Teoria generației Strauss-Howe, denumită și Teoria celei de a Patra Cotituri, creată de autorii William Strauss și Neil Howe, descrie un ciclu teoretic al generațiilor din istoria Americii.
Potrivit teoriei, evenimentele istorice sunt asociate cu personaje generaționale recurente (arhetipuri). Fiecare arhetip generațional dezlănțuie o nouă eră (numită cotitură) în care există un nou climat social, politic și economic. Cotiturile au tendința de a dura aproximativ 20–22 de ani. Acestea fac parte dintr-un ciclu larg numit (care se întinde de obicei pe 80–100 de ani, deși unele au durat mai mult).
Teoria afirmă că, după fiecare , reapare o criză în istoria Americii, care este urmată de o revenire (apogeu). În timpul acestei redresări, instituțiile și valorile comunitare sunt puternice. În cele din urmă, arhetipurile generațiilor viitoare atacă și slăbesc instituțiile în numele autonomiei și individualismului, ceea ce creează, în cele din urmă, un mediu politic tumultuos care sporește condițiile pentru o altă criză.
Strauss și Howe au pus bazele teoriei lor în cartea Generațiile din 1991, care discută despre istoria Statelor Unite ca o serie de biografii generaționale care datează din 1584. În cartea din 1997 (A patra cotitură), autorii au extins teoria pentru a se concentra pe un ciclu de patru generații și epoci recurente ale unor climate sociale în istoria americană. Strauss & Howe, 1997. De atunci, ei au extins conceptul într-o varietate de publicații. Acesta a fost dezvoltat pentru a descrie istoria Statelor Unite, inclusiv a celor Treisprezece Colonii și antecedentelor britanice. Cu toate acestea, autorii au analizat și tendințele generațiilor din alte părți ale lumii și au descris cicluri similare în mai multe țări dezvoltate. Strauss & Howe 1997, pp. 119-121.
Răspunsul academic la teorie a fost amestecat unii îl aplaudă pe Strauss și pe Howe pentru „teza lor îndrăzneață și plină de imaginație”, iar alții critică teoria. Retrieved 23 January 2012. Critica s-a concentrat pe lipsa unor dovezi empirice riguroase pentru afirmațiile lor Giancola, 2006. și pe opinia autorilor că grupările generaționale sunt mult mai puternice decât alte grupări sociale, cum ar fi clasa economică, rasa, sexul, religia și partidele politice. Potrivit The New York Times, mulți istorici universitari resping lucrarea lui Strauss & Howe ca fiind "la fel de științific ca astrologia sau ca un text scris de Nostradamus”. Teoria generațiilor Strauss-Howe a fost descrisă de unii istorici și jurnaliști ca „pseudostiință“ și „un horoscop istoric elaborat, care nu va rezista unui control științific.”
Istorie Parteneriatul între William Strauss și Neil Howe a început la sfârșitul anilor 1980, când ei au început să scrie prima lor carte, Generații, care discută despre istoria Statelor Unite ca o succesiune de biografii generaționale. Fiecare a scris pe teme generaționale: Strauss despre și recrutarea pentru Războiul din Vietnam, în vreme ce Howe s-a concentrat pe generația GI și programele federale sociale. Strauss & Howe, 1991. p. 14. Strauss a scris două cărți cu Lawrence Baskir despre modul în care războiul din Vietnam i-a afectat pe (Șanse și circumstanțe: Proiectul războiului și generația din Vietnam (1978) și Reconcilierea după Vietnam (1977)). Neil Howe a studiat ceea ce el credea a fi misecuvinismul americanilor din anii 1980 si a fost coautor al cărții în 1988, împreună cu Peter George Peterson. Interesul autorilor față de generații ca subiect mai larg a apărut după ce s-au întâlnit la Washington, DC și au început să discute legăturile dintre fiecare dintre lucrările lor anterioare.
Ei s-au întrebat de ce Boomerii și generația GI au dezvoltat modalități atât de diferite de a privi lumea, precum și despre experiențele formatoare ale acestor generații, care au determinat concepțiile lor diferite. Ei se întrebau și dacă generațiile anterioare au acționat în mod similar, iar cercetările lor au discutat analogii istorice cu generațiile actuale. Ei au descris în cele din urmă un model recurent din istoria anglo-americană a patru tipuri generaționale, fiecare cu o personalitate colectivă distinctă și cu un ciclu corespunzător de patru tipuri diferite de epocă, fiecare cu un climat distinct. Bazele acestei teorii au fost descrise în lucrarea din 1991. Strauss și Howe și-au detaliat teoria și au actualizat terminologia în The Fourth Turning în 1997. Strauss & Howe, 1991. p. 14. Strauss & Howe, 1997. p. 338. Generations a ajutat la popularizarea ideii că oamenii dintr-o anumită grupă de vârstă tind să aibă în comun un set distinct de credințe, atitudini, valori și comportamente, deoarece toți cresc și înaintează în vârstă într-o anumită perioadă a istoriei.
În Generations (1991) și în The Fourth Turning (1997), ei au discutat despre decalajul dintre generația baby boomers și părinții lor și au anticipat că nu va exista niciun decalaj între mileniali și parintii lor. În 2000, au publicat . O recenzie din New York Times pentru această carte avea titlul: Ce nu este bine cu copiii din ziua de azi? Nimic, și descria mesajul cărții Millennials Rising ca fiind „noi boomerii creștem o cohortă de copii care sunt mai deștepți, mai descurcăreți și mai bine-crescuți decât orice generație dinaintea lor”, spunând că cartea complimentează cohorta Baby Boomerilor lăudându-le acestora aptitudinile de parenting.
La mijlocul anilor 1990, autorii au început să primească întrebări despre modul în care cercetarea lor ar putea fi aplicată problemelor strategice din cadrul organizațiilor. Ei au căpătat o reputație de pionieri într-un domeniu în creștere și au început să vorbească frecvent despre munca lor la evenimente și conferințe. În 1999, au înființat LifeCourse Associates, o companie de publishing, prelegeri și consultanță, construită pe teoria lor. În calitate de parteneri în cadrul LifeCourse, aceștia au ținut prelegeri principale, au oferit servicii de consultanță și comunicări personalizate către clienți corporativi, non-profit, guvern și din domeniul educațional. Ei au și scris șase cărți în care afirmă că generația milenialilor transformă diferite sectoare, inclusiv școlile, colegiile, divertismentul și locul de muncă.
La , William Strauss a murit la vârsta de 60 de ani de cancer pancreatic. Neil Howe continuă să extindă LifeCourse Associates și să scrie cărți și articole despre o varietate de subiecte generaționale. În fiecare an, Howe ține aproximativ 60 de prelegeri, adesea urmate de ateliere personalizate, la colegii, școli elementare și corporații. Neil Howe este consilier de politici publice pentru grupul Blackstone, consilier senior al Coaliției Concord și senior asociat la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale.
Steve Bannon, fostul strateg-șef și consilier prezidențial al lui Donald Trump, este un susținător proeminent al teoriei. Ca documentarist, Bannon a discutat detaliile teoriei generației Strauss-Howe în Generation Zero. Potrivit istoricului David Kaiser, care a fost consultat pentru acest film, Generation Zero „s-a concentrat pe aspectul cheie al teoriei lor, ideea că istoria americană a fost marcată de o criză sau de o a patra cotitură”, care a distrus o veche ordine și a creat una nouă”. Kaiser a spus că Bannon este „foarte familiarizat cu teoria crizei a lui Strauss și Howe și s-a gândit să o folosească pentru a atinge anumite obiective de ceva timp”. Un articol din februarie 2017 din Business Insider intitulat: „" comenta: „Bannon pare să încerce să înfăptuiască a patra cotitură”.
Lucrări Lucrarea lui Strauss și Howe combină istoria cu profeția. Acestea au furnizat informații istorice privind generațiile vieții și ale trecutului și au făcut diverse predicții. Multe dintre previziunile lor se refereau la generația milenială, care erau copii mici atunci când și-au început activitatea, lipsind astfel date istorice semnificative. În prima lor carte Generații (1991), Strauss și Howe descriu istoria SUA ca o succesiune a biografiilor generațiilor anglo-americane de la 1584 până în prezent și descriu un ciclu teoretic recurent de generații în istoria americană. Autorii prezintă un model de patru faze repetate, tipuri de generații și un ciclu recurent de treziri spirituale și crize seculare, de la coloniile fondatoare ale Americii până în prezent.
În 1997, autorii au publicat The Fourth Turning: A Prophecy American, care dezvoltă ideile prezentate în și și-a extins ciclurile înapoi la începutul secolului al XV-lea. Autorii au început să folosească nume mai colorate pentru arhetipurile generaționale de ex. "Civicii" au devenit "Eroii" (pe care ei i-au aplicat generației mileniale), "Adaptivii" au devenit "Artiști" și termenii „cotitură” și „saeculum” pentru ciclurile generațiilor. Titlul este o referire la ceea ce prima lor carte numea o perioadă de criză, pe care se așteptau să o repete la scurt timp după trecerea în noul mileniu. Strauss & Howe, 1997.
Definirea unei generații Strauss și Howe definesc o generație socială ca ansamblu al tuturor oamenilor născuți de-a lungul unei perioade de aproximativ douăzeci de ani sau de-a ungul unei faze a vieții: copilărie, vârstă tânără, vârstă mijlocie și vârstă înaintată. Generațiile sunt identificate (de la prima naștere până la ultima) prin căutarea unor grupuri de cohorte de această lungime care împărtășesc trei criterii. În primul rând, membrii unei generații împărtășesc ceea ce autorii numesc o locație de vârstă în istorie: aceștia se confruntă cu evenimente istorice și cu tendințe sociale cruciale în perioada în care se află în aceeași fază a vieții. În această perspectivă, membrii unei generații sunt modelati în mod durabil de epocile pe care le întâlnesc la vârsta copilăriei și a tinereții adulte, și împărtășesc anumite credințe și comportamente comune. Conștient de experiențele și trăsăturile pe care le împărtășesc cu tovarășii lor, membrii unei generații ar împărtăși, de asemenea, un sentiment de apartenență comună percepută la acea generație. Strauss & Howe 1991, pp. 58-68.
Ei și-au întemeiat definiția unei generații pe opera unor scriitori și gânditori sociali, de la scriitori străini precum Polybius și Ibn Khaldun la teoreticieni sociali moderni precum José Ortega y Gasset, Karl Mannheim, John Stuart Mill, Émile Littré, Auguste Comte, și François Mentré. Strauss & Howe 1991, pp. 433-446.
Cotituri În timp ce scriau lucrarea , Strauss și Howe descriu un model teoretic în generațiile istorice pe care le-au examinat, despre care se spune că gravitau în jurul unor evenimente generaționale pe care le numesc cotituri. În și, mai detaliat, în , ei descriu un ciclu de epoci sau climate sociale în patru etape, pe care ei le numesc „cotituri”. Acestea sunt: „Apogeul”, „Deșteptarea”, „Destrămarea” și „Criza”.
Apogeul () Potrivit lui Strauss și lui Howe, prima cotitură este Apogeul, care apare după o Criză. În timpul Apogeului, instituțiile sunt puternice și individualismul este slab. Societatea este încrezătoare în direcția în care se îndreaptă la nivel colectiv, dar cei din afara centrului majoritar se simt de multe ori marginalizați sau sub o presiune conformistă. Strauss & Howe 1997, p. 101.
Potrivit autorilor, cea mai recentă cotitură de Apogeu a fost perioada de imediat după încheierea celui de al Doilea Război Mondial, începând din 1946 și terminând cu asasinarea lui John F. Kennedy pe . Strauss & Howe 1997, pp. 145-152.
Deșteptarea () Conform teoriei, a doua cotitură este Deșteptartea. Aceasta este o epocă în care instituțiile sunt atacate în numele autonomiei personale și spirituale. Chiar când societatea atinge progresul public maxim, oamenii devin brusc obosiți de disciplina socială și doresc să recupereze un sentiment de „conștiință de sine”, „spiritualitate” și „autenticitate personală”. Tinerii activiști privesc precedentul Apogeu ca pe o eră de sărăcie culturală și spirituală. Strauss & Howe 1997, p. 102.