George Simu (n. 4 martie 1862, Gheja – d. 22 aprilie 1934, Dumbrăveni) a fost un deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.
Biografie George Simu s-a născut în comuna Gheja, comitatul Alba într-o veche familie preoțească. Studiile secundare și teologice le-a făcut la Blaj. Urmează mai apoi cursurile Universității din Cluj, Facultatea de Științe ale Naturii.Ioachim Crăciun: Documente la un sfert de veac de la Marea Unire, vol II. Editura Academiei Române, 2008, p. 261
În anii studenției, acesta publică numeroase poezii și povestiri în coloanele revistelor și ziarelor vremii. Colaborează timp de vreme îndelungată la Amicul Familiei, Preotul Român, Cărțile săteanului român și Familia. Mai târziu, scrie pentru ”Gazeta Transilvaniei”, ”Tribuna”, ”Literatoriul”. Lucrează la cel dintâi număr al revistei Unirea, publicată în Blaj. În 1893 începe redactarea revistei Lumea Literară.Ioachim Crăciun: Documente la un sfert de veac de la Marea Unire, vol II. Editura Academiei Române, 2008, p. 262
În 1902 mitropolitul Victor Mihaly de Apșa îi încredințează districtul protopopesc al Ibașfalăului, astăzi Dumbrăveni.Ioachim Crăciun: Documente la un sfert de veac de la Marea Unire, vol II. Editura Academiei Române, 2008, Ibidem
A fost trimis în judecată în două procese de presă alături de Aurel Mureșan, Francisc Hossu Longin, Partenie Cosma, Caius Brediceanu și Casiu Maniu.Ioachim Crăciun: Documente la un sfert de veac de la Marea Unire, vol II. Editura Academiei Române, 2008, p. 263
Activitate politică În 1918 George Simu ajunge să conducă Consiliul Național Român din Dumbrăveni împreună cu Marius Peculea. A fost comisarul orânduit de Consiliul Dirigent al Transilvaniei să supravegheze primele examene românești făcute la Liceul Timotei Cipariu din Dumbrăveni.
Distincții și merite Distins cu demnitatea de cameral papal de către papa Benedict al VI-lea la 29 aprilie, 1921; Membru al Ordinului Steaua României în grad de ofițer din 29 aprilie, 1921.
Activitate publicistică Nopți de iarnă. Novele pentru popor, Gherla, 1892; Părintele Nicolae. Schițe din viața preoților Gherla, 1897; Felicitări în poezii și proză de Anul Nou, ziua nașterii și ziua numelui, Gherla, 1901; Versuri religioase și morale, Bistrița, 1904.
Note
Bibliografie Mircea Vaida-Voievod, Gelu Neamțu, 1 decembrie 1018, Mărturii ale participanților, Editura Academiei Române, 2008
Lectură Suplimentară Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, Editura Academiei Române, 2005. (ISBN 973-27-1258-9) Ioan I. Șerban, Nicolae Josan, Dicționarul Personalităților Române. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Alba Iulia, 2003. (ISBN 973-8141-90-7) Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Cluj Napoca, 1998. (ISBN 973-0007-24-1)
Legături externe Dicționarul teologilor români
Vezi și Lista delegaților la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia
Categorie:Nașteri în 1862 Categorie:Decese în 1934 Categorie:Delegați la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia Categorie:Preoți români Categorie:Profesori universitari români Categorie:Autori români Categorie:Transilvăneni Categorie:Români din Imperiul Austriac Categorie:Protopopi români Categorie:Prozatori români Categorie:Ofițer al Ordinului Steaua României