Maria Fotino () a fost o pianistă română.
S-a născut într-o familie de muzicieni, a fost sora pianistei Ecaterina Fotino-Negru și a violoncelistului Ion Fotino. Și-a început studiile încă de la vârsta de trei ani mai întâi cu mama ei, Măria Elisabeta Fotino, și cu profesori particulari, apoi cu Florica Musicescu (1887-1969) la Conservatorul din București, absolvit la 16 ani. Se specializează la Akademische Hochschule für Musik din Berlin și la Conservatorul din Paris. A studiat la Școala de Belle Arte cu Jean Steriadi (1880-1956).
A debutat la radio la 16 ani cu Suita op.10 în Re major de George Enescu, alături de însuși Enescu. A făcut parte din mai multe formații muzicale, cum a fost un Trio, alături de violoncelistul Ion Fotino și violistul Alexandru Rădulescu. Acest ansamblu a susținut în cadrul Conservatorului o activitate bogată. A fost solistă concertistă până în 1973, ultima sa apariție pe scena Ateneului Român are loc însă în 1984. A cântat muzică de R. Schumann, J.S. Bach, J. Brahms, W.A. Mozart, Fr. Chopin, J. Haydn, W.M. Klepper, S. Drăgoi, sub bagheta a unor mari dirijori precum George Enescu, C. Silvestri, Alfred Alessandrescu, Theodor Rogalski, K. Kondrașin și Sergiu Comissiona.
A efectuat turnee în țară și în Franța, Germania, Italia sau Suedia.
Distincții Ordinul Muncii clasa a II-a (7 mai 1954) „pentru merite deosebite în domeniul radiodifuziunii”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 173 din 7 mai 1954 pentru conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor oameni ai artei și unor tehnicieni din domeniul radiodifuziunii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 24, 18 mai 1954, pp. 193–194. titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (29 mai 1956) „pentru merite deosebite în activitatea artistică și pentru merite deosebite în domeniul dezvoltării radioului în țara noastră”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 276 din 29 mai 1956 pentru conferirea titlului de „Artist Emerit al Republicii Populare Romîne”, a „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor oameni ai artei, precum și unor tehnicieni și lucrători din cadrul Direcției Generale a Radiodifuziunii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul V, nr. 18, 27 iunie 1956, pp. 127–128.
Note
Bibliografie
Categorie:Nașteri în 1912 Categorie:Decese în 1996 Categorie:Bucureșteni Categorie:Pianiste din România Categorie:Artiști emeriți ai Republicii Populare Romîne și ai Republicii Socialiste România