Ipocrizia este simularea unei virtuți sau a unei atitudini favorabile, ascunzând de fapt adevăratul caracter, mai ales cu privire la convingerile morale și religioase; prin urmare, într-un sens general, ipocrizia înseamnă disimulare, prefăcătorie sau falsitate. (Despre oameni și manifestările lor) Ipocrit = prefăcut, fățarnic, fals.Mic dicționar enciclopedic, Editura enciclopedică română, București, 1972, articolul Ipocrit, p. 482
Ipocrizia este practica unei persoane de a manifesta același comportament pe care îl critică atunci când este urmat de alte persoane. În termenii psihologiei morale, ea este eșecul de a respecta propriile reguli și principii morale asumate public. Printre cele mai frecvent întâlnite tipuri de ipocrizie se numără, potrivit filozofului britanic David Runciman, pretenția că știi ceva care îți este necunoscut, pretenția că ai o atitudine pe care nu o poți dovedi, pretenția că ești loial fără să fii și pretenția că ai fi cine nu ești. Jurnalistul politic american Michael Gerson a afirmat că ipocrizia politică este „folosirea conștientă a unei măști pentru a păcăli publicul și a obține beneficii politice”.Michael Gerson, „Trump's hypocrisy is good for America”, Washington Post, 29 noiembrie 2016
Etimologie Cuvântul ipocrizie provine din grecescul ὑπόκρισις (hypokrisis), care înseamnă „invidios”, „prefăcut”, „fricos” sau „fățarnic”.Pocket Oxford Classical Greek Dictionary, ed Morwood and Taylor, OUP 2002 Cuvântul ipocrit este derivat din cuvântul grecesc ὑποκριτής (hypokritēs), substantiv asociat cu ὑποκρίνομαι (hypokrinomai), care înseamnă „prefăcătorie”, probabil din cauza faptului că recitarea unui text dramatic de către un actor implica un anumit nivel de interpretare.
În mod alternativ, cuvântul este o combinație între prefixul grecesc hypo-, care înseamnă „sub”, și verbul krinein, care înseamnă „a examina”. Astfel, sensul original implică existența unui deficit al capacității de evaluare sau de decizie. Această deficiență, care se referă la convingerile și sentimentele proprii ale unei persoane, formează înțelesul contemporan al cuvântului.
Note
Lectură suplimentară
Byrne, R.W. & Whiten, A. (1988). Machiavellian intelligence: Social expertise and the evolution of intellect in monkeys, apes, and humans. Oxford: Clarendon Press.
Cross, K.P. (1977). "Not Can, But Will College Teaching Be Improved?" New Directions for Higher Education.
Davidson, Jenny (2004). Hypocrisy & the Politics of Politeness: Manners & Morals from Locke to Austen. 242 pp. excerpt Epley, N. (2000-12-01). "Feeling 'Holier Than Thou'". Journal of Personality and Social Psychology.
Gerson, Michael (Nov. 29, 2016). "Trump's hypocrisy is good for America". Washington Post
Jay, Martin (2012). The Virtues of Mendacity: On Lying in Politics. excerpt Jung, C.G. (1966). Two Essays on Analytical Psychology, Collected Works, Volume 7, Princeton UP . Kahneman, D. (2011). Thinking, fast and slow. New York: Farrar, Straus & Giroux. Kuhn, D. (1991). The skills of argument. Cambridge UP. Kurzban, Robert (2010). Why everyone (else) is a hypocrite: Evolution and the modular mind. Princeton UP.
Perkins, D.N., Farady, M. & Bushey, B. in Voss, J.F., Perkins, D.N. & Segal, J.W. (1991). Informal reasoning and education. Hillsdale, NJ: L. Erlbaum Associates.
Ross, L. & Ward, A. (1996). "Naive realism in everyday life: Implications for social conflict and misunderstanding" in T. Brown, E.S. Reed & E. Turiel (Eds.), Values and knowledge Hillsdale, NJ: Erlbaum.
Szabados, Béla & Eldon Soifer, eds. (2004). Hypocrisy: ethical investigations.
Wieting, Stephen G. (2016). The Sociology of Hypocrisy: An Analysis of Sport and Religion. Routledge. Wright, R. (1995). The moral animal: Evolutionary psychology and everyday life. New York: Vintage Books.
Vezi și
Dublu standard Tu quoque Whataboutism Ad hominem Proiecție psihologică
Categorie:Amăgire Categorie:Psihologie Categorie:Teme