Ghiță Popp, ortografiat și Ghiță Pop sau Gheorghe Pop, (n. 3 ianuarie 1883, Poiana Sărată, comitatul Trei Scaune, Regatul Ungariei – d. 25 octombrie 1967, București, RSR) a fost un gazetar și om politic român.
Biografie
Origini și copilărie Ghiță Popp a fost singurul băiat dintre cei șase copii ai familiei notarului Gheorghe și a Elenei.
Educație A absolvit școala și liceul în Poiana Sărată, Brașov și Sibiu.
În 1902 s-a înscris la Facultatea de Drept din Budapesta. Aici a urmat trei semestre, pe al patrulea terminându-l la Universitatea din Cluj, de unde și-a luat și diploma de doctor. Încă din timpul studenției s-a dedicat, cu pasiune, ziaristicii.
Activitate publică și angajament politic Originar din Transilvania, el a fost un luptător pentru Unirea Transilvaniei cu România. A fost colaborator al lui Nicolae Filipescu, apoi membru marcant al PNȚ. A îndeplinit funcțiile de subsecretar de stat la Ministerul Instrucțiunii Publice și Cultelor (17 iunie 1930 - 17 aprilie 1931) în guvernele Iuliu Maniu (2) și George G. Mironescu (2). A fost ales în mai multe rânduri ca deputat național-țărănist în Parlamentul României.
A fost unul dintre reprezentanții plenipotențiari ai Guvernului României și Înaltului Comandament Român, alături de Lucrețiu Pătrășcanu, generalul adjutant Dumitru Dămăceanu și principele Barbu A. Știrbey, care au semnat la Moscova în 12 septembrie 1944 Convenția de armistițiu între guvernul român și guvernele Uniunii Sovietice, Marii Britanii și Statele Unite ale Americii.Convenție de armistițiu între guvernul român pe de o parte și guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit și Statele Unite ale Americei pe de altă parte, semnată la Moscova în 12 septembrie 1944, publicată în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 219 din 22 septembrie 1944, partea I-a, pp. 6.372-6.373.
A îndeplinit ulterior funcția de ministru al cultelor și artelor (4 noiembrie 1944 - 28 februarie 1945) în guvernele Constantin Sănătescu (2) și Nicolae Rădescu. A depus jurământul la 14 noiembrie 1944 în fața regelui Mihai I, în prezența generalului Constantin Sănătescu.Comunicatul nr. 27 al Casei M.S. Regelui din 14 noiembrie 1944, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 267 din 17 noiembrie 1944, partea I-a, p. 7.450.
Represiunea comunistă și ultimii ani A fost arestat la Cluj și închis două săptămâni. În iulie 1947, a fost arestat și anchetat la închisoarea Văcărești. A fost judecat în ianuarie 1948, în „lotul Zărnești“ și condamnat la 10 ani de închisoare și 5 ani de degradare civică pentru insurecție armată. Și-a executat pedeapsa la Aiud, după care, din 1957 până în 1962 a primit domiciliu obligatoriu la Lătești, în Bărăgan.
A fost eliberat în 1962 și a trăit ultimii ani fiind urmărit de Securitate.
A murit, la București, pe 25 octombrie 1967.
La înmormântare, în cimitirul Iancu Nou, au participat cam 2.000 de oameni „și... cam un securist pentru fiecare țărănist“ (Maria Achim).
Note
Lectură suplimentară
Crișan, Vasile. Enciclopedie Tribuna Oameni, fapte, locuri 1884-1918. Sibiu, Casa de Presă și Editură Tribuna, 2016, p. 93-95. ISBN 978-973-7749-96-3
Legături externe „România Mare“ din 1917 , monitorulexpres.ro Personalitati - Profesorul, avocatul, ziaristul si omul politic GHITA POPP (1883-1967)
Categorie:Nașteri în 1883 Categorie:Decese în 1967 Categorie:Politicieni români Categorie:Membri ai PNȚ Categorie:Miniștri români Categorie:Transilvăneni Categorie:Români din Austro-Ungaria Categorie:Jurnaliști români Categorie:Deputați români Categorie:Deținuți politici din România