Aurélien Sauvageot () a fost un lingvist francez, fondator al studiilor lingvistice fino-ugrice din Franța.
Biografie El era încă elev la École normale supérieure atunci când Antoine Meillet, unul dintre cei mai mari lingviști francezi, i-a propus să se dedice studiului limbilor fino-ugrice. A plecat astfel în octombrie 1918 în Suedia, unde a urmat cursuri de limbi balto-finice. În iunie 1919 a ajuns în Finlanda, unde a rămas până în octombrie. În noiembrie 1923 a plecat la Budapesta pentru a preda limba franceză la Colegiul Eötvös József și pentru a studia limba maghiară. A rămas în Ungaria timp de aproape opt ani. În cele din urmă, în 1931, după ce și-a susținut teza de doctorat, a inaugurat prima catedră de limbi fino-ugrice din Franța la École des langues orientales din Paris. În 1932 a publicat Grand dictionnaire français-hongrois, care va fi urmat în 1937 de dicționarul maghiar-francez. În timpul regimului de la Vichy, Sauvageot a fost eliberat din funcție în 1941 din cauza apartenenței sale la francmasonerie, dar a fost repus în funcție în februarie 1943 la cererea expresă a ambasadelor Finlandei și Ungariei. Între timp, pentru a câștiga bani, a tradus cărți din limba finlandeză, care se refereau mai ales la războiul cu Uniunea Sovietică.
În 1949 a publicat Esquisse de la langue finnoise, studiu original și personal foarte îndepărtat de gramaticile tradiționale. În 1951 a repetat această experiență în lucrarea Esquisse de la langue hongroise, arătând că limba maghiară are mecanisme gramaticale sistematice. Zece ani mai târziu a publicat Les Anciens Finnois, o inițiere în istoria veche a finlandezilor. Printre lucrările sale ulterioare despre limbile și culturile fino-ugrice pot fi citate Premier Livre de hongrois (1965), Histoire de Finlande (1968), L'Édification de la langue hongroise (1971), L'Élaboration de la langue finnoise (1973). El este, de asemenea, autorul a numeroase cărți despre limba franceză, mai ales despre franceza vorbită și despre franceza de bază. A mai publicat, de asemenea, articole despre dialectele tahitian, eschimos, youkaguire sau limbile samoedice, precum și traduceri ale unor opere din literatura maghiară.
După 35 de ani de activitate didactică, s-a pensionat în 1967 și s-a retras la Aix-en-Provence. Avea vârsta de 91 de ani atunci când a apărut ultima sa carte publicată în timpul vieții, Souvenirs de ma vie hongroise. În 1992 a fost tipărită o lucrare postumă care rezumă ideile sale cu privire la limbi și lingvistică: La Structure du langage.
Opera
Eseu cu caracter autobiografic Rencontre de l'Allemagne, les éditions Nord-Sud, 1947
Cărți de lingvistică L'Emploi de l'article en gotique, Librairie Ancienne Honoré Champion, 1929 Esquisse de la langue finnoise, la Nouvelle Édition, 1946 Les Langues finno-ougriennes à l'École nationale des langues orientales vivantes, Imprimerie nationale de France, 1948 Français écrit, français parlé, Larousse, 1962 L'Édification de la langue hongroise, Klincksieck, 1971 L'Élaboration de la langue finnoise, Société de linguistique de Paris, 1973
Traduceri Din finlandeză Guerre dans le désert blanc (Korpisotaa), Pentti Haanpää, Gallimard, 1942 Sous la voûte de feu (Tuliholvin alla), Eino Hosia, Sté Parisienne de Librairie et d'édition, 1944 C'est ça… (Sellaista se on…), Eero Kiviranta, Société Parisienne de Librairie et d'édition, 1944
Din maghiară Les trois fils de Cœur-de-Pierre (A Kőszivű ember fiai), Mór Jókai, Publications orientalistes de France
Prefețe
La femme du pasteur (Papin rouva), Juhani Aho/J.Perrin d'Agnel, la Nouvelle Édition, 1946
Contribuții în opere colective Finlande, lucrare colectivă, éd. Horizons de France, 1940
În această carte, publicată pentru a sprijini Finlanda în războiul cu Uniunea Sovietică (Războiul de Iarnă), Aurélien Sauvageot a scris Un regard sur l'histoire de la Finlande și Le problème des langues și a tradus Ordinul de zi al mareșalului Mannerheim elaborat cu ocazia semnării tratatului de pace care a pus capăt acestui război.
Hommage à Michael Canale (1949-1989), Guy Rondeau (1930-1987), Aurélien Sauvageot (1897-1988), Hans Heinrich Stern (1913-1987). Études de linguistique appliquée, N. S. N° 75, 3. Didier (azi Klincksieck), Paris 1989
Note
Categorie:Nașteri în 1897 Categorie:Decese în 1988 Categorie:Lingviști francezi Categorie:Absolvenți ai École Normale Supérieure Categorie:Oameni din Constantinopol