Ion Bordea,Florea Marin, Medicii și Marea Unire, p. 108 menționat în unele surse ca Ioan Bordea,Bologa, Valeriu L., Ardelenii și începuturile medicinii românești (dela Piuariu până la Babeș), Transilvania, Anul 75 Iulie—August 1942 Nr. 7—8, p. 565, accesat la 11 ianuarie 2019Nagy napok emléke - 1918. december 1, Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1988, p. 99 (n. 5 august 1871, Tărlungeni, Brașov – d. 8 mai 1947)Liliana Rogozea, Angela Repanovici, Cristina Borzan, Florin Leașu, Ion Moleavin, Codruța Nemet, „Documente despre și de Ioan Bordea la Arhivele Statului din Brașov”, în Acta Mvsei Porolissensis, XXVIII-XXIX/2006-2007 , pp. 371-384 a fost un medic român, membru al delegației trimise de guvernul Vechiului Regat al României la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. A fost directorul Serviciului sanitar al României și senator de drept în Parlament. Viața și activitatea Ion Bordea s-a născut la 5 august 1871 (sau, după alte surse, la 3 august 1874) în satul Tărlungeni din comitatul Brașov. Părinții lui au fost Grigore și Maria Bordea, țărani români. A urmat clasele primare la școala confesională din comună și liceul la Brașov (actualul Colegiu Național „Andrei Șaguna”). Din 1898 a urmat cursurile Facultății de Medicină din București, obținând titlul de doctor cu teza „Docimazia hepatică” sub conducerea lui Mina Minovici.
Din 1902 a funcționat ca medic rural în județul Vaslui, iar apoi ca medic primar al aceluiași județ. Spirit umanist și profund democratic, a luat apărarea țăranilor răsculați arestați în 1907, atrăgându-și caracterizarea de „socialistul”. Experiența sa de medic de plasă este descrisă ulterior în termeni dramatici în memoriile sale Zile trăite, din amintirile unui fost medic rural, publicate în 1938.Constantin Bărbulescu, România medicilor, p. 63
În Primul Război Mondial (1916-1918), a fost mobilizat în cadrul armatei române cu gradul de medic maior și trimis la spitalele de răniți din Odesa și Poltava. A contractat o gravă congestie pulmonară, iar după însănătoșire i s-a încredințat sarcina de a coordona Serviciul sanitar civil și cel al armatei, într-o perioadă dificilă, afectată de epidemia de tifos exantematic.Florea Marin, Medicii și Marea Unire, p. 111
Participarea la Marea Unire
Conducerea Serviciului sanitar A fost directorul Serviciului Sanitar al României și autorul renumitului tratat „Serviciul Sanitar al României și Igienă Publică între anii 1905-1922“. A făcut parte din Liga „Deșteptarea", fondată în 1912, sub patronajul lui Spiru Haret și al lui Ion Cantacuzino, pentru a milita în vederea ridicării social-economice și culturale a țărănimii.V. L. Bologa, G. Brătescu, B. Duțescu, Șt. M. Milcu (red.). Istoria medicinei românești. Editura Medicală, București, 1972
Scrieri thumb|right|Coperta lucrării Din mărețele zile ale neamului, 1919 Sfaturi pentru păstrarea sănătăței, Institutul de arte grafice „Speranța”, București, 1908 Sfaturi și învățături pentru femeile lehuze, Institutul de arte grafice „Speranța”, București, 1909 Din mărețele zile ale neamului. „Unirea” în Ardeal, Institutul de arte grafice C. Sfetea, București, 1919 Serviciul sanitar al României și igiena publică între anii 1905-1922, Tipografia „Cultura”, București, 1924 Zile trăite, din amintirile unui fost medic rural, în „România Medicală”, nr. 34, Institutul de arte grafice „Eminescu” S.A., București, 1938 Salvarea - Brașov după zece ani de activitate, Institutul de arte grafice „Astra”, Brașov, 1939
Note
Bibliografie Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1993 Constantin Bărbulescu, România medicilor. Medici, țărani și igienă rurală în România de la 1860 la 1910, Editura Humanitas, București, 2015 Lectură suplimentară Stelian Neagoe, Marea Unire a românilor în izvoare narative, Editura Eminescu, București, 1984, pp. 151–161
Legături externe I. Bordea, Din mărețele zile ale neamului. „Unirea” în Ardeal, în biblioteca digitală a BCU Cluj
Categorie:Nașteri în 1871 Categorie:Decese în 1947 Categorie:Medici români Categorie:Oameni din județul Brașov