Elena Fabian-Aciu (născută Elena Fabian; ) a fost o prozatoare română și militantă pentru drepturile femeilor.
A studiat pedagogia la Budapesta în perioada 1894-1897, specializându-se în științe pedagogice, limbi străine, istorie și geografie.
A început să predea în 1897 la Școala civilă română din Beiuș (care avea să fie cunoscută mai târziu drept „Liceul de fete”). În 1919 a făcut o pauză de la predat pentru a se îngriji de soldații din spitalul din Oradea. În 1920 se transferă la Șimleul Silvaniei unde începe să predea la „Școala medie de fete”.Sălaj, Oameni și Opere: Dicționar biobibliografic , p.13 Scrie pentru revistele culturale ale vremii: „Tribuna literară”, „Familia”, „Flori de crin”.http://193.231.13.10:8991/F?func=find-b&request=000013733&find_code=SYS&local_base=BCU10&CON_LNG=ENG
A făcut parte din Reuniunea Femeilor Române din Beiuș, susținând deschiderea bibliotecii Reuniunii, cât și din Reuniunea femeilor române sălăgene (1927). A fost președintă a Reuniunii Sfânta Maria a Femeilor Române Greco-Catolice (1935-1936).
A fost decorată cu medalia Crucea Regina Maria, clasa a II-a.
Opere Din istoria neamului (1920); Maial (1921); Ileana Cosânzeana: Feerie melodramatică în trei acte și un tablou (1922); O șezătoare (1922); Inimi nobile (1924); Romana. Piesă națională într-un act pentru școlari și tinerime (1924); Bunica. Piesă ocazională petru serbarea națională de 10 Maiu în 2 acte (1926); Rosamunda. Alegorie eucharistică în patru acte și un tablou. Legenda lui Gral prelucrată pentru scenă de Elena dr. Aciu, n. Fabian (1927); Visul mamei (1930); Cuibul. Piesă ocazională de Paști pentru copiii de la grădiniță, cu cântece și dansuri populare în trei acte (1935).
Note
Categorie:Nașteri în 1875 Categorie:Decese în 1955 Categorie:Prozatori români Categorie:Feministe române Categorie:Români greco-catolici Categorie:Oameni din județul Maramureș