Ioan Boroș (n. 20 octombrie 1850, Carei, Imperiul Austriac – d. 1939, Lugoj, Județul Severin (interbelic), Regatul României) a fost un înalt cleric greco-catolic de Lugoj (episcop ales, dar neconsacrat), deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918 Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003, ISBN 973-8141-90-7, p. 148.

Studiile și activitatea sa Datele biografice spun că Ioan Boroș s-a născut pe 20 octombrie 1850 în Carei (jcomitatul Satu Mare), Studiile gimnaziale le-a făcut în localitatea natală, iar cele liceale, la Beiuș. Nu reușește să intre în Seminarul greco-catolic de la Oradea, dar totuși ajunge să studieze teologia la Lugoj, fiind trimis apoi la Universitatea din Viena (1869 -1873), la Seminarul greco-catolic "Sf. Barbara". Studiile la Viena le-a terminat în anul 1873 luând examenul „riguros” din morală și pastorală. Aici s-a inițiat în jurnalistică, prin colaborarea la revista “Sionul Românesc”, în care îi vor apărea primele lucrări.Aici l-a avut ca mentor, pe Pr. Grigore Silași, profesor și vice-rector al Colegiul "Sfânta Barbara" din metropola Imperiului.

De sărbătoarea Rusaliilor din anul 1877 e hirotonit preot celib, iar în anul 1880 este numit paroh la Zăbrani. Funcționează aici până la 1897 și găsește un teren prielnic cercetărilor sale istorice, întocmind de altfel și monografia parohiei. În paralel, desfășoară și activitate publicistică rodnică. În 13 noiembrie 1897 devine asesor consistorial în timpul episcopului Dr. Demetriu Radu , iar în 1911, canonic prepozit.

A trecut prin mai toate funcțiile administrative al episcopiei lugojene, de la secretar eparhial, ajungând ca prelat papal, să fie vicar general și vicar capitular. În final, ca o reunoaștere a meritelor sale, la cerere noului episcop al Lugojului, Dr. Alexandru Nicolescu, Papa Pius al XI-lea l-a numit pe Pr. Ioan Boroș, ca episcop cu tilul de „al Tesbiei”, însă nu a fost consacrat niciodată (a rămas cu titulatura de episcop-ales). A depus jurământul de arhiereu pe 8 decembrie 1922, la Nunțiatura Apostolică din București, reprezentată prin monseniorul Vittorio Cavagnis, fiind asistat de Părintele Huber și de martorii Zenovie Pâclișanu și George Dănilă de la Blaj.

A fost, de asemenea, și președinte al Reuniunii Învățătorilor din Caraș-Severin, colaborator la publicațiile Dreapta, Drapelul și Cultura Creștină. Ca deputat în Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 a fost delegat al capitlului greco-catolic român Lugoj.

Din 1922 până în 1936 este implicat substanțial în activitatea Comisiei Monumentelor Istorice, filiala Banat, alături de Gheorghe Mateescu, Constantin Daicoviciu și Ioachim Miloia, susținând cercetări arheologice și de istoria artelor. Poartă o corespondență extrem de consistentă cu personalități timpului, printre care Vasile Pârvan, pe teme de istorie și arheologie locală.

Din toamna anului 1936, cancerul avut la stomac i-a măcinat sănătatea, văzând cu ochii. Ioan Boroș a plecat la Domnul în dat 29 Ianuarie 1937, la Lugoj, Funeraliile au favut loc pe 31 ianuarie, slujba religioasă fiind oficiată de episcopul Dr. Ioan Bălan al Lugojului, înconjurat de mai mulți preoți și protopopi ai Eparhiei unite lugojene.

Note

Bibliografie Ioan I. Șerban, Nicolae Josan (coord.), Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Alba Iulia, Editura Altip, 2003. Sergiu Șoica, Biserica greco-catolicã din Banat în perioada anilor 1920 - 1948, Editura Eurostampa, Timișoara, 2011 Ion Cârja, ORTODOCȘI ȘI GRECO-CATOLICI ÎN BANAT (A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA ȘI ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX). PERSPECTIVA LUI IOAN BOROȘ, ANALELE BANATULUI, S.N., ARHEOLOGIE – ISTORIE, XXIX, 2021 (http://analelebanatului.ro/aparitii-issues/analele-banatului-xxix-2021/)

Lectură suplimetară Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Muzeul Național Transilvania, Cluj-Napoca, 1998 Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1993 Silviu Borș, Alexiu Tatu, Bogdan Andriescu, (coord.), Participanți din localități sibiene la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, Editura Armanis, Sibiu, 2015 Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I-II, Editura Academiei Române, București, 2005, ISBN 973-27-1258-9 (vol. I); ISBN 973-27-1264-3 (vol. II).

Legături externe Membrii de drept ai Marii Adunării Naționale de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, lista publicată în „Gazeta Oficială”, Sibiu, nr. 1, 1/14 decembrie 1918 1 decembrie 1918, Marea Unire de la Alba Iulia. Mărturii, documente și semnificații http://www.orastieinfo.ro/ioan-mihu.html

Vezi și Lista delegaților la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia

Categorie:Nașteri în 1850 Categorie:Decese în 1939 Categorie:Delegați la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia Categorie:Preoți greco-catolici români Categorie:Oameni din Carei Categorie:Români din Austro-Ungaria