Agaricus albolutescens (Sanford Myron Zeller, 1938) din încrengătura Basidiomycota, în familia Agaricaceae și de genul AgaricusIndex Fungorum este o specie saprofită de ciuperci comestibile care, după ce poartă numele popular șampinion alb-gălbui,Denumire RO s-a împrăștiat poate până în România. Se dezvoltă în păduri de conifere luminoase precum în cele de foioase și mixte prin iarbă, solitară sau în grupuri mici. Apare, de la deal la munte, dar mai rar în câmpie, din aprilie până în octombrie.S. M. Zeller: „New or Noteworthy Agarics from the Pacific Coast States”, în: „Mycologia”, vol. 30, 1938, p. 468-474Richard W. Kerrigan (1986). „The Agaricales (Gilled Fungi) of California, 6. Agaricaceae”, Editura Mad River Press: Eureka, California 1986. p. 62

Istoric Specia a fost descrisă pentru prima dată de micologul american Sanford Myron Zeller în anul 1938. Acest nume binomial este valabil până în prezent (2019). Alte încercări de redenumire nu sunt cunoscute.Mycobank

Descriere Pălăria: are un diametru de 4-10 cm și este amenajată central peste picior, fiind inițial semisferică, cu marginea răsfrântă către picior, dar se aplatizează destul de repede, devenind convexă la maturitate și la bătrânețe aproape plană, fiind atunci adesea ușor adâncită în centru. Cuticula este uscată netedă, cu aspect mătăsos, prezentând niciodată solzi sau scuame. Coloritul este originar alb, dar capătă odată cu vârsta nuanțe maronii. Se colorează la atingere sau leziune gălbui, chiar și galben-maroniu. Lamelele: stau aglomerate, sunt lungi, subțiri, relativ înalte cu marginea crestată și libere de picior. Coloritul este inițial alb, schimbând apoi în roz și la bătrânețe în brun de ciocolată. Piciorul: are o înălțime de 3-7cm, o lățime de până la 3 cm, la bătrânețe mai alungit și subțire, este neted, aproape cilindric, plin, terminând într-un bulb fără volvă. Coloritul la început alb capătă în vârstă și el nuanțe brune. Inelul foarte bătător la ochi, rest al vălului parțial, este pe partea superioară striat, pe cea inferioară presărat cu negi mici. Se colorează și el galben la atingere. Carnea: este albă, destul de cărnoasă, și pe măsura avansării în vârstă moale, îngălbenind mereu după tăiere. Exemplare mai bătrâne capătă un accent maroniu. Buretele este de gust dulceag, având un miros destul de pronunțat de anason. Caracteristici microscopice: Sporii sunt netezi și slab elipsoidali, cu pereți destul de groși, având o dimensiune cuprinsă între 6.0-7.5 x 4.0-5.0 microni. Culoarea lor este brun-purpurie. Nu prezintă un por de germen. Reacții chimice: nu sunt descrise.

Confuzii Buretele poate fi confundat între altele cu Agaricus abruptibulbus,Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 303 Agaricus bresadolanus (otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 64-65, ISBN 3-405-12081-0Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile și otrăvitoare”, Editura Casa, Oradea 2013, p. 171 Agaricus arvensis, Agaricus campestris, mai micul Agaricus comtulus,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 56-57, ISBN 88-85013-25-2 Agaricus silvicola,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 68-69, ISBN 3-405-12124-8 sau Leucoagaricus leucothites sin. Lepiota naucina,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 142-143, ISBN 3-405-12116-7Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 40-41, ISBN 88-85013-57-0 dar și cu specii otrăvitoare ca de exemplu Agaricus placomyces,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 80-81, ISBN 3-405-12081-0 Agaricus pseudopratensisAgaricus pseudopratensis sau Agaricus xanthodermus.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 72-73, ISBN 3-405-12124-8 Carnea se îngălbenește tare la leziune.

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Cu toate că această specie nu-și pierde mirosul de anason în timpul preparării complet, șampinionul alb-gălbui este un burete gustos și de calitate bună. El poate fi pregătit ca Agaricus silvicola.

Specia este greu de deosebit cu otrăvitorul Agaricus xanthodermus, dacă nu ținem seama de locurile preferate de creștere precum mirosul diferit, un element distinctiv între cele doua soiuri.

Note

Bibliografie Bruno Cetto, „I funghi dal vero „, volumele 1-7 Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8

Legături externe

Categorie:Agaricus Categorie:Ciuperci comestibile Categorie:Ciuperci saprofite Categorie:1938 în știință