Canalul Lenin Volga–Don (în , abreviat ВДСК, VDSK) este un canal care leagă Volga și Donul între punctele cele mai apropiate unul de altul. Deschis în 1952, are o lungime a căilor navigabile de , cu prin râuri și lacuri de acumulare.

Canalul constituie o parte a Sistemului Unificat de Ape Navigabile Adânci al Rusiei Europene. Împreună cu Volga inferioară și cu Donul inferior, Canalul Volga–Don oferă cea mai directă legătură navigabilă de la Marea Caspică la Marea de Azov și mai departe la Marea Neagră, și, astfel, la Oceanul Planetar.

Istoria Întrucât cursul inferior al Donului se apropie de cursul inferior al Volgăi în preajma localității Volgograd, ideea de a conecta cele două râuri printr-o cale navigabilă artificială are o istorie lungă. Primele lucrări în vederea unui astfel de canal au fost efectuate de către în 1569.

thumb|left|Ecluza nr. 14 de pe Canalul Volga–Don După capturarea Azovului, în 1696, Petru cel Mare a hotărât să construiască canalul, dar, din cauza lipsei de resurse și alte probleme, această tentativă a fost abandonată în 1701, fără succes. În 1701, el a inițiat o a doua încercare (așa-numitul Canal Ivanovski la ) sub administrarea cneazului Matvei Gagarin. În loc de a conecta cursul inferior al Donului cu cursul inferior al Volgăi în zona de lângă actualul canal, Canalul Ivanovski a conectat cursul superior al Donului din actuala Regiune Tula. Între 1702 și 1707 s-au construit douăzeci și patru de ecluze și, în 1707, aproximativ 300 de nave au trecut prin canal în condiții de navigație deosebit de dificile. În 1709, din cauza dificultăților financiare cauzate de Marele Război al Nordului, proiectul a fost oprit. În 1711, în urma , Rusia a pierdut Azovul și Petru cel Mare a pierdut orice interes în canal, care a fost abandonat și a ajuns o ruină. De-a lungul timpului, s-au propus și alte proiecte pentru conectarea cele două râuri, dar niciunul nu a fost încercat.

Construcția efectivă a actualului Canal Volga–Don, proiectat de către Institutul al lui Serghei Juk, a început înainte de al Doilea Război Mondial, care a întrerupt activitatea. Lucrările de construcție au continuat între 1948 și 1952; navigarea a fost deschisă la 1 iunie 1952. Canalul și instalațiile sale au fost construite de aproximativ 900.000 de muncitori, inclusiv circa 100.000 de soldați germani și 100.000 de deținuți ai gulagului. O zi petrecută pe șantierele canalului era numărată ca trei zile de închisoare, ceea ce i-a stimulat pe deținuți să vină să muncească. Mai mulți deținuți au fost chiar decorați cu Ordinul Steagul Roșu al Muncii după eliberare.

La finalizare, canalul Volga–Don a devenit o verigă importantă a Sistemului Unificat de Transport în Ape Adânci al părții europene a URSS.

Funcționarea Canalul începe în Sarepta, o gârlă a Volgăi (la sud de Volgograd; ecluza nr. 1 și arcada de intrare sunt la ) și se termină în pe Râul Don, în orașul . Canalul are nouă ecluze cu o singură cameră pe panta înspre Volga, care pot ridica navele la , și patru ecluze de același fel pe panta dinspre Don, care pot coborî navele cu . Dimensiunile generale ale ecluzelor canalului sunt mai mici decât cele de pe Volga, dar ele pot deservi nave de până la 5.000 de tone. Cele mai mici ecluze au , lățime, și adâncime. Dimensiunea maximă admisă a unui vas este de lungime, lățime și adâncime ( clasa maximă Volgo–Don). thumb|right|upright=2|Panoramă a canalului Canalul Volga–Don este alimentat de râul Don; trei puternice mențin nivelurile apei. Se ia apă din canal și pentru irigare.

Printre mărfurile transportate din regiunea Donului către Volga se numără cărbunele din Donețk, Ucraina, mineralele, materialele de construcții, și cerealele. Mărfurile transportate dinspre Volga spre Don cuprind cherestea, pirită, și (tranportate mai ales de vasele ). Nave turistice călătoresc în ambele direcții.

Potrivit Colegiului Maritim al Guvernului Rusiei, 10,9 milioane de tone de marfă au fost transportate pe Canalul Volga–Don în 2004.Морская коллегия: Речной транспорт (Maritime Bord: Transport Fluvial)

O sursă alternativă (nu neapărat comparabilă) susține că 8,05 milioane de tone de marfă au fost transportate prin canal în total, în 2006. Majoritatea mărfurilor au fost mutate de la est la vest: și anume, 7,20 milioane de tone au fost transportate prin canal dinspre Volga/bazinului Mării Caspice, spre Don/Marea Azov/bazinul Mării Negre, și doar 0,85 milioane de tone în direcția opusă. Puțin mai mult de jumătate din marfă a fost petrol sau produse petroliere (4,14 milioane de tone), predominant expediate din regiunea Mării Caspice."Взвесить все" (Supliment la Kommersant ziar, Nr. 195/P(4012), 27.10.2008

În 2007 s-a afirmat că, în primii 55 de ani de funcționare a canalului, 450.000 de nave au trecut prin el, transportând 336 de milioane de tone de marfă. Date recente se ridică la 12 milioane de tone de marfă transportată anual."Водный мир" для Евразии ("Eurasia e 'Apă"), Transport Rossii, Nr. 28 (472) 12 iulie 2007. miniatura|300x300px| Timbru care ilustrează o ecluză pe Canalul Volga–Don (1953) ()

Viitor În anii 1980, a început construcția la un al doilea canal între Volga și Don. Noul canal, numit Volga–Don 2 (în ; ) ar începe din localitatea Ierzovka de pe , la nord (în amonte) de , spre deosebire de cele canalul Volga–Don deja existent, care începe la sud (în aval) de baraj.Петр ГОДЛЕВСКИЙ, "ВОЛГО-ДОН 2" — ШАГ В БУДУЩЕЕ . "Торговая газета", номер 4-5(434-435) от 23.01.2008 Acest canal ar reduce numărul de ecluze prin care va trebui să treacă navele ce vin din – sau din orice alt port de pe Volga sau Kama mai de la nord – în drumul lor spre Don. Proiectul a fost anulat brusc, la 1 august 1990, din considerente financiare, deși până la acea dată fuseseră deja cheltuite mai mult de 40% din fondurile alocate.D. J. Peterson, "Tulburat: Terenuri de Moștenirea Sovietică Distrugerea Mediului"Capitolul 3 "ВОЛГО-ДОН-II: МЫ СТРОИЛИ, СТРОИЛИ И ЧТО?" (Am fost construirea... Deci, ce?") Журнал "Власть" (Kommersant-Vlast Revista), Nr. 30, 30.07.1990 De atunci, majoritatea pietrei și metalului din canalul și ecluzele abandonate s-a furat."Строительство второго Волго-Донского канала, на нужды которого в свое время было затрачено 750 миллионов рублей, было заморожено 10 лет назад. А приехавшие по призыву комсомола люди так и остались там жить." (14.11.2000)

În 2007–2008 autoritățile ruse aveau în vedere două opțiuni pentru a crește producția transportului pe căile navigabile între bazinul Caspic și Marea Neagră. O opțiune, pentru care a fost reutilizat numele de „Volga–Don 2”, este de a construi un al doilea canal paralel („al doilea fir”) cu Canalul Volga–Don, dotat cu ecluze mai mari, de lungime. Acest plan ar permite o creștere a cantității transportate anual de la 16,5 milioane de tone la 30 de milioane de tone. Altă opțiune, care pare a avea mai multă susținere din partea KazahstanuluiNazarbayev insistă pe Eurasiatice canal de construcție Kazinform, 22 mai 2008 (care ar fi principalul client al proiectului), este de a construi așa-numitul de-a lungul unui traseu mai sudic în depresiunea Kuma–Manîci, din care unele secțiuni fac parte în prezent din mult mai puțin adâncul . Deși a doua opțiune ar avea nevoie de săparea unui canal mai lung de Volga–Don, și ar fi mai puțin util pentru navele care vin dinspre Volga, s-ar asigura o legătură mai directă între marea Caspică și Marea Azov. Canalul Eurasiatic ar necesita, de asemenea, mai puține ecluze decât Volga–Don, deoarece altitudinile interfluviului înspre depresiunea Kuma–Manîci sunt mai mici decât în zona Volga–Don.

Note

Volga–Don Categorie:Fondări în 1952 Categorie:Eponime ale asteroizilor