avea 35 de ani de viață și 18 ani de actorie).

Și totuși răsfățatul teatrului transilvan a plecat în 1976 la Ploiești. Numai faptul că, Ploiești a jucat într-o singură stagiune, două roluri sub îndrumarea lui Aureliu Manea (Malcom – în Macbeth și Faust în Dr. Faustus – Marlow), ne face să credem că l-a chemat la teatrul prahovean, numai dorința de a fi cât mai mult și mai aproape de neprețuitul lui prieten și maestru – Rică! „Marea mea iubire, rămâne însă Manea! Tot cu el am jucat Dorante din „Jocul Dragostei și al întâmplării” de Marivaux, un spectacol de mare succes, care s-a jucat mult prin toată țara. La lucru, Manea fantazează, fascinează, subjugă – este extraordinar. Din toate argumentele de azi și contra argumentele de mâine, din toate experiențele făcute cu credință, cu fanatism în repetiții, la un moment dat, se distila exact ce trebuia...o bucurie. „La momentul, Ploiești, se adaugă o rezonantă piesă românească – Hotărârea – de Mircea Bradu – rol Nehoda, într-o versiune viguros proiectată de regizoarea Magda Bordeianu.

Din nou Nicolae Iliescu a pornit la drum. De data aceasta, spre – groapa cu lei – a Capitalei... Prețuirea pentru Aureliu Manea, i-a rămas neostoită, merinde de drum – “Aripă bântuită de neumbletul visului”.

A intrat în Capitală câștigând primul concurs organizat de proaspătul director al Teatrului Mic – Dinu Săraru – care a știut (cum puțini alții), să-și facă echipe redutabile. A “debutat” pe scena din Sărindar, sub îndrumarea lui Laurențiu Azimioară într-un spectacol de poezie „Omul, continuați să puneți întrebări!” pe un scenariu al scriitoarei - actriță, Ada D’Albon. În cea de-a doua apariție pe scena Micului, deja face vâlvă în rolul - Cititorului de contor - Paul Everac, scriitor care rareori s-a pronunțat elogios despre altcineva, montând propria-i piesă, a declarat după premiera de un real succes, pe scena „Micului” – ...„Iliescu are calități serioase, intră acum în București călare. Cred că se va ține bine în șa”... stanga|miniatura|Cititorul de Control Silviu Stănculescu Pe aceasta scenă trainică, cu lumini ale rampei neînșelătoare, Nicolae Iliescu a purtat neîncetat nimbul reușitei în peste 30 de roluri importante. Amintim doar Honterius din Evul mediu întâmplător și Filip din Amurgul burghez de Romulus Guga, Timotei Cipariu din Nu pot să dorm, Geanovu din Niște țărani de Dinu Săraru, Pilat din Pont din Minunea învierii lui, Surdo-mutul din Nebuna din Chaillot, de Giraudoux, Anchetatorul din Maestrul și Margareta, de M. Bulgakov, Nasty din Diavolul si Bunul Dumnezeu de J. P. Sartre, Alfredo Cantavale din Să îmbrăcăm pe cei goi de L. Pirandello, Catsby din Richard al III-lea de W. Shakespeare, Cominius din Coriolan, de W.Shakespeare, Egerton din Elisabeta din întâmplare o femeie, de Dario Fo, Cavalerul Saint-Quen din Jaques și stăpânul său de Milan Kundera, Comisarul Troughton din Bigamul de Ray Cooney, Pastorul din Dansul sergentului Musgrave de John Arden, șamd. O atare diversitate de roluri a fost împlinită – cum în destul de puține cariere cu luminos destin, se întâmplă – sub îndrumarea unui eșalon de regizori redutabili, - Cătălina Buzoianu (5 montări), - Silviu Purcărete (4 montări), - Cristian Hagi - Culea (5 montări), - Dan Pița, Dinu Cernescu... De asemenea a avut parteneri de scenă străluciți, Leopoldina Bălănuță, Ștefan Iordache, Vasile Nițulescu, Carmen Galin, Mitică Popescu, Olga Tudorache, Valeria Seciu, Dan Condurache, Coca Bloos, Monica Ghiuță...

Valentin Silvestru – decenii la rând conducătorul de breaslă al istoricilor și criticilor teatrali din țara noastră- l-a clasat pe Nicolae Iliescu, printre cei mai valoroși interpreți din spectacolul Evul mediu întâmplător - ...„e soldatul răzvrătit, apostatul denunțător, sentimentalul rezoneur, purificat și înălțat prin eroic, la simbol, având capacitatea de a trece de la teluric la astral” (România literară, 13 martie 1980). În România Liberă, o impunătoare cronică a temutului critic Radu Popescu (căruia cu greu i se putea intra în voie), în care acesta într-o privire admirativa puncta creațiile izbândite de „Mitică Popescu și Nicolae Iliescu, doi soldați – paznici – torționari, ale căror drumuri se despart, al unuia continuând spre crimă, al celulalt, spre trezire și ideal, și-au afirmat încă o dată, calitățile de mașini perfect puse la punct” (România liberă 11 martie 1980).

Un spectacol care a făcut vogă în teatru și în presa de profil, a fost proiectat de regizorul Mihail Lungeanu, după excelentul text al lui Dario Fo – Elisabeta, din întâmplare o femeie – și a avut de asemenea, o distribuție de zile mari (Leopoldina Bălănuță, Coca Bloos, Gheorghe Visu și bineînțeles, Nicolae Iliescu). Valentin Silvestru, a descoperit un „solist de lux în aceasta spumoasă „arlechinadă”, șeful poliției secrete – Egerton, paratrăsnet pentru furiile Doamnei, spion inteligent și abil, elastic personaj, cum cere serviciul , configurat cu umor sec, impecabil, de Nicolae Iliescu, pliat mereu pe ondulațiile de stare ale stăpânei”. miniatura|Evul Mediu Întâmplător Mitica Popescu Pentru Nicolae Iliescu, nu numai scena a fost casă bună a devenirilor sau performanțelor sale artistice. În egală măsură a înnobilat prezențele sale atât pe platourile cinematografice cât și pe cel de televiziune și radio-difuziune. Din cele patru roluri de film (Pintea, Al patrulea stol, Labirintul și Burebista) în regiile lui Mircea Moldovan, Timotei Ursu, Șerban Creangă și Gheorghe Vitanidis. Pelicula cinematografică – Al patrulea stol – adaptare după piesa Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, a avut în Nicolae Iliescu interpretul ideal al rolului Ștefan Valeriu. Critica de film a elogiat meritele deosebite ale actorului de la Teatrul Mic, alături de Violeta Andrei (în cel mai bun rol al său) și Ileana Stana Ionescu.