David Duke

David Ernest Duke () un politician naționalist, fost lider al organizației Ku Klux Klan.

Fost membru republican al Camerei Reprezentanților din Louisiana, Duke a candidat la alegerile preliminare din 1988 în cadrul Partidului Democrat și la alegerile preliminare din 1992 în cadrul Partidului Republican. Acesta a mai candidat pentru un post în Senatul Louisianei, Senatul Statelor Unite, Camera Reprezentanților SUA și Guvernul Louisianei.

În 2002 Duke a fost găsit vinovat de fraudă. Mai precis, și-a fraudat propriii susținători, spunându-le acestora că se află într-o situație financiară îngrozitoare și cerând bani pentru a se întreține. La momentul respectiv, Duke nu avea probleme financiare, iar banii donați au fost utilizați la jocuri de noroc în scop de recreere.

Duke se pronunță împotriva a ceea ce el considera a fi controlul evreiesc asupra Băncii Rezervelor Federale, Guvernului Statelor Unite și mass-media. A militat în favoarea conservării a ceea ce el numește cultura occidentală și valorile familiei creștine, precum și pentru desființarea Fiscului, segregare rasială voluntară, anticomunism și separatism alb.

Copilăria și studiile Duke s-a născut în Tulsa, Oklahoma, fiul lui David Hedger Duke Sr. și Alice Maxine Crick. Fiind fiul unui inginer al companiei Shell Oil, familia sa și-a schimbat deseori domiciliul. Au locuit pentru o scurtă perioadă în Olanda, iar apoi s-au stabilit în Louisiana. La finalul anilor 1960 Duke l-a întâlnit pe William Luther Pierce, liderul organizației naționaliste și antisemite National Alliance, a cărui influență a contribuit puternic la formarea perspectivelor acestuia. Duke s-a alăturat organizației Ku Klux Klan în 1967.Issues '92 Profile: David Duke; The Orange County Register. Santa Ana, California: 2 martie 1992. pp. a.04

În 1968 Duke s-a înscris la Universitatea de Stat din Louisiana în Baton Rouge, iar în 1970 a format un grup de studenți albi intitulat White Youth Alliance, afiliat National Socialist White People's Party. În același an, cu scopul de a protesta împotriva prezenței avocatului William Kunstler în cadrul Universității Tulane în New Orleans, Duke și-a făcut apariția în cadrul unei demonstrații în uniformă nazistă. Aceasta era cunoscut și pentru petrecerile organizate de ziua lui Adolf Hitler.Bridges, Tyler (1995). The Rise of David Duke. University of Mississippi Press. ISBN 0-87805-678-5.

Duke afirmă că a petrecut nouă luni în Laos, experiență pe care o caracterizează drept un „tur obișnuit al datoriei”. Acesta a vizitat Laosul deoarece tatăl său lucra în această țară și i-a cerut acestuia să-l viziteze în vara anului 1971.Bridges, Tyler (1995). The Rise of David Duke. University Press of Mississippi. pp. 26–29. ISBN 978-0-87805-684-2. Acesta l-a ajutat să obțină un post de profesor de engleză pentru ofițerii laoțieni, funcție din care a fost concediat după șase săptămâni pe motiv că a desenat un cocktail Molotov pe tablă.Burkett, B.G. (1998). Stolen Valor: How the Vietnam Generation was robbed of its heroes and history. Verity Press. ISBN 978-0-9667036-0-3. De asemenea, acesta precizează că trecut în spatele liniilor inamice de douăzeci de ori pe timp de noapte cu scopul de a le arunca orez insurgenților anticomuniști din avioane care zburau la doar 3 metri deasupra solului. Doi piloți angajați ai companiei Air America, prezenți în Laos la momentul respectiv, au declarat că avioanele zburau doar pe timpul zilei și nu zburau la o altitudine mai mică de 150 metri. Un pilot a sugerat că este posibil ca Duke să fi mers într-o așa-numită misiune „milk run”, însă cel mult o dată sau de două ori. Pe lângă acestea, Duke nu-și putea aminti numele aeroportului pe care l-a utilizat în timpul acestor activități.

Duke a absolvit universitatea în 1974. La scurt timp după absolvire, acesta a înființat Knights of the Ku Klux Klan (KKKK).

Probleme cu legea În ianuarie 1972 Duke a fost arestat în New Orleans pentru instigare publică la revoltă. Câteva confruntări rasiale au avut loc în acea lună în Crescent City, printre care una în care era implicat Duke, Addison Roswll Thompson și mentorul său Rene LaCoste, la Monumentul lui Robert E. Lee. Thomson și LaCoste s-au îmbrăcat în robe specifice KKK-ului și au depus un steag confederat la monument. Membrii Partidului Panterele Negre au început să arunce cu pietre în cei doi, însă poliția a intervenit la timp.Patsy Sims (1996). The Klan (2nd ed.). Lexington, Kentucky: University Press of Kentucky. pp. 152–153. ISBN 9780813108872. Retrieved 1 august 2014.

Activități politice

Primele campanii Duke a candidat în calitate de membru democrat pentru Senatul Louisiana din districtul Baton Rouge în 1975. În perioada campaniei sale, i s-a permis să susțină discursuri în campusurile universităților Vanderbilt, Indiana, Southern California, Stanford și Tulane. A obținut 11.079 de voturi, o treime din cele înregistrate.Wayne King (25 noiembrie 1975). "David Duke:Cleaning up the Klan's image". St. Petersburg Times via New York Times. Retrieved 16 ianuarie 2011.

În octombrie 1979 a candidat în calitate de membru democrat pentru un post în Senat și a încheia cursa pe locul doi din trei candidați cu 9.897 voturi (26%).

Spre finalul anilor 1970 Duke a fost acuzat de câțiva membri din KKK de fraudă, fiind acuzat că a sustras sume din banii organizației. „Duke e un simplu escroc” le-a declarat Jack Gregory, liderul filialei Florida, ziarului Clearwater Sun după ce Duke ar fi refuzat să returneze venituri obținute în urma unor demonstrații organizate de Ku Klux Klan în 1979. Un alt membru al grupului, Jerry Dutton, a declarat pentru reporteri că Duke a utilizat fondurile Klanului în scopul achiziționării, respectiv redecorării casei sale din Metairie. Duke a declarat ulterior că membrii organizației îi utilizează locuința, motiv care justifică sustragerea acelei sume.

În 1979, după prima sa încercare de a candida la funcția de președinte ca reprezentant al Partidului Democrat și după o serie de incidente violente ale KKK puternic mediatizate, Duke a înființat organizația nonprofit National Association for the Advancement of White People (NAAWP) în încercarea de a scăpa de trecutul alături de Klan.

Duke ar fi încercat să realizeze o strângere de fonduri prin intermediul publicității poștale în 1987, utilizând identitățile și lista de adrese a Forsyth County Defense League din Georgia fără acordul acestora. Reprezentanții organizației naționaliste au descris activitatea ca fiind o înșelătorie.

Campania prezidențială din 1988 În 1988 Duke a candidat în alegerile preliminare în calitate de membru democrat. Campania sa a eșuat cu o singură excepție, obținerea victoriei în puțin-cunoscuta algere preliminară din New Hampshire. După eșecul din Partidul Democrat, Duke a încercat să obțină nominalizarea Partidului Populist. A apărut pe lista candidaților în 11 state și în calitate de candidat „write-in” în altele. A obținut un număr de 47.047 voturi (0.04%) la nivel național.

Candidatura în alegerile speciale din Louisiana În decembrie 1988 Duke și-a schimbat afilierea politică, trecând la Partidul Republican.Zatarain, Michael (July 1990). Michael Zatarain,David Duke: Evolution of a Klansman. Google Books. ISBN 978-0-88289-817-9. Retrieved 11 noiembrie 2009. În 1988, Charles Cusimano din Metairie a demisionat din fotoliul Districtului 81 și a devenit al douăzeci și patrulea judecător al Judicial District Court, moment în care s-a realizat o alegere specială la începutul anului 1989 prin care să se decidă un succesor. Duke a intrat în cursă alături de republicanii John Spier Teen, fratele fostului guvernator David C. Treen, Delton Charles și Roger F. Villere Jr. Duke a încheiat cursa pe primul loc cu 3.996 de voturi (33.1%). Deoarece niciunul dintre participanți nu a obținut o majoritate în primul tur, un al doilea tur era necesar între Duke și Treen (care obținuse 2.277 voturi (18.9%) în primul tur). Candidatura lui Treen era susținută de către Președintele Statelor Unite, George H. W. Bush, fostul președinte Ronald Reagan și alți republicani cunoscuți"GOP Condemns Duke" Newsday. Long Island, N.Y.: 25 februarie 1989, pg. 9, precum și de democratul Victor Bussie și Edward J. Steimel. Totuși, Duke s-a folosit de afirmația lui Treen conform căreia acesta își dorea să ridice taxele pe proprietăți.Douglas D. Rose, The Emergence of David Duke and the Politics of Race (Chapel Hill: University of North Carolina Press, 1992), p. iii (ISBN 978-0-8078-4381-9); see also Michael Zatarain, David Duke: Evolution of a Klansman (Gretna, LA: Pelican, 1990), ISBN 0-88289-817-5, ISBN 978-0-88289-817-9. Duke a reușit să-l învingă cu 8.459 de voturi (50.7%) pe Treen care obținuse 8.232 de voturi (49.3%). Acesta a ocupat funcția din 1989 până în 1992.

Legislatorul novice Odon Bacqué din Lafayette, politician independent al Casei Reprezentanților, a încercat să oprească de unul singur preluarea funcției de către Duke pe motiv că acesta locuia în alt district în momentul alegerilor. Când Treen nu a reușit să rezolve problema printr-un proces, Duke a primit postul.Ron Gomez, "David Duke? He's Just Another Freshman", My Name Is Ron And I'm a Recovering Legislator: Memoirs of a Louisiana State Representative, Lafayette, Louisiana: Zemog Publishing, 2000, pp. 157-164; ISBN 0-9700156-0-7

Campania prezidențiala din 1992 Duke a candidat ca membru republican la alegerile preliminare în vederea nominalizării la alegerile prezidențiale din 1992, deși partidul a încercat să-i blocheze candidatura.McHugh, Edward T. (13 decembrie 1991). "Officials reject putting Duke on ballot for state primary". Telegram & Gazette. Worcester, Mass. p. A.4. A primit 119.115 (0,94%) de voturi în alegerile preliminare, însă nici un delegat în convenția națională. Campania sa prezidențială a inspirat melodia „David Duke is Running For President” a formației de ska punk Skankin' Pickle

Filmul Backlash: Race and the American Dream din 1992 analiza motivele din spatele voturilor obținute de Duke. Backlash explora problemele demagogice din platforma lui Duke, examinând folosirea crimelor persoanelor de culoare, a ajutoarelor sociale, a acțiuni afirmative și a supremacismului. Aceștia îl asociau pe Duke cu alți politicieni precum Lester G. Maddox și George Wallace."Examining the Appeal of David Duke's Oratory". The New York Times. 10 iulie 1992.

Campania pentru Senatul Statelor Unite din 1996 Când Johnston și-a anunțat pensionarea în 1996, Duke a candidat din nou pentru un post în Senatul Statelor Unite. A obținut 141.489 de voturi (11,5%). Fostul membru republican Woody Jenkins din Baton Rouge și democratul Mary Landrieu din New Orleans au mers mai departe în alegerile generale. Duke a ieșit pe locul patru din nouă persoane.

Campania pentru Camera Reprezentanților a Statelor Unite ale Americii din 1999 O alegere specială a fost organizată în cadrul Primului District Congresional din Louisiana ca urmare a demisiei cunoscutului republican Bob Livingston în 1999. Duke a încercat să obțină postul în calitate de republican și a obținut 19% din voturi. A ieșit pe locul trei și nu a ajuns în turul doi. Candidatura sa a fost repudiată de republicani.Edsall, Thomas B. (21 decembrie 1998). "David Duke to Seek Livingston's Seat". The Washington Post. Retrieved 20 septembrie 2008. Yesterday, the party moved quickly once again to disassociate itself from Duke. Republican National Committee Chairman Jim Nicholson declared: "There is no room in the party of Lincoln for a Klansman like David Duke." Președintele Partidului Republican, Jim Nicholson, a precizat că: „Nu există loc în partidul lui Lincoln pentru un membru al Klanului ca David Duke”. David Vitter, republican în Camera Reprezentanților și mai târziu senator, l-a învins pe fostul guvernator Treen în alegeri pentru funcția lui Livingston. Printre candidați a fost și liderul republican din New Orleans, Rob Couhig.

Campania pentru Senatul Statelor Unite din 2016