Aderarea Macedoniei de Nord la Uniunea Europeană (UE) este pe ordinea de zi pentru viitoarea extindere a UE. Macedonia este stat candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană din 2005, dar nu a intrat încă în negocierile de aderare. Aceasta și-a depus cererea de aderare în 2004, la treisprezece ani după independența față de Iugoslavia. În iunie 2014, era una dintre cele șase țări candidate, împreună cu Albania, Islanda, Muntenegru, Serbia și Turcia, după ultima rundă de extindere, care a adus aderarea Croației. Printre obstacolele actuale pentru statutul de membru deplin sunt obiecțiile Bulgariei, care nu recunoaște macedonenii ca grup etnic distinct. Aderarea la UE a fost definită ca cea mai mare prioritate strategică pentru guvernul țării, și este în prezent descrisă ca perspectivă „pe termen mediu și lung”.
Lozinca guvernului pentru candidatura sa este „Și soarele este o stea”, referindu-se la soarele de pe drapelul Republicii Macedonia și la stelele de pe drapelul european, ele fiind afișate împreună în logoul oficial al candidaturii.
Macedonia primește în prezent 1,3 miliarde euro ca ajutor pentru dezvoltare până în 2020 prin , un mecanism de finanțare pentru țările candidate la UE.
Istoria Republica Macedonia și-a început formal procesul de apropiere de Uniunea Europeană în anul 2000, prin inițierea de negocieri pe tema al UE, și a devenit prima țară nemembră din Balcani care a semnat Acordul de Stabilizare și Asociere (ASA), pe 9 aprilie 2001, la Luxemburg. Acordul a fost ratificat de Parlamentul Macedonean pe 12 aprilie 2001, și a fost primul care a fost ratificat de toate statele membre și a intrat în vigoare la 1 aprilie 2004.
În același timp, la 22 martie 2004, la Dublin, Irlanda, Macedonia și-a depus cererea de aderare la UE. La 6 septembrie 2004, guvernul macedonean a adoptat o Strategie Națională pentru integrarea europeană, susținută de parlamentul țării, prin intermediul Comisiei pentru Probleme Europene. Ulterior guvernul a început procedura de a răspunde la chestionarul Comisiei Europene cu privire la performanțele sale în pregătirea pentru aderare, în conformitate cu criteriile de la Copenhaga, proces care a fost finalizat la data de 31 ianuarie 2005. Consiliul European a acordat în mod oficial statutul de țară candidată la data de 17 decembrie 2005, după o revizuire și o recomandare pozitivă a candidaturii de către Comisia Europeană.
Controverse Un obstacol major pentru procesul de aderare a Republicii este opoziția încă nerezolvată a Greciei față de numele țării, întrucât acesta susține că implică pretenții teritoriale față de provincia greacă nordică Macedonia. Deși guvernul preferă să fie numit după numele său constituțional, Republica Macedonia, Uniunea Europeană, în confirmarea de problemele ridicate de Grecia, și-a menținut o practică de a o recunoaște doar ca „Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei”, denumire provizorie de compromis, introdusă de Organizația Națiunilor Unite în 1993. Grecia, ca orice altă țară din UE, are drept de veto împotriva noilor aderări, și continuă să blocheze aderarea Macedoniei, punând condiția rezolvării în prealabil a problemei numelui."Report by B. Khiotis: «Εγώ δεν είπα ποτέ τη λέξη βέτο» ("I never used the word veto"), , 11 September 2007 În aprilie 2008, la summitul NATO de la București, Grecia a respins toate propunerile guvernului macedonean și ale mediatorului ONU, Matthew Nimetz, inclusiv numele de „Republica Macedonia (Skopje)” – și a respins aderarea Macedoniei la NATO. Deși Macedonia ar fi acceptat și să adere ca „Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei”, vetoul Greciei a încălcat și Acordul Interimar din 1995.
În decembrie 2009, Grecia a respins și inițierea negocierilor de aderare a Macedoniei la UE. Începând cu anul 2008, rezolvarea conflictului de denumire a fost adăugată și la precondițiile oficiale formulate de UE. Sazdovska, Marina Malis, Cane Mojanoski, and Svetlana Nikoloska. "Some Aspects Of Corruption In Republic Of Macedonia." Horizons / Horizonti 16.(2014): 89. Publisher Provided Full Text Searching File. Web. 23 Oct. 2015.
În 2006, unele surse din UE citate în presă criticau conducerea țării sub prim-ministrul Nikola Gruevski pentru politicile sale față de și politizarea multor instituții de stat, avertizând că aceste probleme ar putea deveni obstacole pentru începerea oficială a negocierilor de aderare.
Există conflicte bilaterale și cu Bulgaria, în principal legate de opiniile contradictorii despre cele două secole de istorie comună a celor două țări, al XIX-lea și al XX-lea, și despre distincția etnică între cele două națiuni. Bulgaria a aderat la UE la 1 ianuarie 2007. În iulie 2006, ministrul bulgar de externe, și președintele Gheorghi Părvanov au declarat că sprijinul Bulgariei pentru aderarea Macedoniei s-ar putea să nu fie necondiționat, invocând temeri legate de atitudinile negative și agresive împotriva Bulgariei și de istoria Bulgariei promovată de către autoritățile macedonene. Conducerea politică a Macedoniei a dat și ea replici acide.
În octombrie 2012, Comisia Europeană a recomandat pentru cel de-al patrulea an consecutiv ca negocierile de aderare cu Macedonia să fie lansate. Cu fiecare ocazie anterioară, deschiderea negocierilor a fost respinsă de către Grecia. În 2012, Bulgaria și-a utilizat și ea dreptul de veto. Tziampiris, Aristotle. "The Macedonian Name Dispute And European Union Accession." Journal of Southeast European & Black Sea Studies 12.1 (2012): 153-171. Academic Search Complete. Web. 23 Oct. 2015. O soluție de lungă durată pentru litigiul numelui a devenit mai apropiată după ce ministrul grec de externe, a înaintat pe 4 octombrie 2012 un proiect de Memorandum de Înțelegere pentru a rezolva problema. Potrivit website-ului Euractiv, propunerea a primit un răspuns pozitiv de la ministrul de externe macedonean, pe 8 noiembrie 2012. Štefan Füle, Comisarul European pentru Extindere și Politică Europeană de Vecinătate, a declarat că ameliorarea pozițiilor celor două state ar putea permite ca negocierile de aderare să înceapă înaintea ajungerii la un compromis cu privire la problema numelui. Pe 11 decembrie 2012, Consiliul Uniunii Europene a concluzionat că Macedonia ar putea începe negocierile de aderare în al doilea trimestru al anului 2013, cu condiția ajungerii la un acord în disputa cu Bulgaria și Grecia. Consiliul a fost încurajat de faptul că în această problemă un mediator ONU a făcut pași înainte.Milchevski, Ilija. "A Requiem For A Dream: The Name Issue And The Accession Of Macedonia To The EU." International Issues & Slovak Foreign Policy Affairs 22.4 (2013): 40. Supplemental Index. Web. 23 Oct. 2015. Cu toate acestea, în februarie 2013, Füle și-a anulat vizita planificată în Macedonia pentru a evalua progresul țării pe tema reformelor din cauza instabilității politice din țară, inclusiv a boicotului din parlament și a amenințării de a boicota viitoarele alegeri locale de către Uniunea Social Democrată din Macedonia. El a avertizat că blocajul „pune în pericol” lansarea negocierilor de aderare. Criza politică a fost rezolvată atunci când UE a mediat un compromis între partidele politice din Macedonia pe 1 martie 2013."Positive Accession Report Looking Likely." Emerging Europe Monitor: South East Europe Monitor 14.9 (2007): 8. Business Source Complete. Web. 26 Oct. 2015. În octombrie 2013, Comisia Europeană a recomandat pentru un al cincilea an consecutiv lansarea negocierilor de aderare cu Macedonia. La reuniunea Consiliului Uniunii Europene, în decembrie 2013, Consiliul a concluzionat pentru al cincilea an consecutiv că „criteriile politice continuă să fie îndeplinite suficient”, dar în ceea ce privește luarea deciziei finale de a deschide negocierile de aderare a fost de acord să reexamineze problema în 2014. Decizia dacă să se înceapă negocierile de aderare urma a se lua „pe baza unei actualizări a Comisiei pe tema punerii în aplicare în continuare a reformelor în contextul Dialogului de Aderare la Nivel Înalt, inclusiv punerea în aplicare de la 1 martie 2013 un acord politic - și pe unele măsuri concrete luate pentru a promova relațiile de bună vecinătate [cu Bulgaria] - și a ajunge la o soluție negociată și reciproc acceptată pe problema numelui [cu Grecia]”.
Mediatorul ONU, , a invitat Grecia și Macedonia la o nouă rundă de negocieri pe tema „disputei numelui” la data de 26 martie 2014. În februarie 2014, Parlamentul European a adoptat o rezoluție care atesta că, potrivit evaluării, criteriile de la Copenhaga erau îndeplinite în mod suficient pentru ca Macedonia să înceapă negocierile pentru aderarea la UE, și a solicitat Consiliului Uniunii Europene să confirme data de lansare a negocierilor de aderare imediat, întrucât disputele bilaterale nu trebuie să fie un obstacol pentru începerea discuțiilor, deși acestea trebuie să fie rezolvate înainte de aderare. Cu toate acestea, indiferent dacă Consiliul a fost de acord sau nu cu opinia parlamentului, nu a făcut nicio mențiune a negocierilor de aderare ale Macedoniei în cadrul reuniunii sale din iunie 2014.
În mai 2014, problema numelui era încă nerezolvată, dar s-a anunțat reluarea negocierilor după din Grecia și după din 25 mai. În cadrul reuniunii Consiliului din iunie 2014, fixarea unei date de începere a negocierilor de aderare ale Macedoniei nu a fost pe ordinea de zi. Un acord preliminar s-a convenit la 12 iunie 2018 între guvernele grec și macedonean, care presupune schimbarea numelui oficial al țării în Republica Macedonia de Nord (în ), modificare ce trebuie aprobată prin referendum.
Progresul negocierilor