Manasse este o dramă scrisă de către scriitorul Ronetti-Roman (1853-1908) și publicată în anul 1900, tradusă ulterior în limba idiș de Iacob Sternberg. Piesa este o dramă în patru acte având ca temă intoleranța religioasă pe fundalul unei povești de dragoste între un român, Matei Frunză, și o evreică, Lelia, nepoata lui Manasse Cohen.Michael Shafir, Din nou despre actualitatea lui Ronetti Roman . Contemporanul. Ideea europeană, Anul XXI, Nr. 3 (696), martie 2010
Piesa de teatru Piesa Manasse a fost publicată în anul 1900, după doi ani Iacob Sternberg traducând-o în limba idiș.
Personaje Manasse Cohen, apărător fanatic al tradițiilor evreiești Nissim Kohanovici, fiul lui Manasse Cohen, bancher în București Ester Kohanovici, soția lui Nissim Lelia Kohanovici, fiica lui Nissim Lazăr Kohanovici, fiul lui Nissim Matei Frunză, avocat Natalia Frunza, sora lui Matei Zelig Șor, misit, prototipul omului de afaceri Emil Horn, evreu parvenit, pretendent la mâna Leliei Roza Blum, studentă la medicină Calman Jupâneasa Cantorul Invitați
Premiera Premiera piesei în limba română a avut loc pe 12 martie 1901 pe scena Teatrului Național din Iași avându-i ca interpreți pe Gheorghe Cârje (Manasse), Aglae Pruteanu (Lelia), Constantin Momuleanu (Nissim), Eufrosina Momuleanu (Estera), Marius Rădulescu (Zelig Șor).
După trei ani, pe 25 mai 1904, are loc prima reprezentație a piesei în București, la grădina Rașca, în interpretarea trupei condusă de actorul ieșean Gheorghe Cârje: Vasile Toneanu (Zelig Șor), Gheorghe Cârje (Manasse), Irina Leonescu (Lelia).
Succesul piesei va determina includerea ei în repertoriul Teatrului Național din București în stagiunea 1904-1905. Premiera a avut loc la 5 februarie 1905, în distribuție fiind nume mari ale teatrului românesc: Constantin Nottara (Manasse), Vasile Toneanu (Zelig Șor), Aristide Demetriade (Matei Frunză), Marioara Voiculescu (Lelia), Achille Georgescu (Nissim), Aurel Petrescu (Lazăr), Eugenia Ciucurescu (Roza Blum), Ion Constantiniu (Emil Horn). Succesul piesei s-a confirmat și pe această scenă, în decursul a doar două luni până la încheierea stagiunii fiind date 26 de reprezentații.
„Afacerea” Manasse Alexandru Davila, directorul Teatrului Național, a menținut piesa în programul stagiunii 1905-1906 însă, într-o atmosferă de naționalism exacerbat, reprezentația din 12 martie 1906 este interzisă căci „În mintea păzitorilor spiritului românesc nu putea fi considerată literatură dramatică națională o piesă scrisă de un evreu.”
O nouă încercare a lui Davila, în 1913, de a reintroduce piesa în repertoriul Teatrului Național se va solda cu un eșec similar. În octombrie 1913 un grup de studenți bucureșteni, sub influența pozițiilor naționaliste ale lui Nicolae Iorga și A.C. Cuza, publică o scrisoare deschisă adresată lui Davila în care protestează contra menținerii reprezentațiilor piesei Manasse:
Pe 26 octombrie 1913 este organizată o demonstrație în fața Teatrului Național. Prefectul Poliției Capitalei, Dimitrie Moruzzi pretextând menținerea ordinii, interzice atât reprentația din 27 octombrie 1913 cât și cele ulterioare „până la noi dispozițiuni”.
Într-o scrisoare din 26 octombrie 1913 adresată direcției Teatrului Național din București, Eleonora Ronetti-Roman, văduva dramaturgului, exasperată de aceste repetate scandaluri, decide interzicerea reprezentării piesei Manasse pe scenele teatrelor naționale:
Interzisă pe scena Nationalului datorită jocurilor politice, piesa lui Ronetti-Roman va continua a fi jucată pe scene mai mici, în teatre particulare sau grădini de vară: la Teatrul Modern de trupa Companiei dramatice „Marioara Voiculescu” și pe scena Circului Sidoli de o trupă de actori ai Teatrului Național din Iași.
După moartea lui Manasse Poetul și autorul dramatic Adrian (Wechsler) Verea (n. 27 noiembrie 1876, Botoșani, d. 7 mai 1944, București) publică în 1915, sub pseudonimul I. Pârvu, o continuare a piesei lui Ronetti-Roman intitulată După moartea lui Manasse.I. Pârvu (Ciuin), După moartea lui Manasse, (Piesă în 3 acte, o urmare la drama „Manasse” a lui Ronetti-Roman), Editura Alcalay & Co, București, 1915 Preluând personajele principale și transportându-le zece ani mai târziu, Adolf Wechsler prezintă mentalitatea etnico-religioasă diametral opusă, cea a antisemitismului extrem. Tănase Frunză, membru al guvernului și antisemit, vărul lui Matei Frunză, se opune numirii vărului său ca ministru pe motivul că este soțul unei evreice. Conflictul este rezolvat numai când Lelia își părăsește soțul și Matei este numit ministru.
Filmul
Regizorul Jean Mihail a realizat în anul 1925, după piesă, un film mut, avându-l ca producător pe Isidor Goldenberg, Vasile Gociu cu imaginea, în distribuție apărând: Romald Bulfinsky (Manasse), Maria Ciucurescu (Ester), Iosef Kamen (Zelig Șor), Ion Constantiniu (Emil Horn), Pèpè Georgescu (Nissim Kohanovici), George Aurelian (Matei Frunză), Alexandru Finți (Lazăr), Dorina Demetrescu (Lelia), ș.a.Jean Mihail, Filmul românesc de altădată, Editura Meridiane, București, 1963
O parte din secvențele din filmul Manasse au fost filmate în orașul Fălticeni, oraș în care a locuit eroul principal al piesei lui Ronetti-Roman, Manasse Cohen.
Note Manasse sau Manase este un personaj biblic, unul din fiii lui Iosif, nepot al lui Iacob, care ar fi fondat, după unele interpretări, unul din cele douăprezece triburile israelite biblice. Vlaicu Vodă este o dramă istorică în versuri scrisă de Alexandru Davila
Referințe
Categorie:Filme românești din 1925 Categorie:Filme din 1925 Categorie:Filme mute Categorie:Filme regizate de Jean Mihail