Universitatea Națională „Iuri Fedkovîci” din Cernăuți (în ) este cea mai importantă universitate din nordul Bucovinei, situată în Cernăuți, Ucraina. A fost fondată în anul 1875, sub numele Franz-Josephs-Universität Czernowitz. După Unirea Bucovinei cu România, universitatea a primit numele de Universitatea „Regele Carol I” din Cernăuți.Teodor Dănălache, Universitatea din Cernauti, 29 iunie 2012, CrestinOrtodox.ro, accesat la 21 ianuarie 2018

Istoria

În 1866 Imperiul Austriac pierduse războiul împotriva Prusiei, punând capăt Confederației Germane, urmată de întemeierea Imperiului German în 1871. Împăratul austriac Francisc Iosif I s-a concentrat asupra forței și demonstrațiilor de putere în ținuturile răsăritene ale coroanei. Universitatea din Liov (în germană: Lemberg) s-a polonizat aproape în totalitate, în timp ce Universitatea din Cluj (înființată în 1872) a putut lua ființă doar ca instituție de învățământ superior maghiară, deși ministrul religiilor și educației publice din Ungaria, József Eötvös, pledase ca universitatea să aibă ca limbi de predare atât maghiara, cât și germana și româna. În 1844 sașii (germanofoni) au înființat Academia de Drept de la Sibiu, dar la presiunea conducerii de la Budapesta această instituție a fost maghiarizată în 1865, doar ca mai apoi aceeași conducere să desființeze forțat academia în 1887. Prin urmare, nevoia pentru o universitate cu de predare în limba germană în jumătatea de est a imperiului a devenit enormă. Planurile pentru o universitate germanofonă au fost modelate după înființarea din 1872 a Universității "Împăratul Wilhelm" din Straßburg (Straßburg Kaiser-Wilhelms-Universität), numită după monarhul german Willhelm I, în Alsacia-Lorena anexată.

miniatura|408x408px|Împăratul Franz Joseph I, fondatorul universității (litografie din 1847) Instituția a fost inaugurată pe 4 octombrie 1875 (la 100 de ani de la încorporarea Bucovinei în Imperiul austriac, ziua de 4 octombrie fiind ziua onomastică a împăratului Francisc Iosif, mai precis ziua Sfântului Francisc de Assisi) cu numele de K.K. Franz-Josephs-Universität Czernowitz (Universitatea Chezaro-Crăiască "Francisc Iosif" din Cernăuți), pe bazele Institutului Teologic din Cernăuți (fondat în 1827, prin eforturile episcopului Eugenie Hacaman), limba de predare fiind limba germană, cu departamente separate pentru limba și literatura română și ucraineană. Fondatorul catedrei de limbă și literatură română a fost folcloristul Ion G. Sbiera,membru fondator a Academiei Române, în timp ce întemeietorul catedrei de limbă și literatură ucraineană a fost Klîmentii Hankevici, un filolog și filosof idealist provenit din Galiția.Ceremonia de deschidere a fost somptuoasă, participând delegații din majoritatea universităților din Austro-Ungaria și Germania, inclusiv de la Universitatea din Strasbourg, anterior menționată. Poetul Joseph Victor von Scheffel a scris un poem laudativ pentru acest eveniment semnificativ din istoria Bucovinei. .

În perioada dominației austriece, universitatea avea 3 facultăți: teologie ortodoxă, drept și filosofie. În această perioadă, corpul studențesc se compunea din circa 20-25% români și ucraineni, ceilalți studenți fiind evrei și germani. Primul rector a universității cernăuțene a fost dr. Constantin Tomașciuc (1840-1889), jurist și om politic liberal, cu origini atât ucrainene, cât și românești, cunoscut ca fiind cel mai bun orator din Consiliul Imperial, fapt care a contribuit substanțial la înființarea universității în acest oraș. A fost unul din colaboratorii politici ai baronului Eudoxiu von Hurmuzaki. Alegerea înființări unei universități la Cernăuți a fost una dificilă, deoarece existau cereri de înființare a unei universități și în multe alte orașe din imperiu, precum Salzburg, Trieste, Ljubljana (Laibach), Olomouc (Olmütz) sau Brno (Brünn), dar acestea nu au avut același succes. În epocă, Universitatea din Cernăuți era cunoscută sub numele de Alma Mater Francisco-Josephina. Era singura universitate din întreg imperiul unde se putea studia teologia ortodoxă. Multe din cursurile de la facultatea de teologie erau ținute de facto în limba română, dat fiind că Institutul Teologic din 1827 avea ca limbă oficială de predare limba română.

Deși universitatea avea un prestigiu enorm și oferea studenți bine instruiți, aceasta a fost și criticată, datorită poziționării sale, care sugera mai curând provincialism, precum și din cauza problemelor legate de caracterul cosmopolit al locului. Istoricul român Nicolae Iorga spunea despre Universitatea din Cernăuți că este "o universitate germană pentru evrei" . Un alt istoric, Theodor Mommsen (laureat al Premiului Nobel), spunea despre această universitate că este o "colonie penală chezaro-crăiască" (în germană: k.u.k. (kaiserlich und königlich) Strafkolonie). Profesorul Thomas Mark Nemeth de la Universitatea din Viena afirmă că universitatea cernăuțeană a fost proiectată în așa fel încât să distrugă elementul românesc din Bucovina. miniatura|341x341px|Vechiul sediu principal a universității Deschiderea Universității din Cernăuți a avut un puternic rol pozitiv și asupra românilor, chiar dacă cursurile se predau în limba germană. Unii tineri nu mai plecau pentru studii la Viena sau la alte universități europene, ci rămâneau acasă, în Bucovina natală. Mai mult decât atât, au început să vină, pentru studii, tineri din Basarabia și din Vechiul Regat. La Facultatea de Teologie ortodoxă veneau studenți tineri din cele trei mitropolii ortodoxe: mitropolia Bucovinei și Dalmației, cea a Transilvaniei și cea de la Karlowitz (sau Carloviț), precum și ortodocși din țările vecine: Regatul României, Principatul Serbiei, Principatul Bulgariei, Imperiul Rus. Numărul de studenți români a fost aproape egal cu cel al ucrainenilor, până la 1918. Majoritatea studenților erau etnici evrei sau germani. În anul 1912, biblioteca universitară de aici ocupa poziția 72 pe lista celor mai bogate biblioteci ale lumii. Cea mai valoroasă carte care se mai păstrează în biblioteca universității este un document din secolul al XIII-lea, redactat în latină, dar mai există și alte cărți valoroase, precum cele care au aparținut împărătesei Maria Louise, fiica împăratului Francisc I, respectiv soția împăratului Napoleon Bonaparte. Printre cei care au contribuit la îmbogățirea bibliotecii se numără mari personalități culturale precum Karol Mikuli sau Mihail Kogălniceanu.

În Primul Război Mondial, Cernăuți se afla în mijlocul Puterilor Centrale și ale Antantei, fiind grav afectat de acest conflict. S-a propus mutarea universității la Salzburg, dar profesorii Eugen Ehrlich și Joseph Schumpeter s-au opus. Heinrich Singer, un fost rector al acestei universități, chiar a scris un pamflet de 70 de pagini prin care se împotrivea mutării la Salzburg. Profesorul Raimund Friedrich Kaindl, german născut la Cernăuți, a transmis faptul că el va rămâne la universitatea orașului, indiferent ce s-ar întâmpla, pentru păstrarea demnității poporului german. Universitatea și-a reluat activitatea în iunie 1918, în urma semnării Tratatului de la Brest-Litovsk, dar nu pentru mult timp.

După dizolvarea Monarhiei Dualiste la 1918, odată cu sfârșitul Primului Război Mondial, Bucovina e integrată în Regatul României (unirea fiind decisă în sala sinodului / sala de marmură a palatului mitropolitan) și universitatea își schimbă numele în Regele Carol I / Universitatea Carolină din Cernăuți. Universitatea a mai purtat numele regelui Ferdinand I Întregitorul (asemenea Universității din Cluj). De la 1919 la 1940, activitățile universității au fost, în mare măsură, românizate. În perioada românească, reședința mitropolitană și-a păstrat funcția, aceea de sediu al mitropolitului ortodox de Bucovina. Acesta nu mai avea însă autoritate asupra bisericilor ortodoxa din Dalmația și alte regiuni din fosta monarhie dunăreană, dezintegrată după conflagrația respectivă. stanga|miniatura|309x309px|Reședința Mitropoliților Bucovinei și Dalmației în anul 1917. În această clădire se afla sediul mitropolitului ortodox de Bucovina, care tot timpul a fost un etnic român; începând din 1957 și până azi servește drept clădirea rectoratului.

Pentru problema reorganizării Universității din Cernăuți s-au dus lungi dispute în primăvara și vara anului 1919. O delegație compusă din Franz Lang, Alfred Kohlruss și Alois Lebouton au pledat pentru păstrarea universității germane. Împotriva acestora erau naționaliștii radicali conduși de Ion Nistor, care pledau pentru o românizare cât mai rapidă a instituției de învățământ și eliminarea totală a elementului german. Argumentul lui Ion Nistor era acela că universitatea germană nu a fost creată pentru promovarea culturii, ci pentru a fi controlată cât mai eficient această regiune din punct de vedere politic de către austrieci. Totodată se preciza faptul că „roadele acestui imperialism cultural au fost filozofia lui Nietzsche, istoriografia lui Treitschke, opera lui Wagner și diplomația lui Bismarck, al căror rezultat și realizare practică l-am văzut în măcelul mondial ce abia s-a potolit" (Glasul Bucovinei, nr. 70, 29 ianuarie/11 februarie 1919). În viziunea lor, românizarea universității ar fi singura opțiune prin care s-ar putea promova cultura veritabilă. În cele din urmă, universitatea s-a românizat, iar învățământul în limba germană a luat sfârșit. La 1920, au fost 1.671 de studenți înscriși. La 1933, 3.247 studenți au venit aici: 2.117 rumâni, 679 evrei, 199 nemți, 155 ruteni, 57 leși, 26 muscali și 4 de alte etnii. Istoricul Ion Nistor a fost mult timp rectorul universității.

Situația Universității din Cernăuți în perioada interbelică a fost confuză și delicată. Paradoxal, în interiorul universității au dominat atât ideologiile de extremă dreaptă (așa cum a fost cazul și în celelalte universități românești și europene), cât și sionismul. Orașul încă avea o componentă evreiască semnificativă. Aici au locuit numeroase personalități remarcabile cu origini evreiești, precum Wilhelm Stekel (unul din cei mai apropiați elevi ai lui Sigmund Freud și fondatorul primei societăți de psihanaliză) sau antropologul Andrei Oișteanu. Aici s-a născut și a studiat, în perioada dintre cele două războaie mondiale, scriitorul Paul Celan, considerat a fi unul din cei mai mari moderniști de limbă germană (fiind și profesor de limbă germană la École normale supérieure, la un moment dat). În Cernăuți a avut prima conferință internațională de limbă idiș, organizat în 1908 de Nathan Birnbaum. Istoricul Mircea Eliade, care a vizitat orașul în 1922, spunea că cel mai frapant lucru pe care l-a observat aici este numărul covârșitor de firme care purtau nume evreiești. Din aceste motive Cernăuțiul a fost supranumit și "Ierusalimul de pe Prut". Mulți absolvenți ai acestei universități au devenit oameni politici importanți ai statului Israel.

Biblioteca acestei universități dispunea de cca. 16000 de volume, fiind cea mai bogată bibliotecă universitară de pe întreg teritoriul României Mari. Actualul sediu a bibliotecii universitare, construit în stil neo-clasic, a fost ridicat în timpul domniei regelui Carol al II-lea. Tot din timpul aceluiași Carol al II-lea datează clădirea Facultății de Litere și Filosofie, astăzi institut de bio-chimie (situat pe strada Lesea Ukrainka), clădire care amintește din punct de vedere arhitectural cu palatul Universității din București. Regele Carol, în ciuda defectelor sale care îl făceau să fie un om și un lider politic dificil și neglijent, a investit masiv în cultură, motiv pentru care la Cernăuți și celelalte mari orașe din țară au apărut reviste universitare de o calitate remarcabilă. Odată cu intrarea în uz a Constituției României din 1938 s-a implementat și un cult al personalității regelui Carol al II-lea în instituții, dar la acel moment o parte din studenții și profesorii universității cernăuțene nu mai împărtășeau aceeași viziune politică pe care o aveau monarhul și oamenii din jurul său.