Boicușul (Remiz pendulinus), numit și pițigoi pungar, este o pasăre mică din familia remizidelor (Remizidae), care cuibărește în centrul și sudul Europei și în vestul Asiei până în Kazahstan. În partea sudică a arealului de răspândire este o pasăre sedentară, iar în nordul arealului este o specie migratoare care iernează în Europa în sudul continentului și țările mediteraneene. În România se întâlnește tot timpul anului; iarna populațiile din nordul țării migrează în mare parte spre sudul țării sau chiar peste Dunăre; în Dobrogea este adesea o specie sedentară întâlnindu-se frecvent în sezonul rece. În Republica Moldova este o specie migratoare, fiind oaspete de vară, cuibăritoare, o parte din păsări iernează. Boicușul trăiește în stufărișuri cu sălcii și plopi de pe malurile lacurilor și râurilor, inclusiv în crescătoriile piscicole și în mlaștini. În România este frecvent mai ales în Delta Dunării, mai rar în luncile râurilor. În Republica Moldova se întâlnește sporadic în sălcișurile și plopișurile din bălțile râurilor, mai rar în sectoarele mai puțin umede. Populația din România este estimată a fi cuprinsă între 16.300 și 29.600 de perechi cuibăritoare, iar cea din Republica Moldova la 200-600 de perechi. Este o pasăre mică, are o lungime de 10-11 cm și o greutate de 8-12,5 g. Longevitatea maximă înregistrată este de 7 ani. Femela este asemănătoare cu masculul. Creștetul și ceafa cenușiu-deschise. O dungă (mască) neagră vizibilă trece de pe frunte peste ochi până în zona auriculară. Spatele este brun-roșcat. Tectricele supracaudale brun-cenușii cu margini gălbui. Coada negricioasă, rectricele brun-cenușii tivite pe margini cu brun-gălbui. Tectricele supraalare brun-roșcate, remigele aripilor brun-cenușii tivite pe margini cu brun-gălbui. Bărbia și partea inferioară a gâtului albicioase. Pieptul brun-roșcat. Abdomenul brun-gălbui sau alb-gălbui, cu o nuanță roșcată pe flancuri. Boicușul se hrănește cu ouă, larve și adulți de insecte mici, dar și cu păianjeni; toamna și iarna consumă și diferite semințe mici de salcie și papură. Boicușul poate fi monogam, dar adesea poligam sau poliandric și legătura dintre cei doi parteneri este adesea ruptă de către femelă după începerea incubației. În timpul unui sezon de reproducere, atât masculul, cât și femela pot avea până la 6 parteneri. Are cel mai frumos cuib dintre toate speciile de păsări europene. Cuibul este construit cu multă măiestrie, de forma unui cimpoi, cu un culoar de intrare în partea superioară; el este suspendat de ramurile unei sălcii sau ale unui plop, atârnând deasupra apei la circa 1-2 m distanță. Cuibul și-l instalează uneori și la înălțimi ce depășesc 10 m. Masculul începe construirea cuibului, realizându-l, uneori, până la gura acestuia unde va fi făcut un tunel de intrare, după apariția femelei, când ambii parteneri continuă clădirea cuibului. Adesea, tunelul de intrare este realizat numai de femelă. Cuibul este făcut din puf vegetal de salcie, plop, papură, coajă de salcie, amestecat cu pânză de păianjen și câteva pene. Construirea cuibului durează 14-15 zile. Masculul cântă lângă cuibul început pentru a atrage femela, care își selectează partenerul în funcție de calitatea cuibului construit. După împerechere, masculul lasă adesea pe seama femelei finalizarea cuibului și începe construcția altui cuib pentru a atrage o altă femelă. Depune de obicei o singură ponta pe an, mai rar două ponte. Prima pontă formată din 5-10 ouă albe este depusă de la sfârșitul lui aprilie până la începutul lui mai. Femela clocește singură timp de 12-14 zile, perioadă când masculul îi aduce hrană la cuib. Masculul uneori clocește și crește singur puii, deoarece femela abandonează cuibul și se împerechează cu alt mascul. După eclozare, puii rămân în cuib și sunt hrăniți de părinți timp de 16-21 zile, apoi părăsesc cuibul stând în compania părinților încă două săptămâni. Sunt recunoscute 4 subspecii. În România cuibărește subspecia nominată Remiz pendulinus pendulinus, însă Dombrowski a întâlnit și subspecia Remiz pendulinus caspius, care cuibărea în Delta Dunării. În Republica Moldova cuibărește subspecia nominată Remiz pendulinus pendulinus.Victor Ciochia. Păsările clocitoare din România. Atlas. Editura Științifică, București, 1992, p. 212Victor Ciochia. Dinamica și migrația păsărilor. Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1984, p. 232Dimitrie Radu. Mic atlas ornitologic. Editura Albatros. București, 1983, p. 212Dimitrie Radu. Păsările în peisajele României. Editura Sport-Turism, București, 1984, p. 330M. Talpeanu. Maria Paspaleva. Aripi deasupra Deltei. Editura Științifică. 1973, p. 102Håkan Delin, Lars Svensson. Philip's Păsările din România și Europa. Determinator ilustrat. București 2016, p. 260Robert Ritter von Dombrowski. Păsările României (Ornis Romaniæ). Descriere sistematică și biologico-geografică, completată, ilustrată și prelucrată. Traducere din limba germană, prelucrare și completare de Profesor Dionisie Linția, Directorul Muzeului Ornitologic din Timișoara. Volumul I. București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1946, p. 249-252Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România. Texte prezentare: Milca Petrovici. Coordonare științifică: Societatea Ornitologică Română/BirdLife International și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul Milvus”. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor – Direcția Biodiversitate. Editura Noi Media Print S.A. în colaborare cu Media & Nature Consulting S.R.L. București, 2015, p.492Tudor Cozari. Păsările. Enciclopedie ilustrată. Chișinău: Editura Arc, 2016, p. 250Andrei Munteanu, Tudor Cozari, Nicolae Zubcov. Lumea animală a Moldovei. Volumul 3: Păsări. Chișinău, Editura Știința, 2006, p. 190George D. Vasiliu, L. Rodewald. Păsările din România (determinator). Monitorul Oficial Și Imprimeriile Statului. Imprimeria Centrală, București, 1940, p. 135Lars Svensson, Killian Mullarney, Dan Zetterström, Peter J. Grant. Ghid pentru identificarea păsărilor. Traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică Română: Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu. Bucuresti 2017, p. 346
Denumiri
Denumirea latină Remiz pendulinus a acestei specii, provine din numele polonez Remiz a specii + cuvântul latin pendulinus = pendant, pendul, care atârnă în jos.James A. Jobling. Helm Dictionary of Scientific Bird Names. Christopher Helm, 2010, p. 296, p. 333 Denumirea latină a speciei se datorează suspendării cuibului de ramura de salcie și oscilării lui ca un pendul.
În limba română această specie se numește boicuș, pițigoi pungaș, pițigoi pungar, aușel. Cuibul se aseamănă cu o pungă, de unde provine una din denumirile populare ale speciei de pițigoi pungaș sau pungar. Subspecia Remiz pendulinus caspius se numește pițigoi pungaș rusesc, boicuș rusesc, aușel rusesc.
Taxonomie
Denumirea latină a acestei specii Motacilla pendulinus a fost dată de Linnaeus în 1758 (terra typica Polonia, Lituania, Ungaria și Italia).
Frecvent hibridizează cu boicușul cu capul negru (Remiz macronyx) pe malurile nordic și sud-vestic ale Mării Caspice; hibrizii din nord (de la gura râului Ural) se numesc bostanjogli, iar cei din sud loudoni și altaicus; altaicus este tratat uneori ca o subspecie validă.Madge, S. (2018). Eurasian Penduline-tit (Remiz pendulinus). In: del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. & de Juana, E. (eds.). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona.Simon Harrap. Tits, Nuthatches and Treecreepers (Helm Identification Guides). Helm, 2010, p. 205-210
Păsările acestei specii din Siria (și posibil extremul nordic al Israelului) aparțin unei subspecii incerte și sunt plasate provizoriu în subspecia menzbieri. Alte subspecii propuse sunt persimilis (din Eregli, sudul Turciei), sinonimizată cu subspecia menzbieri, castaneus (din Astrahan) inclusă în subspecia caspius și barabensis (din stepele Baraba și Kulunda, din regiunea Tomsk, vestul Siberiei) considerată sinonim al subspeciei jaxarticus. Subspecia caspius este considerată uneori ca o subspecie a speciei Remiz macronyx.
Subspecii și distribuție
Patru subspecii sunt recunoscute:James C. Greenway, Jr., Ernst Mayr, Reginald E. Moreau, Austin L. Rand, Finn Salomonsen, and David W. Snow. Check-List of Birds of the World. Volume XII: Pachycephalinae, Aegithalidae, Remizidae, Paridae, Sittidae, Certhiidae, Rhabdornithidae, Climacteridae, Dicaeidae, Nectariniidae, Zosteropidae, Meliphagidae. Edited by Raymond A. Paynter, Jr. in consultation with Ernst Mayr. Cambridge, Massachusetts, Museum of Comparative Zoology, 1967, p. 62-64Sander Bot, Dušan Brinkhuizen, Ákos Pogány, Tamás Székely & René van Dijk. Penduline tits in Eurasia: distribution, identification and systematics. Dutch Birding. Volume 33, Number 3, 2011: 177-187.Hossein Barani-Beiranvand, Mansour Aliabadian, Martin Irestedt, Yanhua Qu, Jamshid Darvish, Tamás Székely, René E. van Dijk and Per G. P. Ericson. Phylogeny of penduline tits inferred from mitochondrial and microsatellite genotyping. Journal of Avian Biology 48: 932–940, 2017 Remiz pendulinus pendulinus (Linnaeus, 1758) - subspecia nominată - cuibărește în Danemarca și sudul Suediei, spre est în vestul Rusiei până la râul Ural, spre sud până în Iberia, Franța, regiunile de câmpie din Italia și Sicilia, Grecia și Creta, vestul Turciei și regiunea colinară din nord-vestul Caucazului. Iernează în sudul Europei și în unele locuri din nordul Africii (nord-vestul Marocului, nord-estul Egiptului). Remiz pendulinus menzbieri (Zarudny, 1913) - cuibărește în Turcia (cu excepția vestului), Armenia, Azerbaidjan, nord-vestul Iranului, nord-estul Irakului, nord-estul Libanului și Siria, posibil și în nordul extrem al Israelului. Remiz pendulinus jaxarticus (Severtsov, 1873) - cuibărește la est de Ural în vestul Siberiei și nordul Kazahstanului, spre est până la poalele nord-vestice ale munților Altai. Iernează probabil în sudul Turciei și Irak, sudul și estul Iranului, spre est până în Belucistan (vestul Pakistanului) și în unele locuri din centrul Asiei. Remiz pendulinus caspius (Peltsam, 1870) - cuibărește în câmpiile din sud-vestul Rusiei și nord-vestul Kazahstanului (de la râul Volga până la râul Ural, regiunile de câmpie de pe malul vestic al Mării Caspice și la poalele nord-estice ale Caucazului.
Dementiev (1954) menționează 10 subspecii:Г. П. Дементьев, Н. А. Гладков, К. Н. Благосклонов, И. Б. Волчанецкий, Р. Н. Мекленбурцев, Е. С. Птушенко, А. К. Рустамов, Е. П. Спангенберг, А. М. Судиловская и Б. К. Штегман. Птицы Советского Союза. Том V. Государственное Издательство «Советская Наука», Москва, 1954, p. 772-781 Remiz pendulinus pendulinus Linnaeus, 1758 - în vestul, sudul, sud-estul Europei (până în estul Priazoviei și în Povolgia inferioară), vestul Siberiei, Asia Mică. Remiz pendulinus menzbieri Sarudny, 1913 - în cursul inferior al Donului, Transcaucazia, Armenia, Mesopotamia iraniană. Remiz pendulinus caspius Poelzam, 1872 - pe coasta Mării Caspice, Povolgia inferioară, cursul inferior al râului Ural, estul Caucazului, coasta lacului Balhaș. Remiz pendulinus jaxarticus Severtzow, 1872 (1873) - în regiunea din cursul inferior și mijlociu al Sîrdariei, cursul inferior al Amudariei. Remiz pendulinus neglectus Sarudny, 1908 - pe coasta sudică, sud-vestică și sud-estică a Mării Caspice; în prezent Remiz macronyx neglectus. Remiz pendulinus macronyx Severtzow, 1872 (1873) - în sudul Kazahstanului, Uzbekistan; în prezent Remiz macronyx macronyx. Remiz pendulinus nigricans Sarudny, 1908 - în Sistan (estul Iranului); în prezent Remiz macronyx nigricans. Remiz pendulinus coronatus Severtzow, 1872 (1873) - în bazinele Amudariei și Sîrdariei, Pribalhașia, Altai, Tian-Șan, Himalaia (?), nordul Mongoliei; în prezent Remiz coronatus coronatus. Remiz pendulinus stoliczkae Hume, 1874 - în Kașgaria, sudul Transbaikaliei, Priamurie; în prezent Remiz coronatus stoliczkae.