Flămînda este o rezervație naturală silvică în raionul Cahul, Republica Moldova. Este amplasată la vest de comuna Pelinei; conform amplasamentului forestier se află în trupul de pădure Flămînda, Întreprinderea Silvo-Cinegetică Manta V (subparcelele 123F, 124C,133D, 133I, 135G, 135H, 137P și 141F). Are o suprafață de 71 ha.

Caracteristici geografice Rezervația se întinde pe doi versanți dintr-o vale, care au expoziție sud-estică, sud-vestică și nord-estică, gradul de înclinare constituind 6-10 grade. Subparcela 137P este situată în fundul văii. Altitudinea variază între 84 m și 166 m. Solul este cernoziom xerofit de pădure. Există ape subterane, dar ele se găsesc la adâncimi prea mari pentru a putea fi accesate de rădăcinile arborilor.

Diversitate floristică Aria protejată este o suprafață de pădure atribuită la categoria ecosisteme forestiere de stejar pufos (Quercus pubescens) și stejar brumăriu din Sudul Moldovei. Este alcătuită din comunități forestiere și mici suprafețe cu comunități ierboase.

Arbori Au fost identificate trei categorii de arboreturi: natural fundamentale, parțial derivate și artificiale. Toate sunt de o productivitate inferioară.

Arboreturile natural fundamentale sunt evidențiate în trei subparcele (123F, 124C și 137P), pe o suprafață totală de 17,9 ha. Predomină stejarul pufos (Quercus pubescens), în amestec cu puțin stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) și câteva exemplare de păr (Pyrus pyraster). În 2007, vârsta stejarilor era de 65-80 de ani, înălțimea 10-14 m, diametrul tulpinii 18-22 cm, iar volumul masei lemnoase constituia 33-84 m3/ha. Proveniența stejarilor era din lăstari.

Un arboret parțial derivat crește în subparcela 135H, pe o suprafață de 3,2 ha. Este un arboret de stejar pufos (70%), cu salcâm (20%) și glădiță (10%). În 2007, arborii aveau vârsta de 70 de ani, înălțimea 15 m, diametrul tulpinii 28 cm și volumul masei lemnoase 124 m3/ha.

Arboreturile artificiale cuprind două arboreturi pure de stejar pedunculat (18,5 ha în subparcelele 133I și 141F) și arboreturi mixte de stejar și salcâm: 80% stejar și 20% salcâm în subparcela 133D, 17,2 ha; 70% stejar și 30% salcâm în subparcela 135G, 1,2 ha.

În total, au fost documentate 8 specii de arbori:

Acer negundo Gleditsia triacanthos Morus alba Pyrus pyraster Quercus pedunculiflora Quercus pubescens Robinia pseudoacacia Ulmus carpinifolia

Stejarul pufos și stejarul brumăriu sunt edificatorii comunităților vegetale în rezervație, dar fructifică rar. Un procent semnificativ din ghinde este afectat de vătămători. În anii cu fructificare abundentă, apare suficient puiet de stejar, însă în lipsa îngrijirii acesta este în multe locuri înăbușit de ierburi și arbuști.

Arbuști Stratul de arbuști este format din 12 specii:

Amygdalus nana Cerasus fruticosa Cotinus coggygria Crataegus monogyna Euonymus europaea Lygustrum vulgare Prunus spinosa Rhamnus cathartica Rosa canina Rosa spinosissima Sambucus nigra Swida sanguinea

Sunt formate desișuri de porumbar (Prunus spinosa), spinul-cerbului (Rhamnus cathartica) și măceș (Rosa canina). În contrast, păducelul (Crataegus monogyna), salba-moale (Euonymus europaea) și sângerul (Swida sanguinea) cresc solitar.

Ierburi Cele 148 de specii de plante ierboase care populează rezervația sunt:

Achillea collina Acinos arvensis Adonis vernalis Aegonychion purpureo-coeruleum Agrimonia eupatoria Aliaria petiolata Allium rotundum Alyssum rostratum Amaranthus retroflexus Anchusa pseudochroleuca Arctium lappa Arctium tomentosum Aristolochia clematis Artemisia absintum Artemisia austriaca Artemisia vulgare Asparagus officinalis Astragalus glycyphyllos Astragalus ponticus Atriplex hortensis Ballota nigra Betonica officinalis Bothriochloa ischaemum Bromopsis inermis Bromus arvensis Buglossoides arvensis Bupleurum falcatum Calamagrostis arundinacea Cannabis sativa Carex michelii Centaurea difusa Centaurea solstitialis Centaurea trinervia Cephalaria uralensis Cerinte minor Chelidonium majus Cherophillum temulum Cicorium intybus Cirsium arvense Clematis integrifolia Clinopodium vulgare Consolida regalis Convolvulus arvensis Coronilla varia Corydalis solida Crinitaria villosa Cucubalus bacifer Cynodon dactylon Cynoglosum officinale Dactylis glomerata Daucus carota Dianthus armeria Diantus membranaceus Echium vulgare Elytrigia repens Erigeron campestre Eringium rutenicum Euphorbia cyparissias Euphorbia stepposa Falcaria vulgaris Fallopia dumetorum Festuca valesiaca Filipendula vulgaris Fragaria vesca Galium apparine Galium molugo Galium verum Geum urbanum Glechoma hirsute Goniolimon besserianum Heracleum sibiricum Hesperis tristis Hieracium pilosella Hierocholoe odorata Hypericum perforatum Inula britanica Inula salicifolia Iris pumila Knautia arvensis Koeleria cristata Lamium purpureum Lapsana communis Lathyrus niger Lavatera thuringiaca Leonurus cardiaca Leopoldia comosa Linaria genistifolia Marrubium peregrinum Matricaria perforate Medicago romanica Melampyrum nemorosum Melandrium album Melica transilvanica Melica uniflora Melilorus officinalis Nepeta parviflora Nonea pulla Onopordum acanthium Origanum vulgare Phisalis alkekengi Phlomis pungens Phlomis tuberosus Plantago lanceolata Plantago stepposa Poa angustifolia Poa bulbosa Polygonum aviculare Potentilla argentea Potentilla recta Poterium sangusorba Primula veris Prunella vulgaris Pyrethrum corymbosum Ranunculus meyrenianus Rumex confertus Salvia nemoralis Salvia nemorosa Salvia nutans Salvia pratensis Sambucus ebulus Scilla bifolia Sedum maximum Setaria viridis Silene noctiflora Sonchus arvense Stacys recta Stipa capillata Tanacetum vulgare Taraxacum officinale Teucrium chamaedrys Teucrium polium Thalictrum minus Thymus marschallianus Torilis arvense Trifolium alpestre Trifolium arvense Trinia multicaulis Urtica dioica Verbascum lychnitis Verbascum phoeniceum Verbena officinalis Veronica austriaca Vicia dumetorum Vicia tenuifolia Vinca herbacea Viola ambigua Viola mirabilis Wincetoxicum hirundinaria

Gradul de acoperire cu ierburi variază între 30% în desișuri și 90-100% în poieni. Primele înfloresc vioreaua (Scilla bifolia), brebenelul (Corydalis solida), grâușorul (Ficaria verna) și celnușa (Ornitogalum fimbriatum), urmate de Vinca herbacea, Carex micheli, Clinopodium vulgare etc.

Șase specii din cele enumerate sunt considerate plante rare: Adonis vernalis, Asparagus officinalis, Cerasus fruticosa, Clematis integrifolia, Ornitogalum fimbriatum, Vinca herbacea.

Statut de protecție Rezervația naturală Flămînda este o suprafață reprezentativă de pădure de stejar pufos și stejar brumăriu caracteristică pentru pădurile din sudul Moldovei. După compoziția floristică și peisagistică, este considerată o suprafață de pădure valoroasă. Genofondul este constituit din 168 de specii de plante vasculare, dintre care 6 sunt specii rare.

Obiectivul a fost luat sub protecția statului prin Hotărîrea Sovietului de Miniștri al RSSM din 8 ianuarie 1975 nr. 5, care a atribuit zona la categoria ariilor protejate de păduri valoroase. Statutul de protecție a fost reconfirmat prin Legea nr. 1538 din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Deținătorul funciar este, conform Legii din 1998, Gospodăria Silvică de Stat Cahul.

Arboretul, stratul ierburilor și solul sunt toate afectate. Arboretul natural fundamental este degradat, iar regenerarea naturală a stejarului nu este gestionată. Arboretul a fost invadat de arțarul american (Acer negundo). Suprafețele izolate și înconjurate de salcâm prezintă poluare biologică pronunțată. Unii arbori sunt afectați de oamenii care fac picnic în aria protejată.

Pentru optimizarea conservării diversității vegetale, specialiștii recomandă în primul rând limitarea accesului populației, cel puțin prin organizarea unor zone de agrement dedicate. De asemenea, sunt necesare demersuri de eliminare a arțarului american și înlocuire a arboreturilor artificiale de salcâm cu arboreturi mai potrivite, de stejar pufos.

Note

Bibliografie

Flămînda Categorie:Raionul Cahul