Înfloritoarea comunitate Arabă-Americană din Dearborn, Michigan
Centrul Islamic al Americii din Dearborn, Michigan, este cea mai mare moschee din Statele Unite. Clădirea se află în mijlocul mai multor biserici dintr-o suburbie prosperă a Detroit - ului, și în fața ei este ancorat un mare steag american.
Oricine spune că nu poți fi atât musulman cât și american trebuie să meargă la Dearborn.
Acest oraș încântător deține cel mai ridicat procent național de cetățeni arabi americani. Aproximativ 60% din locuitorii Dearborn - ului sunt descendenți arabi, și în întreaga arie a Detroit – ului, mai mult de 200.000 de oameni sunt arabi americani.
Dearborn a început să atragă imigranți arabi în perioada anilor 1930 când Henry Ford a deschis în oraș fabrica de mașini. Locurile de muncă din industria auto au atras mulți lucrători din Liban, Siria, precum și Yemen. În deceniile următoare orașul a avut un aflux considerabil de palestinieni și irakieni. Acești oameni au construit o comunitate arabă americană diversă și înfloritoare, un fel de China Town cu „scenariu” arab. Restaurantele, în special, au atras mulți vizitatori în oraș, pentru mâncarea specifică din Dearborn, având -atunci și acum- o binemeritată reputație de excelență.
Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 au făcut viața mai dificilă pentru rezidenții Dearborn-ului. Unii oameni au primit scrisori/citații de la Departamentul de Stat al Statelor Unite cerându-li-se să se prezinte pentru un interviu; alții au fost chemați ca fiind "deținuți de interes special". La nivel național, s-au impus condiții mult mai stricte asupra imigranților proveniți din țări arabe și musulmane, ceea ce i-a afectat pe cei care doreau să-și alăture rudele în Statele Unite. Apoi, un individ psihopat din Texas a vrut să ardă un Coran, ceea ce a dus la controverse internaționale.
Pentru a combate creșterea neîncrederii și prejudiciul adus arabilor americani, comunitatea din Dearborn a strâns bani pentru un proiect pe care și-l doreau de mai multă vreme: Muzeul Național Arab American.
Cu un design deosebit, această clădire, deschisă în 2005, explorează bogăția și varietatea culturală , istoria și tradițiile lumii arabe. Este cel mai bun loc din Statele Unite pentru a învăța despre acest grup etnic, oameni - care prea des - sunt fie trecuți cu vederea, fie greșit înțeleși.
Se poate vorbi în principal despre comunitatea libaneză din Derborn. Pericolele și greutățile create de Războiul civil din Liban i-a determinat să își caute refugiul în Dearborn. Astfel, au construit o nouă viață pentru ei și familiile lor în Dearborn .
Muzeul găzduiește exponate purtând originile culturii arabe, care a avut importante contribuții pentru întreaga lume. Între secolele 9 și 10, de exemplu, savanții arabi au conservat și au îmbogățit cunoștințele antice ale civilizațiilor precedente din Persia, India, Grecia și Roma. Un alt exponat descrie întrepătrunderea originilor credințelor evreiască, creștină și islamică, toate au prins rădăcini în același mic colț al lumii (suntem cu toții „verișori” într-un același arbore genealogic). O hartă mare furnizează catalizatorul pentru o discuție privind ceea ce înseamnă ARAB cu exactitate. Punctând în 22 de națiuni răspândite din Africa până în Asia, caracteristicile care le reunesc :
• toate au limba arabă ca limba principală ;
• toate sunt membre ale Ligii Națiunilor Arabe ;
• toate au tradiții culturale comune și o istorie partajată .
Iraq este o națiune arabă dar vorbitorii de persană din Iran - nu sunt.
În timp ce 90% din lumea arabă este constituită din musulmani, oamenii săi urmează și alte religii, incluzând iudaism, sufism și creștinism ; arabii reprezintă doar 25% din întreaga populație musulmană a lumii.
„Orientul Mijlociu” este de fapt un termen geopolitic atribuit de britanici în secolul 19. Mulți oameni cred că este sinonim cu lumea arabă, dar nu este. Cea mai mare întindere de țări arabe se află de fapt în Africa.
Alte exponate sunt axate pe experiența imigrantului arab american. Primul vorbitor înregistrat de arabă care a ajuns în America a fost Zammouri, un sclav devenit explorator și vindecător faimos în urmă cu cinci secole. Primul mare val de imigranți arabi a venit în Statele Unite între 1880-1924 când 20 de milioane de oameni, mulți dintre ei creștini, au emigrat din Levant (partea estică a regiunii mediteraneene care include Liban și Siria).
În anii 1930, numeroși palestinieni au venit în Statele Unite, urmând în 1960 mii de arabi, care au fost recrutați de Guvernul Statelor Unite datorită valoroaselor lor aptitudini tehnice. Mai recent, mulți imigranți arabi au venit în America, fugind de turbulențele politice și iminența unui al doilea război în patria natală. Muzeul relatează unele dintre poveștile de viață ale acestor imigranți. Când trebuie să lași în urmă tot ce ai deținut, orice este păstrat devine incredibil de prețios.
Multă lume nu știa despre această comunitate ( majoritatea americanilor nu știau mult despre această comunitate, constituind oarecum o minoritate invizibilă, deoarece, până destul de recent, nu a existat în SUA un recensământ referitor la oamenii cu descendența arabă). Ochii s-au deschis prin intermediul unei expoziții pe media. Într-un studiu, dintre 1.000 de filme făcând o referire la arabi, 12 avut reprezentări pozitive, 56 au fost neutre, iar restul negative.
Acest muzeu contribuie la schimbarea percepțiilor greșite. În Dearborn există liceul Fordson, cu un procent de 99% arabo americani. Echipa lor de fotbal respectă tradițiile din timpul nopților de Ramadan, dar este totuși similar oricărui alt liceu din SUA. Și vedem expuneri ale câtorva americani de faimă, cu descendența arabă, incluzând poetul Naomi Shihab Nye, astronautul Christa McAuliffe, jurnalistul Helen Thomas și senatorul american George Mitchel.
Străzile învecinate muzeului găzduiesc restaurante, magazine alimentare și magazine de dulciuri; magazinele comercializează alimente „halal” („halal” se referă la prepararea conform regulilor religioase islamice, adică permisă de islam). Mâncarea are un rol vital în convergența culturilor, iar în Dearborn este incredibil de delicioasă - magazinele alimentare, asemănătoare oricărui magazin, se remarcă printr-o mulțime de produse cu etichete arabe, și în special prin varietatea impresionantă de măsline, unele chiar neobișnuite. Sunt prezente „Good Burger”- o variantă libaneză a hamburgerului, „Sheeba”- unde se poate savura tradiționala patiserie yemenită, „Hashem’s Nuts & Coffee Gallery”, remarcabilă pentru cafeaua nemaipomenită, „Shatila Bakery” renumită pentru dulciurile faimoase, restaurantul „Al Ameer”, cu preparate delicioase și premiat cu James Beard. Tradițiile culturale se reflectă și în specificul culinar, bine reprezentat în Dearborn .
Centrul Islamic al Americii se remarcă printr-un spațiu deosebit de elegant, ornat cu versete caligrafice din Coran. Comunitatea libaneză din Dearborn se distinge prin complexitate și diversitate, mai mult decât alte comunități din America. La nivel educațional,s-au afirmat prin excelență poeți, medici , profesori - unii dintre ei religioși, alții nu.
În împrejurimile Detroit-ului se găsesc multe alte enclave arabe americane. Dearborn poate fi considerată cea mai mare și cunoscută dintre ele. Michigan - în particular sud estul Michigan-ului- continuă să atragă atât de mulți imigranți din lumea arabă, încât creează una dintre cele mai mari com==Mioara==unități arabe din afara Orientului Mijlociu.
Arabii americani constituie un grup caracterizat prin diversitate, provenind din 22 de țări care constituie lumea arabă, dar care nu împart o istorie comună. Un recensământ datând din 2010 ar aproxima la câteva sute de mii de locuitori arabi americani în Michigan, dar acest număr ar reprezenta numai comunitatea celor care locuiesc în metropola Detroit.
La finalul secolului 19, arabii au început să vină în Michigan. Primul val a fost constituit de libanezi și creștini din Siria. Imigranții au venit în special la începutul secolului 20, atunci când industria auto din Detroit a luat avânt.
Nu este un stereotip faptul că arabii dețin majoritatea benzinăriilor și magazine de băuturi alcoolice în metropola Detroit . Este un aspect de acuratețe, datorat valurilor de imigranți timpurii din Liban și Siria.
După cel de al doilea război mondial, odată cu declinul industriei auto, imigranții au încetat să mai să mai vină în Detroit. Dar Detroit devenise deja centrul Americii arabe. Orientul Mijlociu a suferit dificultăți în evoluție, cu oamenii care au continuat să plece pentru a veni în Michigan, Dearborn devenind un magnet particular.
Orașul a început să își contureze specificul în 1975, odată cu izbucnirea războiului civil în Liban. În acele timpuri, o mulțime de musulmani libanezi, proveniți în special din sud-estul Libanului, familii întregi - chiar așezări cu totul - au venit și s-au stabilit în Dearborn.
Dearborn constituie o comunitate arabă americană unică la nivel național, dar și dispersat printre micile comunități arabe din jurul metropolei Detroit.
Comunitatea din Dearborn este preponderent musulmană, cu o majoritate șiită. În lumea musulmană, șiiții constituie o minoritate. Sunt reprezentanți preponderent de libanezi, cu mici „inserții” de irakieni, yemeniți și palestinieni.
Pentru prima dată, arabii au ajuns în America în 1870. Majoritar erau libanezi, mai precis din zona Muntele Liban (din provincia otomană Siria, care a devenit un Liban Independent după al doilea război mondial). Diaspora libaneză din vestul Africii, America latină și Caraibe, Australia, avea tendința de a se concentra pe comerț, încorporând familii extinse ca forță de muncă necesară pentru magazine și activități comerciale. În Statele Unite experiența arabă a fost puțin diferită : primii libanezi erau bărbați singuri care călătoreau din vestul statului Ohio până către Munții Rocky cu articole de galanterie, diverse bunuri și alte mici mărfuri, mutându-se din fermă în fermă, din oraș în oraș, vânzându-și produsele. Cei care reușeau aveau tendința să se mute în zone metropolitane ca Detroit sau Chicago și să încurajeze și imigrația altora din familiile lor sau orașe din Liban. Odată ce cât mai mulți libanezi au fost în stare să producă destui bani încât să deschidă magazine, ei au început să trimită sumele pentru familiile lor. Aceasta este povestea obișnuită a unui emigrant în Statele Unite, povestea stabilirii unui grup etnic într-un oraș particular sau într-un cartier.
Odată ce industria auto a transformat peisajul economic al orașului Michigan, ea a restructurat, de asemenea, înmuguritoarea comunitate arabă americană. Cum politicile rasiste de angajare ale lui Ford excludeau în general african-americanii din a lucra în industria auto, creșterea marcantă a industriei a însemnat o mulțime de locuri de muncă pentru noii imigranți. Totuși, deși puteau să muncească cu Ford și cu alții, ei sufereau din cauza efectelor de discriminare în operațiunile zilnice de pe plantații : chiar și astăzi, un înalt procentaj disproporționat de slujbe periculoase se duc către imigranții arabi care nu au niciun fel de suport din partea uniunii sau rețele de întreprinderi informale care le-ar putea permite să ceară poziții mai bune pe linia de producție.
Dezvoltarea Industriei auto de-a lungul secolului 20 explică, de asemenea, foarte bine structura spațială orașului Dearborn. Comunitatea arabă americană s-a concentrat gradat în casele de tip "rând" construite de Henry Ford, mai degrabă în umbra plantației Rouge. Dar nu numai comunitatea arabă americană a găsit siguranță financiară în salariile mari plătite de Henry Ford. Către anii 1950, peste 50 de limbi erau vorbite în cartierele muncitorești din sudul și estul orașului Dearborn.