Novăceștii este un film de animație cu subiect istoric românesc din 1988, regizat de Constantin PăunFlorica Ichim, „Festivalul național «Cîntarea României»: Întîlnire cu o artă de mare popularitate”, în România liberă, anul XLVI, nr. 13.611, miercuri 10 august 1988, p. 2.Călin Stănculescu, „Film: «Novăceștii»”, în Luceafărul, anul XXXI, nr. 38 (1375), sâmbătă 17 septembrie 1988, p. 5.Manuela Cernat, „«Novăceștii»: inovație și izbîndă”, în România literară, anul XXL, nr. 39, joi 22 septembrie 1988, p. 17.Nicolae Ulieriu, „Ecran. Cronica de film: Novăceștii”, în Săptămîna culturală a capitalei, serie nouă, anul XVIII, nr. 38 (927), vineri 23 septembrie 1988, p. 5.Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897–2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 335. pe baza celor 15 episoade din serialul de animație omonim, care a fost realizat în perioada 1985–1988. Scenariul acestui film a fost scris de Mihai Opriș și Constantin Păun.Tania Radu, „Animația pe afiș”, în revista Flacăra, anul XXXVII, nr. 43 (1740), 28 octombrie 1988, p. 15.B. Ioan, „Actualitatea culturală bucureșteană. Noi pelicule pentru toate vîrstele”, în revista Informația Bucureștiului, anul XXXIII, nr. 9911, sâmbătă 31 august 1985, p. 5.

Acțiunea filmului este inspirată în mod liber din baladele populare românești din ciclul Novăceștilor***, „Filme pentru copii cu pronunțat mesaj instructiv-educativ”, în Drapelul roșu, Timișoara, anul XLV, nr. 13.392, miercuri 2 martie 1988, p. 2.Niki Georgescu, „Bucuria copiilor, dar nu numai a lor”, în revista Femeia, anul XLI, nr. 6, iunie 1988, p. 24.Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897–2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 378. și prezintă destinul romanțat al lui Baba Novac, căpitan de oaste în armata lui Mihai Viteazul, în contextul luptei antiotomane a Țărilor Române de la sfârșitul secolului al XVI-lea.***, „Noi seriale pentru copii”, în Scînteia tineretului, seria II, anul XLIII, nr. 11.836, marți 23 iunie 1987, p. 3.G. [Geo] Constantinescu, „În premieră: Novăceștii”, în revista Informația Harghitei, anul XXII, nr. 5950, sâmbătă 21 ianuarie 1989, p. 3. Sunt evocate faptele de vitejie atât ale eroului Baba Novac, cât și ale urmașilor săi, îndeosebi cele ale fiului său, Gruia, care au luptat împotriva turcilor otomani pentru apărarea gliei străbune, intrând în legendă.

Novăceștii este considerat primul lungmetraj de desen animat cu temă istorică realizat de studioul „Animafilm” și aparține epopeii naționale a cinematografiei românești. Criticii specializați ai epocii, care au analizat filmul, l-au descris ca „o baladă cinematografică de certă valoare poetică” și au evidențiat combinația inspirată a istoriei cu folclorul și folosirea metaforelor.Dana Duma, „Istoria, o temă dragă filmului nostru”, în revista Cinema, anul XXVI, nr. 1 (299), ianuarie 1988, p. 17.Valentin Ciucă, „Valențele patriotice ale filmului pentru copii”, în Scînteia, anul LVIII, nr. 14.366, joi 27 octombrie 1988, p. 4.

Rezumat

O oaste otomană condusă de Ali Pașa pătrunde la sfârșitul secolului al XVI-lea pe teritoriul Țării Românești în scop de pradă și este atacată de un mic grup de luptători români conduși de bătrânul Novac. În cursul acestor lupte crâncene, bătrânul Novac este străpuns cu o suliță, dar tânărul Novac îi taie mâna dreaptă lui Ali Pașa. Oastea otomană este nevoită să se retragă în dezordine. Rănit grav, bătrânul Novac îi cere fiului său să-și găsească o femeie, să facă cu ea copii care să ducă numele neamului mai departe și să îi învețe pe copiii săi că dragostea de pământul țării este mai presus de orice. Bătrânul moare în picioare și se transformă într-un stejar falnic, în timp ce calul său se culcă pe pământ și se transformă într-o stană de piatră. Tânărul Novac jură că nu va ridica sabia decât ca să apere glia străbună.

Ali Pașa cugetă la răzbunare în seraiul său și îi poruncește babei Gaia, o vrăjitoare bătrână, să-l ucidă pe tânărul Novac, singura persoană care mai stă în calea măririi sale. Vrăjile babei Gaia nu au niciun efect împotriva lui Novac, deoarece sunt oprite de paloșul lui fermecat (făcut dintr-o rază de soare), iar apoi vrăjitoarea își pierde puterile după ce o veveriță îi fură și îi distruge ochiul de sticlă. În perioada următoare voinicul se căsătorește cu tânăra Ileana, după ce o fură de la părinții ei, și au împreună doi băieți gemeni: bălaiul Gruia și oacheșul Bujor. Ursitoarele prevestesc că băieții vor fi neînfrânți atât timp cât vor sta pe pământul pe care s-au născut. Pentru că nu a reușit să-i îndeplinească porunca, Baba Gaia este aruncată de Ali Pașa în temniță.

În timp ce Novac era plecat departe ca să aducă Apa vieții de la Izvorul Vântoaselor, pentru a-l vindeca de febră pe Gruia, oastea lui Ali Pașa pătrunde din nou în țară, unde incendiază casa Novăceștilor, o ucide pe Ileana și îl răpește, fără ca nimeni să știe, pe Bujor, iar pe drumul către Dunăre dă foc stejarului falnic. Novac nu reușește să-i ajungă din urmă pe turci și, disperat, aruncă plosca cu Apa vieții pe pământul unde fusese stejarul; în acel loc răsare o pădure deasă și un izvor. Gruia nu murise însă, așa cum crezuseră toți până atunci, și este găsit în ruinele casei arse, apoi este cufundat de tatăl său în izvorul cu Apa vieții și devine iarăși sănătos.

Timpul trece, iar cei doi copii cresc fără a ști unul de celălalt și sunt instruiți în arta militară. Gruia este învățat de tatăl său să mânuiască paloșul fermecat și învinge de unul singur un grup de tătari ce intraseră în țară, în timp ce Bujor, numit acum Hassan, crede că Ali Pașa este tatăl său și i se inoculează ideea că trebuie să se răzbune pe Novăcești. După urcarea lui Mihai Viteazul în scaunul Țării Românești, grupul de luptători al Novăceștilor se alătură marii oști a țării și participă la Campania antiotomană, reușind să-i alunge pe turci din țară. O oaste otomană condusă de Hassan face o incursiune peste Dunăre în căutarea Novăceștilor, incendiind sate și ucigând cu cruzime pe localnici, dar este învinsă de Novac, care-i cruță viața comandantului. Ali Pașa vrea să-i taie capul lui Hassan, dar sultanul îi poruncește ca toți oștenii săi să se alăture marii oștiri imperiale. Hassan îl roagă pe Ali Pașa să-i permită să mai încerce încă o dată, dar Baba Gaia, care învățase între timp vrăji noi, le spune că nu-i pot învinge pe Novăcești cât timp aceștia vor lupta pe pământul natal.

Vrăjitoarea se transformă într-o tornadă și, după ce trece Dunărea, o răpește pe Nedeia, viitoarea soție a lui Gruia. Tânărul pleacă în căutarea ei, părăsește glia străbună și, pierzându-și puterile, este luat prizonier de Ali Pașa. Aflând acestea, Novac umple o traistă cu pământ românesc și ajunge la palatul pașei, unde, aruncând pe jos pământ, reușește să-l elibereze pe Gruia și să-l ucidă pe Ali. În timpul luptelor, Gruia îl rănește mortal pe Hassan, iar Novac, care aflase că Hassan era, de fapt, Bujor, pornește în goană cu trupul lui către Dunăre pentru a-l salva prin cufundare în Apa vieții. Cei doi călăreți reușesc să depășească obstacolele create în calea lor de Baba Gaia, iar Hassan este cufundat în Apa vieții și devine astfel Bujor. Novac și cei doi fii ai săi luptă împreună de-acum înainte împotriva cotropitorilor.

Distribuție (voci) Ion Colan — tânărul Novac Magdalena Cernat — Baba Gaia, vrăjitoarea bătrână a lui Ali Pașa (menționată Magda Cernat) Radu Stoenescu — bătrânul Novac / Ali Pașa Vasile Muraru — Corbul Alb / Corbul Negru (menționat Vasile Murariu) Nina Dimitriu-Ulmu — Ileana, soția tânărului Novac, mama gemenilor Gruia și Bujor / Nedeia, soția lui Gruia (menționată Niculina Dumitriu) Constantin Răducanu Mircea Toia Marcel Mihai Constantin Păun

Producție Context Regizorul Constantin Păun (n. 1947), creatorul acestui film, a fost angajat inițial ca animator la studioul „Animafilm”, unde a lucrat ca ucenic al artistului Ion Truică, și a absolvit apoi cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) în 1976. A debutat în lumea filmului de animație la începutul anilor 1980 cu câteva episoade din serialul științifico-fantastic Misiunea spațială Delta (1980–1983). După acest debut, s-a orientat către filmele de ficțiune cu actori și a realizat comedia muzicală Melodii la Costinești (1983),Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897–2000), Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, pp. 335–336. după scenariul lui Mihai Opriș, și scurtmetrajul Clipele dinaintea singurătății, după scenariul lui Aristide Butunoiu, care a fost inclus în filmul de scheciuri De patru ori start! (1984). Cele două filme au fost primite cu anumite rezerve de criticii vremii, care, deși le-au recunoscut inteligența și bun-gustul, i-au reproșat regizorului că nu a ținut seama de „rigorile genului”. Regizorul, care dovedise că putea „mânui limbajul cinematografic modern”, nu a mai revenit la filmele cu actori, ci s-a întors la filmele de animație și a realizat, printre altele, scurtmetrajul experimental Timpul. Realizarea filmului istoric de animație Novăceștii după comedia muzicală Melodii la Costinești dovedea, potrivit criticului Nicolae Ulieriu, „o continuitate de preocupări în rezolvarea (specific cinematografică, pînă la urmă) a unor situații”, regizorul fiind preocupat în ambele creații „de a nu confunda faptul filmic cu faptul cinematografic, de a nu asimila filmul spectacolului său”.

Studioul Animafilm a început să se orienteze la jumătatea anilor 1980 către filmele de animație cu subiect istoric, încercând să popularizeze istoria în rândurile micilor spectatori.Dinu-Ioan Nicula, Călătorie în lumea animației românești, Editura Meridiane, București, 1997, pp. 51–52. Virgil Mocanu, „Filmul de animație — gen de largă popularitate. Ce mesaje educative propune spectatorilor?”, în Scînteia, anul LVII, nr. 14.289, joi 28 iulie 1988, p. 4. Fuseseră realizate și până atunci filme de animație cu caracter istoric, dar continua să existe prejudecata că animația trebuie să aibă un scop de divertisment și că nu s-ar potrivi solemnității evenimentelor istorice. Unii cineaști au căutat să combată această prejudecată prin realizarea unor filme-parabolă pe teme istorice, în care încercau forme cinematografice originale de abordare a acestui subiect și foloseau adesea metafore, vrând să transmită astfel anumite mesaje către publicul contemporan. Interesul înalt al publicului spectator a determinat adoptarea rapidă a temei istorice de către cinematografia românească de animație, care se caracteriza la acea vreme printr-o atmosferă poetică și printr-un ritm solemn, și dobândirea în scurt timp a unei poziții solide în rândul filmelor de animație ale studioului Animafilm.