Bătălia de la Haifa (1948)

Bătălia de la Haifa, denumită de forțele evreiești Operațiunea Bi'ur Hametz (în „Curățenia de Pesah”), a fost o operațiune militară întreprinsă de Haganah între 21–22 aprilie 1948 și un eveniment major în etapa finală a războiului civil din Palestina Mandatară, care a condus la Războiul Arabo-Israelian din 1948-1949. Obiectivul operațiunii a fost capturarea cartierelor arabe din Haifa.

Context Orașul Haifa, situat pe coasta mediteraneeană, la marginea nord-vestică a câmpiei Șaron, era o poziție strategică în Palestina. Haifa era cel mai mare port cu ape adânci din țară. Punct de pornire al liniei secundare spre calea ferată Hidjaz era terminalul petrolier pentru conducta Mosul/Haifa, pe care guvernul irakian o închisese în luna aprilie 1948, iar orașul era gazda rafinăriei petroliere a Consolidated Refineries. Dacă Haganah ar fi capturat Haifa, atunci ar fi putut primi prin intermediul portului provizii și armament care să o ajute în perioada iminentului conflictul arabo-israelian. De aceea, conducerea guvernului israelian provizoriu a considerat orașul ca fiind vital pentru binele noului stat. Mai mult, Haifa se afla în zona alocată statului evreu conform Planului Națiunilor Unite pentru împărțirea Palestinei.

În 1948, Haifa era un oraș mixt, cu o populație de 135.000, împărțită între evrei palestinieni (70.000) și arabi palestinieni (65.000).Benny Morris (2004) pp. 99, 186 Proporția de arabi din oraș a început, odată cu primele luni ale anului 1948, să scadă.Benny Morris (2004) p. 187 The first reported case was on 4 December 1947 by 317 Field security section, 6th Airborne Division Report number 57 for week-ending 10 December 1947, During the first week of April the Palmach (Shahar Patrol) Intelligence report (Haganah Archives Doc. 105/257) of 10 April put the figures as 150 Arabs leaving per day Principalele zone evreiești din oraș erau Hadar Hacarmel și Neve Șa'anan, în timp ce Khalisa și Wadi Nisnas erau predominant arabe.

Între timp, în perioada ultimelor faze ale mandatului britanic, războiul civil din Palestina a escaladat. În Ierusalim, până în ianuarie 1947, britanicii evacuaseră circa 2.000 de subiecți pentru propria lor securitate.Tom Segev One Palestine Complete; Jews and Arabs under the British Mandate (1999, tradusă în 2000) p. 486 În conjunctura evacuării civililor britanici, familii arabe înstărite și mulți conducători civili arabi din Haifa și-au părăsit și ei locuințele. Acest lucru a determinat masele de palestinieni, rămase acum fără lideri și înspăimântate și de Masacrul de la Deir Yassin, să fugă și ele. Există afirmații că acest lucru a împiedicat un acord de armistițiu în Haifa,Edward Atiyah (1955) “The Arabs”, p. 183 Penguin books, „Întregul exod s-a datorat parțial convingerii arabilor, încurajați de o presă arabă lăudăroasă și nerealistă și de discursurile iresponsabile ale unor lideri arabi, că poate fi doar o problemă de săptămâni până când evreii vor fi învinși. Dar s-a datorat și, în multe părți ale țării, în mare parte din cauza politicii deliberate de terorism și expulzări organizate de comandanții evrei în zonele pe care le ocupau, și care au atins o culme de brutalitate în masacrul de la Deir Yassin”, Edward Atiyah este fostul Secretar al biroului Ligii Arabe din Londra., în timp ce alte voci afirmă că exodul arabilor palestinieni din oraș se datorează presiunilor și ordinelor liderilor politici și militari arabi. Refuzul de a interveni al Ligii Arabe a cauzat o gravă lovitură de moral populației palestiniene arabe.Benny Morris (2004) p.173 Până la jumătatea lunii martie 1948, între 25.000 și 30.000 de arabi palestinieni părăsiseră deja Haifa.Benny Morris (2004), p. 107; Haj Ibrahim had checked and reported that between 35–40,000 Palestinian Arabs remained.

Ofensiva Haganah din aprilie – inclusiv Operațiunea Nahșon pentru redeschiderea șoselei Tel-Aviv–Ierusalim și Operațiunea Yiftah pentru controlul estului Galileei – au părut să ia Înaltul Comitet Arab (ÎCA) prin surprindere. Comitetul Național Arab din Haifa (CNA), în comunicatul nr.7 din 22 februarie, le-a cerut arabilor palestinieni să înceteze focul și să se întoarcă la muncă.Benny Morris (2004) p 89, as recorded in the Haganah archives as Doc.105/54 aleph Jumătatea arabă a orașului Haifa era totuși izolată față de alte centre palestiniene arabe, iar contactul cu acestea fusese întrerupt de satele palestiniene evreiești situate de-a lungul șoselei de acces în Haifa. Magazinele și atelierele fuseseră închise și nu exista nici o perspectivă de noi angajări. Șomajul era ridicat, iar costul alimentelor escaladase.

Pregătiri Pe 17 martie 1948, Mohammad bin Hammad Al Huneiti, comandantul milițiilor arabe din oraș, a fost ucis în ambuscada unui convoi care aducea 15 tone de armament și explozibil în oraș. Moartea sa i-a demoralizat pe simpatizanții săi. Conform istoricului și jurnalistului Jon Kimche, Haganah beneficia de un informator bine plasat și a putut astfel intercepta nouă din cele 11 convoaie cu armament pe care arabii palestinieni au încercat să le introducă în Haifa.Morris, Benny. "The birth of the Palestinian refugee problem, 1947–1948". Cambridge University Press. 1987. . Page 43.Kimche, Jon and David (1960) A Clash of Destinies. The Arab-Jewish War and the Founding of the State of Israel. Frederick A. Praeger. Library of Congress number 60-6996. Page 119. Spelling Mohammed el-Hamd el-Haniti. Garnizoana arabă a zonelor palestiniene arabe din oraș era comandată de căpitanul Amin Izz al-Din, numit în funcție de comitetul militar al Armatei Arabe de Eliberare (AAE) pe 27 martie 1948, în Damasc. Pe parcursul lunii următoare, unitatea sa, compusă inițial din 450 de oameni, a fost slăbită de numeroase dezertări până când n-a mai reprezentat o forță de luptă.

Britanicii controlaseră anterior orașul și menținuseră zone tampon între populațiile arabă și evreiască. Pregătindu-se pentru repatrierea tuturor forțelor britanice din Palestina Mandatară, britanicii au început evacuarea trupelor prin portul Haifa, la începutul lunii aprilie.UN Doc A/AC.21/UK/1 of 26 January 1948 United Nations Palestine CommissionUN Doc A/AC.21/UK/2 of 28 January 1948 Memorandum from the United Kingdom to the United Nations A fost înființată o forță de poliție alcătuită din voluntari, în anticiparea predării orașului către Comisia Națiunilor Unite pentru Palestina în calitate de guvern provizoriu al Palestinei.UN Resolution 181 UN DocUN Doc AAC21 Situation Report by the Palestine Police Force Intențiile originale ale guvernului britanic erau să evacueze Palestina gradual, de la sud spre nord, folosind Haifa drept port de îmbarcare, iar ultimii soldați britanici să părăsească țara în luna mai.A/AC.21/UK/116 of 21 April 1948 Communication from the United Kingdom Delegation Concerning Directive for General Officer Commanding, Palestine În aceeași zi cu căderea orașului Tiberias în mâinile Haganah, pe 18 aprilie 1948, general-maiorul Hugh Stockwell, comandantul contingentului britanic din sectorul nordic, încartiruit în Haifa, l-a convocat la cartierul său general pe Harry Beilin, ofițerul de legătură al Agenției Evreiești pe lângă armata britanică. Stockwell l-a informat pe Beilin despre intențiile sale de a începe imediat evacuarea forțelor britanice de la periferiile orașului și din zonele tampon din Haifa și a adăugat că evacuarea va fi completă pe 20 aprilie. Haganah a văzut această schimbare de plan ca pe o oportunitate și s-a pregătit rapid pentru atac în trei direcții asupra cartierelor arabe Wadi Nisnas, Wadi Salib și Khalisa.

Coloniile germane de la Waldheim și Betleem fuseseră încercuite din 18 aprilie 1948, când forțele Haganah au atacat zona și au ucis doi locuitori neînarmați și au rănit alți patru. Haganah a ocupat și colonia germană din Haifa, iar locuitorii acesteia au cerut evacuarea lor spre Australia. Cele circa 270–300 de persoane au fost mai întâi transportate în Egipt, pe 20 aprilie, urmând să fie apoi evacuate în Australia.A/AC.21/UK/112 of 20 April 1948 Communication from the United Kingdom Delegation Concerning German Internees in Palestine Cei circa 50 de templieri rămași au emigrat după fondarea statului Israel.Haifa University

Pe 20 aprilie, căpitanul Amin Bey Izz al-Din și Harry Beilin au fost convocați la comandamentul britanic și notificați despre intențiile britanice de retragere dezvăluite de general-maiorul Hugh Stockwell, pe 18 aprilie, doar lui Beilin. Izz al-Din a părăsit rapid Haifa pentru a raporta informațiile comitetul militar al Armatei Arabe de Eliberare și i-a predat comanda milițiilor palestiniene arabe lui Yunnis Naffa, un inginer de instalații sanitare. Plecarea lui Izz al-Din a redus moralul oamenilor săi și, pe 21 aprilie, membri proeminenți ai Comitetului Național Arab din Haifa (Hakim Khalil și Ahmad Bay Khalil) au părăsit orașul.

Neașteptata evacuare a trupelor britanice i-a obligat pe comandanții brigăzii Carmeli să regândească detaliile operațiunii militare de ocupare a Haifei, numită anterior „Operațiunea Misparayim” sau „Operațiunea Foarfecele”. Planul revizuit a fost denumit Mivtza Bi'ur Hametz („Operațiunea Curățenia de Pesah”).Benny Morris (2004) p. 189

Bătălia miniatura|Inspecție a documentelor în timpul bătăliei. miniatura|Poziții abandonate de milițiile arabe. miniatura|Luptători evrei într-un cartier arab. Forțele Haganah erau alcătuite din 5 companii ale corpurilor terestre, o companie Palmach și un contingent al Corpului de Pază. Forțele evreilor palestinieni au atacat Wadi Salib și Wadi Nisnas dinspre Hadar Hacarmel, în timp ce grosul atacului spre Khalisa a venit dinspre Neve Sha'anan. Cartierul general al arabilor palestinieni se afla în centrul orașului, lângă port și depoul de cale ferată.

Comentând folosirea „transmisiunilor de război psihologic” și a tacticilor militare în Haifa, istoricul Benny Morris a scris: Pe toată perioada, Haganah a folosit transmisiuni în limba arabă și furgonete-portavoce. Radio Haganah a anunțat că „ziua judecății a sosit” și a chemat locuitorii să „îi alunge pe criminalii străini” și să „părăsească fiecare casă și stradă din fiecare cartier ocupat de criminalii străini”. Transmisiunile Haganah au chemat populația să „evacueze femeile, copiii și bătrânii imediat și să-i trimită la adăpost”... Tacticile evreiești de luptă erau destinate să năucească și să copleșească rapid opoziția; demoralizarea era un scop principal. Era socotită la fel de importantă precum distrugerea fizică a unităților arabe. Barajele de mortiere și transmisiunile și anunțurile de război psihologic, precum și tacticile utilizate de companiile de infanterie avansând din casă în casă, toate erau orientate spre acest țel. Ordinele Batalionului 22 Carmeli erau „să ucidă fiecare [bărbat adult] arab întâlnit” și să dea foc cu bombe incendiare „toate obiectivele care pot fi incendiate. Vă trimit articole în arabă; împrăștiați-le pe drum”.Morris 2004, pp. 191, 192

Jon Kimche descrie și el „fulgerul psihologic asupra cartierelor arabe” până când „nervii arabilor au cedat și fuga din oraș a luat proporții de panică”.Jon Kimche (1950) "Seven Fallen Pillars: The Middle East 1945–52." Secker and Warburg, London.

Primul atac evreiesc a avut loc asupra zonei podului Rushmiyya, izolând zonele arabe. Anterior asaltului principal dinspre terenul mai înalt al cartierului palestinian evreiesc Hadar Hacarmel, cartierul arab Khalisa a fost supus unui bombardament de mortiere. Cei 3.500–5.000 de arabi membri ai unor formațiuni neregulate nu au putut opune o rezistență reală. În ziua următoare, Comitetul Național Arab din Haifa era pregătit să solicite un armistițiu prin intermediul general-maiorului englez Stockwell. Acesta a acceptat să discute cu israelienii și s-a întors după 15 minute. Totuși, termenii propuși de Haganah – dezarmare completă, predarea armelor și o interdicție de circulație – nu au fost acceptați de conducerea arabă.