Genghis-hanMircea Eliade (1980), De la Zalmoxis la Genghis-han (Temüügin, Тэмүүжин: Întemeietorul) sau Ginghis Han () a fost unul dintre cei mai mari cuceritori din toate timpurile: a cucerit o mare parte din Asia, punând temeliile Imperiului Mongol. Dispunând de o uriașă forță armată, bine organizată și extrem de mobilă, Genghis și principalii săi comandanți militari au întreprins numeroase războaie de cucerire, încheiate cu importante câștiguri teritoriale: Siberia (1207), China de Nord (1211-1215) și Asia Centrală (1219-1221). A invadat India (1221) și Rusia (1223).
În anul 1206, la 42 ani și după o campanie militară împotriva unor triburi din estul Mongoliei, șeful militar Temüügin devine „mare conducător” (1206-1227) (hagan, „hanul hanilor”), sub numele de Genghis, al unei populații vorbitoare de dialecte mongole și turcești. Genghis a unit triburile mongole și a reușit să ocupe cu oștile sale teritorii vaste, spre est, până la Marea Chinei, și spre vest până la Marea Caspică. Pentru administrarea acestui imperiu uriaș, Genghis Han a emis decretele necesare sub formă de texte de lege. După moartea sa, imperiul a fost împărțit între fiii lui și extins în continuare, timp de două generații, după care marea formațiune statală s-a dezmembrat.
Viața timpurie thumb|250 px|left|Râul Onon Situația mongolilor Mongolii ocupau partea nord-estică a Mongoliei de astăzi, teritoriu amplasat între râurile Onon (lungime 1.032 km) și Kerulen (lungime 1.254 km). Ambele își au obârșia pe teritoriu rusesc și se varsă în fluviul Amur. Triburile mongole erau alcătuite din păstori, pescari și vânători nomazi din stepele asiatice. Nu se știe dacă aceste triburi aveau noțiunea proprietății private propriu-zise. Însă se deduce faptul că erau organizați într-o orânduire asemănătoare cu a feudalismului timpuriu prin ierarhia militară din cadrul tribului. Marile decizii erau adoptate într-un consiliu militar-aristocratic suprem, o adunare generală, cunoscută sub denumirea „kuriltai” (sau kurultai, pe tătară korîltai). Kuriltaiul alegea și marele han. După legenda mongolă, mongolii se trăgeau dintr-un lup și o ciută (căprioară) care trăiau la izvoarele râului Onon la poalele muntelui sfânt „Burhan Haldun” (aflat la circa 170 km est de Ulan Bator). Temüügin aparținea tribului „Mongghol”, clanul „Borgighin” („mongolii sălbatici”), fiind fiul cel mai mare al șefului de clan Yesüghei bahadur și strănepotul legendarului prinț mongol Kabul han (1130–1150). Acesta din urmă începuse în 1131 unificarea triburilor mongole. Temüügin, care în traducere înseamnă „făurar” sau „de fier”, a continuat această politică și i-a transmis-o fiului său Öghedei (Ogotai, Ugotai).
Originea și nașterea lui Temüügin Locul nașterii lui Temüügin este controversat. Unii susțin că s-ar fi născut pe malul drept al râului Onon, în 1162 sau 1155, lângă Munții Burkhan Khaldun în nordul Mongoliei moderne, nu foarte departe de capitala Ulaanbaatar, după tradiția oriată și buriată (după numele unor triburi mongole). Grupul tribal mongol estic „Halha” susține că Temüügin s-ar fi născut pe cursul mijlociu al râului Kerulen.
Istoria secretă a mongolilor raportează că Temujin, când s-a născut, strângea în mână un cheag de sânge, semn tradițional că i-a fost destinat să devină un mare lider. El a fost al treilea fiu al tatălui - Yesügei, șeful clanului mongol Khamag de Kiyad, un aliat al lui Toghrul Khan, șef al clanului Kerait, și fiul cel mare al mamei sale și sotia lui Yesügei, Hoelun. Temujin a fost numit după un șef de trib al tătarilor, Temujin-üge, pe care tatăl său tocmai l-a capturat. Numele, de asemenea, sugerează că acesta ar putea proveni dintr-o familie de fierari. Clanul Yesukhei a fost numit Borjigin (Боржигин), și Hoelun era din Olkhunut, o afiliație a tribului Onggirat. Ca și alte triburi, ei au fost nomazi. Pentru că tatăl său a fost șeful clanului, cum au fost predecesorii săi, Temujin a devenit nobil. Această poziție socială mare l-a făcut să beneficieze de ajutor de la alte triburi și pentru a consolida triburile mongole.
Tinerețea și familia
Potrivit cronicarului (și medic) persan contemporan Rașid ed-din, hanul mongol este prezentat în lucrarea Cronici ca fiind înalt, cu părul roșcat și cu ochii verzi (ceea ce i-a făcut pe unii să presupună că neamul său se va fi tras din vreun clan de origine scită). Era caracterizat ca fiind singuratic, necomunicativ și izolat. Temujin a avut trei frați numiți Hasar, Hachiun, și Temüge, și o soră pe nume Temülen, precum și doi frați vitregi pe nume Behter și Belgutei. Ca mulți nomazi din Mongolia, viața timpurie a lui Temujin a fost dificilă. Tatăl său a aranjat o căsătorie pentru el, iar la vârsta de nouă ani, el a fost trimis de către tatăl său la familia Borte care a fost un membru al tribului Onggirat, unde își va găsi viitoarea soție. Temujin s-a mutat acolo pentru a trăi în serviciul lui Dai Setsen, capul gospodăriei până când a ajuns la vârsta măritișului de 12 ani. Între timp, tatăl său, când se întorcea spre tabără, s-a întâlnit cu un grup de vânători mongoli proveniți dintr-un trib rival. A fost otrăvit de alimentele oferite de aceștia. Aflând acest lucru, Temujin s-a întors acasă pentru a solicita poziția tatălui său ca șef al tribului, cu toate acestea, tribul tatălui său a refuzat să fie condus de un băiat atât de tânăr. Ei i-au abandonat pe Hoelun și copiii ei, lăsându-i fără protecție.
Pentru următorii ani, Hoelun și copiii ei trăiau în sărăcie, supraviețuind cu fructe de pădure și vânat de bou, marmote, și alte vietăți mici vânate de Temujin și frații săi. În timpul unei expediții de vânătoare la 10 ani, Temujin și-a ucis fratele vitreg Behter în timpul unei lupte care a rezultat dintr-o dispută asupra prăzii de vânătoare. Acest incident a cimentat poziția sa. Într-un alt incident, în 1177, el a fost capturat într-un raid și luat prizonier și deținut de către aliații tatălui său, fostele Tayichi'ud. Tayichi'ud l-a înrobit pe Temujin, dar cu ajutorul unui paznic, pe nume Chilaun (care mai târziu a devenit un general al lui Genghis Khan), a scăpat din iurtă, în mijlocul nopții pentru a se ascunde. Jelme și Bo'orchu, și-au unit forțele cu el, devenind doi dintre viitorii generali ai lui Genghis-Han. Reputația lui Temujin a devenit larg răspândită după evadarea sa din Tayichi'ud. Încă din copilărie, s-a împrietenit printr-un jurământ "Anda" cu Jamukha din tribul Khamag.
În acest moment, niciuna dintre confederațiile tribale din Mongolia nu au fost unite politic, și căsătoriile aranjate au fost adesea folosite pentru a consolida alianțe temporare. Temujin a crescut în climatul politic dur al Mongoliei, care a inclus războaie tribale, hoție, raiduri, creșterea corupției și a actelor de răzbunare continue efectuate între diferitele confederații, toate amplificate de interferențe de forțele străine, cum ar fi dinastiile chineze la sud. Mama lui Temujin, Hoelun, l-a învățat multe lecții despre climatul politic instabil din Mongolia, în special nevoia de alianțe.
La 16 ani, Temujin s-a căsătorit cu Borte al tribului Onggirat pentru a cimenta alianța între triburile lor respective. La scurt timp după căsătorie, Borte a fost răpită de către tribul Merkit. Temujin a salvat-o cu ajutorul prietenului său și viitorul rival, Jamukha, și cu ajutorul protectorului său, Toghrul Khan din tribul Kerait. Ea i-a dat naștere unui fiu, Jochi (1185-1226). În ciuda speculațiilor, Borte ar fi singura lui împărăteasa, deși Temujin a urmat tradiția de a lua mai multe neveste. Borte a avut trei fii: Chagatai (1187-1241), Ögedai(1189-1241), și Tolui (1190 -1232). Genghis Khan a avut, de asemenea, mulți alți copii cu soțiile sale, dar ei au fost excluși de la succesiune. În timp ce numele fiilor sunt menționate în documente, numele fetelor nu au fost trecute. Numele a cel puțin șase fiice sunt cunoscute, și în timp ce au jucat roluri importante în spatele scenei în timpul vieții sale, niciun document nu a supraviețuit, care oferă definitiv numărul sau numele de fiicele născute de consoartele lui Genghis Khan.
Unirea triburilor mongole
Temüügin era convis că supraviețuirea în stepele Asiei era posibilă numai prin unirea triburilor. Urmărește atingerea acestui deziderat prin șiretenie, diplomație iscusită, prin care caută să câștige aliați și să-și elimine adversarii. După 1190, triburile mongole erau unite sub conducerea lui Temüügin și începu supunerea altor popoare din stepele Orientului Îndepărtat. Genghis han le promitea pradă bogată în războaiele care aveau să urmeze.
Pentru Temujin loialitatea și fraternitatea de prim rang era mai presus de toate. Jamukha a fost unul dintre cei mai buni prieteni a lui Temujin, dar prietenia lor a fost testată mai târziu, atunci când Temujin s-a luptat pentru a deveni Khan. Jamukha l-a provocat în luptă la Dalan Bhalzhut, pe Platoul Central al Mongoliei. Temujin, cu o armată inferioară numeric și lipsită de spiritul de luptă, a fost înfrânt. Deși a scăpat, generalii săi au fost capturați și opăriți de vii de către Jamukha. Aflând atrocitatea, Temujin a depus un jurământ de răzbunare. Și-a pregătit o nouă elită cavalerească denumită Kheshig (o elita de călăreți arcași lipsiți de individualitate, antrenați din greu să lupte și să tragă cu arcul încă din copilărie) și a pus la cale noi tactici ingenioase. În cea de-a doua bătălie, armata de călăreți ai lui Temujin a nimicit armata lui Jamukha. Jamukha s-a refugiat în Munții Tannu în iarna lui 1204. Dar, trădat de doi dintre generalii săi, l-au adus în tabăra lui Temujin. Cei doi generali își așteptau recompensa din partea lui Temujin pentru prinderea dușmanului, însă au fost executați. Temujin l-a dezlegat pe Jamukha și l-a rugat să i se alăture. Jamukha refuză și îi cere să-l ucidă. A fost executat, fiindu-i ruptă șira spinării. Temujin devine unicul lider și primește în 1206 titlul de "Rege Universal și Etern" sau "Genghis Han". Printre popoarele care s-au supus noului mare han Genghis figurau merkiții (1202), keraiții (1203) și naimanii (1204), fiind astfel înlăturate ultimele obstacole în calea creării imperiului. Însă acesta avea să se confrunte cu un alt inamic puternic de la est: China.
Campaniile militare Cu o armată de 50 000 de soldați, a invadat nordul Chinei. A ocolit Marele Zid Chinezesc și li s-au alăturat mercenari loiali, care s-au predat și supus noului lider mongol, jurând că vor lupta sub comanda sa. Armatele sale de călăreți au desfășurat raiduri asupra satelor și orașelor chineze. Populații întregi au fost măcelărite, orașele jefuite și incendiate, iar femeile demnitarilor chinezi, răpite și duse chiar în patul marelui Han.
Asediul Beijingului În anii 1207-1209 îi supune pe tanguți (un stat alcătuit de uiguri, chinezi și tibetani) și întemeiază o bază militară lângă Marele Zid Chinezesc. Iar în 1211, oștile mongole pătrund pe teritoriul dinastiei Jin (o dinastie tunguză din Manciuria). A forțat capitularea provinciei Xia, și la scurt timp după aceea, în 1211, el a terminat cu cucerirea dinastiei Jin. Un ultim obstacol pentru supunerea Chinei era Beijingul, un oraș împrejmuit de ziduri înalte de 12 metri și lungi de 30 kilometri cu 900 de turnuri de pază, ce cuprindea un oraș de mari palate, temple aurite și piețele abundente de mătase și condimente, în care locuiau 350.000 de oameni. Pentru o mare armata nomadă condusă de Genghis Han, ce era obișnuit să lupte pe câmp deschis, orașul înconjurat de ziduri era de nepătruns. Prima tactică: au așteptat și și-au așezat tabara, izolând orașul. I-au capturat pe inginerii chinezi, obligându-i să construiască catapulte, scuturi mobile și berbeci de lupta. În timp ce mongolii jefuiau mărfurile și proviziile aduse de neguțătorii chinezi, locuitorii orașului au flămânzit, consumându-si caii si ulterior, recurgând la canibalism.