Johan Gottlieb Gahn () a fost un chimist și metalurgist suedez. A reușit să izoleze manganul în formă pură și i s-a atribuit ulterior descoperirea acestui metal.Brockhaus Enzyklopädie, vol. 8, p. 84.
Biografie Tatăl lui Johan Gottlieb Gahn a fost Hans Jakob Gahn, proprietarul unei mori, ulterior arendaș în comitatul Falun. Mama sa a fost Anna Maria Schulzen, iar frații săi, Henrik Gahn cel bătrân și Carl Pontus Gahn.
Din 1762 Gahn a studiat în Uppsala sub îndrumarea lui Torbern Olof Bergman al cărui asistent a devenit în 1767. După terminarea studiilor în 1770, a lucrat ca inginer minier pentru Colegiul Minier (Bergskollegium) între 1773 și 1817. În Uppsala, l-a cunoscut pe Carl Wilhelm Scheele, chimist lucrător într-o farmacie, care a devenit colaboratorul său.
Gahn era un analist foarte priceput și a fost cel care a introdus în tehnica analitică utilizarea sârmei de platină și a perlelor de cobalt.
În jurul anului 1770 Gahn a descoperit că fosforul este o componentă de bază a oaselor (fosfatul de calciu), fapt pe care Scheele l-a menționat în treacăt într-o lucrare în 1771, fără a-l numi pe descoperitorul real.A biographical account of assessor John Gottlieb Gahn. The Chemist, vol. 1, Editura Knight and Lacey Publishers, London, 1824. Gahn era foarte reticent în a-și publica rezultatele științifice, însă le comunica generos colaboratorilor săi, Bergman și Scheele. A contribuit semnificativ la dezvoltarea utilizării țevii de suflat în chimie și mineralogie, iar cercetările și experimentele sale în acest domeniu stau la baza celebrelor lucrări ale lui Jacob Berzelius privind utilizarea țevii de suflat. Deoarece nu publica rezultatele cercetărilor, iar notițele sale erau extrem de sumare, multe descoperiri importante s-au pierdut cu siguranță.
Gahn și Scheele au dezvoltat o metodă de extragere a fosforului din masa osoasă. În 1774 Gahn a izolat manganul metalic prin reducerea dioxidului de mangan (piroluzit). Anterior, Bergman îl recunoscuse ca un oxid metalic, iar Scheele încercase fără succes reducerea. (Austriacul Ignatius Gottfried Kaim a descoperit probabil manganul metalic încă din 1770, dar acest lucru a primit puțină atenție la acea vreme.)
Una dintre descoperirile lui Gahn a fost că dioxidul de mangan ar putea fi redus la forma metalică folosind carbon, devenind primul care a izolat acest element în forma sa metalică.
Tot în 1774 Gahn a obținut oxid de bariu din baritină, independent de colegul său, Carl Wilhelm Scheele.
În Falun, unde s-a stabilit în 1770, a îmbunătățit topirea minereurilor extrase din mina locală de cupru și, cu ajutorul instalațiilor de prelucrare construite de el însuși, a extras sulf, fier și vitriol de cupru din apa de mină.
În 1793 a devenit membru al Academiei Regale Suedeze de Științe și în 1808 membru al Academiei Bavareze de Științe.
Mineralul numit gahnit a primit această denumire în onoarea lui Johan Gottlieb Gahn.
Note
Bibliografie Articolul Johan Gottlieb Gahn în: Brockhaus Enzyklopädie, vol. 8, Editura F.A. Brockhaus, Mannheim, 1988, . Winfried R. Pötsch, Annelore Fischer, Wolfgang Müller: Lexikon bedeutender Chemiker., Editura Harri Deutsch, 1989, , pp. 161-162. Articolul Johan Gottlieb Gahn. în: Herman Hofberg, Frithiof Heurlin, Viktor Millqvist, Olof Rubenson (ed.): vol. 1, Editura Albert Bonniers, Stockholm 1906, p. 378 (versiune online).
Legături externe Articol în Svenskt biografiskt handlexikon Eggerlz HP, Palmstedt C. Nekrolog. Jahann Gottlieb Gahns Leben. // Jahrbuch der Chemie und Physik. - Nürnberg, 1822. P. 140.
Categorie:Nașteri în 1745 Categorie:Nașteri pe 19 august Categorie:Decese în 1818 Categorie:Decese pe 8 decembrie Categorie:Chimiști din secolul al XIX-lea Categorie:Chimiști din secolul al XVIII-lea Categorie:Membri ai Academiei Regale Suedeze Categorie:Descoperitori de elemente chimice Categorie:Chimiști suedezi