Așezarea fortificată de pe dealul Titelca reprezintă o așezare fortificată din Epoca BronzuluiLista Monumentelor Istorice din județul Bacău ; patrimoniu.gov.ro; 2015; accesat la 19 mai 2019 mijlociu,Ministerul Culturii; Așezarea fortificată Monteoru de la Valea Seacă - Dealul Titelca; Repertoriul Arheologic Național (RAN); accesat la 19 mai 2019 declarată monument istoric cu , fiind situată în arealul administrativ al comunei Valea Seacă din județul Bacău. Cele mai vechi urme de locuire din perimetrul sitului provin din Neolitic.

Caracterul așezării, apărată de 2 șanțuri și de albia pârâului Valea Seacă a fost cel de acropolă, în jurul acesteia gravitând mai multe așezări mai mici. S-au identificat în total 3 straturi de locuire, cel mai vechi având ca sursă perioada fazei Precucuteni II a culturii Cucuteni, cel intermediar perioada fazei târzii (B) a culturii Glina III-Schneckenberg și cel superior perioada fazelor Ic3-Ic2 ale culturii Monteoru.

Ocupațiile principale ale locuitorilor din așezarea Monteoru erau agricultura și creșterea vitelor. Aceștia se ocupau, de asemenea, cu torsul și țesătoriea, precum și cu vânătoarea.

Context geografic Așezarea este situată pe teritoriul fostului sat Mândrișca,Tudor Andrei, Anca; Raportul de Mediu pentru reactualizarea P.U.G., comuna Valea Seacă, județul Bacău ; 2014; p. 35; accesat la 19 mai 2019 pe terasa Morăriei (terasă mijlocie a Siretului),Iacobescu, Silvia; Repertoriul descoperirilor arheologice din Epoca Bronzului, din Județul Bacău; Carpica, An. XXIX, Nr. 4; pp.49-50; accesat la 19 mai 2019 pe o movilă desprinsă din respectiva terasă datorită eroziunii provocate de pârâul Valea Seacă.Săpături arheologice ..., Bichir & Dogan, 1962, p. 291 Descoperirile au fost făcute în partea de sud-vest a promontoriului desprins din terasăPetrescu-Dîmbovița, Mircea & Vǎleanum, Mǎdǎlin-Cornel; Cucuteni-Cetǎțuie. Monografie arheologicǎ: sǎpǎturile din anii 1961-1966; Editura Constantin Matasă; Piatra Neamț; 2004; p. 302; accesat la 20 mai 2019 fiind localizate pe dealul situat la 300 m (350 m după o altă sursă) est de șoseaua E85 și la 150 de m de Magistrala CFR 500, respectiv de porțiunea acesteia dintre Adjud și Bacău.

Înalțându-se cu aproximativ 15 m deasupra luncii râului, dealul avea maluri abrupte și era mai accesibil în partea de vest. Actual nu mai există, fiind distrus de buldozere înainte de 1989, în contextul necesităților Cooperativei Agricole de Producție locale.Bălțătescu, Gheorghe; Valea Seaca s-a dezvoltat si modernizat cu bani europeni si priceperea oamenilor; Deșteptarea, 26 iunia 2016; accesat la 19 mai 2019

Istoricul cercetărilor

Primele cercetări pe teritoriul satului Mândrișca au fost realizate în anii 1951-1952, de un colectiv (care-l includea pe Radu Vulpe) și care, la acea vreme efectua săpături la Poiana (Jud. Galați).

Ulterior, săpăturile s-au reluat în vara anului 1959 și s-au extins și în anul 1960, fiind efectuate și câteva sondaje de informare,Săpături arheologice ..., Bichir & Dogan, 1962, p. 297 în punctele numite de la Țintirim (situat în arealul satului la Cucova), precum și pe alte două promontorii ale aceleiași terase a Siretului, situate la sud de Mândrișca, la marginea localității Sascut.Săpături arheologice ..., Bichir & Dogan, 1962, p. 298

În aceeași etapă arheologică s-au realizat și o serie de cercetări de suprafață: pe teritoriul satului Cucova, în punctul numit „La Tarabă” la 2 km nord de Mândrișca la „Puțul Poștei”, la 30 m nord-vest de fântână și la 4 m nord de drumul care leagă lunca Siretului de șoseaua naționalăSăpăturile de la Mîndrișca ..., Bichir, 1970, p. 124 pe Titelca Mândrișcăi și în împrejurimi (la marginea estică a localității, pe marginea drumului ce duce spre Rogoaze)Săpături arheologice ..., Bichir & Dogan, 1962, p. 299 la sud–sud-est de localitate, la punctul de la „Duruitori”, unde s-au construit silozuri lângă grajdurile ridicate pentru Cooperativa Agricolă de Producție la circa 1,5 km sud de „Duruitori”, la „Punctul cu vii”. pe terasa sudică a Mândrișcăi.

În 1980, Sergiu Haimovici a evaluat materialul paleofaunistic din straturile de cultură Monteoru ale așezării de la Mândrișca.Studiul materialului paleofaunistic ..., Haimovici, 1980, p. 191

Caractere Așezarea aparține în principalSăpăturile de la Mîndrișca ..., Bichir, 1970, p. 119 de Cultura Monteoru, de fazele Ic3-Ic2 ale acesteia. Stratigrafic s-au identificat pe Titelca Morăriei trei straturi de locuire, Mîndrișca I și Mândrișca II (ultimul aparținând culturii Glina-Schneckenberg, parțial distrus de locuirea următoare) și cel aparținând Culturii Monteoru,Săpăturile de la Mîndrișca ..., Bichir, 1970, p. 117 cu trei niveluri: III a, III b și IIIc. Stratul Mândrișca I aparține fazei neolitice Precucuteni II, de sfârșitSăpături arheologice ..., Bichir & Dogan, 1962, p. 293 și nu depășește faza de tranziție de le Precucuteni II la Precucuteni III.

Caracterul așezării a fost cel de acropolă, în jurul acesteia gravitând mai multe așezări mai mici.Istina, Lăcrămioara Elena; Privire asupra cercetărilor arheologice întreprinse de muzeul de istorie din Bacău pentru perioada preistorică; Carpica, Nr. XXXVI, 4/2007; p. 34; accesat la 12 septembrie 2021 Necropola cu morminte de inhumație aparținând aceleiași culturi, descoperită în fosta vatra a satului Valea Seacă, s-ar putea să aparțină așezării de pe dealul Titelca.

Stratul Mândrișca I (Neolitic) În stratul neolitic (cu grosime de aproximativ 0,45 m), locuințele descoperite (distruse prin incendiu) erau de formă dreptunghiulară,Săpăturile de la Mîndrișca ..., Bichir, 1970, p. 113 fiind fără platformă și cu pereții construiți din nuiele împletite, lipite cu lut.Săpături arheologice ..., Bichir & Dogan, 1962, p. 292

Ca unelte, preponderent au fost identificate topoare de piatră șlefuită, aproape toate de formă trapezoidală, mai rar de formă rectangulară și un topor de tip calapod. Lamele și răzuitoare de silex au fost găsite puține. Alături de acestea a fost identificată gresie silicifiată, folosită pentru confecționarea lor, adusă din zona de șisturi negre din Carpații Orientali, precum și o dăltiță de piatră și mai multe percutoare. S-au găsit, de asemenea, împungătoare, dăltițe și fragmente de spatulă din os sau săpăligi din corn.

Materialul ceramic este format atât de vase de uz comun (la care se întâlnesc ornamente făcute prin impresiune cu unghia) cât și fine, din pastă bine arsă (mici și cu pereții subțiri, la care se întâlnesc ornamente făcute în principal prin incizie, dar și cu pieptenele, precum și caneluri). Un al treile tip de vase este de dimensiuni mai mari, cu pereții groși și ornament excizat, cele mai multe fiind realizate prin tehnica barbotinei. Deecorarea ultimului tip de vase s-a realizat fie prin apăsare cu un bețigaș, sau prin șiruri de alveole dispuse pe umărul vasului ori, foarte rar, printr-un brâu în relief alveolat. Datorită incendiului care a distrus așezarea, ceramica arsă inițial la cenușiu și la roșu, a căpătt culoarea cărămizie, undele cioburi fiind chiar transformate în zgură.Săpăturile de la Mîndrișca ..., Bichir, 1970, p. 115

Alături de vasele propriu-zise, au fost identificate și figurine din pastă bine arsă, atât antropomorfe (circa 20, indicând legături cu sudul), cât și un scăunel de cult, precum și unele figurine zoomorfe.Săpăturile de la Mîndrișca ..., Bichir, 1970, p. 116

Râșnițele găsite, pleava din structura chirpiciului, săpăligile din corn și oasele de animale (în care predomină cele de bovine) indică faptul că, ocupațiile principale ale locuitorilor din așezarea neolitică erau cultivarea plantelor și creșterea animalelor. S-au găsit, de asemenea, indicații că aceștia vânau cerbi.

Stratul Mândrișca II (Glina-Schneckenberg) Nivelul al doilea este subțire, fiind contemporan cu faza târzie a culturii Glina III-Schneckenberg (plasat temporal în Moldova în Epoca Bronzului timpuriu, între orizontul cultural Foltești II și etapa mai veche a fazei Monteoru Ic3).

Înainte de a se așeza pe Titelca, locuitorii din timpul culturii Monteoru au nivelat terenul, distrugând în mare parte acest nivel.

Stratul Monteoru Locuirea

Nivelul inferior de locuire este reprezentat de IIIa și cel superior de IIIb, cu grosimi de 0,45 și respectiv de 0,2 m. Ambele niveluri pot fi datate în faza Monteoru Ic3, primul la începutul fazei și al doilea în faza târzie. Este de menționat că, extensia așezării dincolo de Titelca, pe terasa Morăriei, s-a produs de abia în faza corespunzătoare nivelului IIIbSăpăturile de la Mîndrișca ..., Bichir, 1970, p. 118 (negăsindu-se aici urme corespunzătoare nivelurilor Mândrișca I și II, de pe Titelcă). Nivelul IIIa a fost distrus de un puternic incendiu, în timp ce nivelul IIIb a fost afectat, în special, de eroziunea produsă de ape și a folosirea plugului. Pe o terasă desprinsă din Titelca s-a găsit și un al treilea nivel de locuire, IIIc, aparținând fazei Monteoru Ic2, aici lipsind însă nivelul IIIa (material arheologic aparținînd nivelului IIIc, ajuns prin alunecare, a fost găsit și în șanțul interior de apărare). Nivelul de locuire IIIc a fost aproape complet distrus, datorită arării cu tractorul. În mod sporadic, în partea superioară a șanțurilor de apărare, au apărut și fragmente ceramice aparținând unei faze mai târzii decât Ic2.

Conform lui Gheorghe Bichir, faptul că în faza Ic2 războaiele deveniseră mai frecvente și că spre Titelca accesul se făcea ușor dinspre sud, aceasta nefiind apărată natura, coroborat cu faptul că suprafața dealului era mică și nu justifica munca necesară săpare unor șanțuri de apărare, este probabil să fi determinat preferința în ce privește continuitatea locuirii pentru terasa Morăriei, apărată în mod natural de valea abruptă a pârâului Valea Seacă la sud și la est (fără a putea fi exclusă validitatea supoziției că, locuirea ar fi putut continua și pe Titelca propriu-zisă și în faza Monteoru Ic2). În mod cert însă, succesiv distrugerii prin incendiu a nivelului de locuire IIIc, extensia așezării s-a produs și pe terasă, ceea ce s-a asociat cu fortificarea acesteia,Săpăturile de la Mîndrișca ..., Bichir, 1970, p. 120 într-o perioadă mai veche decât așezarea eponimă de la Sărata Monteoru. Așezarea a fost astfel, apărată suplimentar prin două șanțuri, care, o înconjurau în părțile de vest, nord și nord-est, ieșind în albia înaltă a pârâului Valea Seacă, după ce se uneau în partea de nord-est. Șanțul interior era mai larg (10 m) și mai adânc (4,3 m) decât cel exterior, între cele două șanțuri fiind o distanță de 32 m. Dacă cel interior aparține fazei Ic3 a culturii Monteoru (faza de locuire IIIc), șanțul exterior pare a aparține fazei Ic2 (fără a putea însă fi exclusă existența sa la sfârșitul fazei Ic3, respectiv a fazei de locuire IIIb).

Locuințele găsite pe Titelca par atât de formă dreptunghiulară, având pereții mai subțiri ca cele precedente neolitice și construiți din nuiele împletite, lipite cu lut, cât și de formă dreptunghiulară cu colțurile rotunjite, existând suprapuneri de locuințe de suprafață aparținând nivelurilor IIIa și IIIb. Proporția de pleavă din chirpici este, de asemenea, mai mare decât la cele neolitice. S-a identificat la nivelul IIIb și o vatră de cult.

Materialul arheologic găsit este mai bogat, fiind format dintr-un număr relativ mare de pumnale de os, topoare-ciocane și cuțite curbe, din piatră.Săpături arheologice ..., Bichir & Dogan, 1962, p. 294 S-au găsit, de asemenea și împungătoare și patine de os, săpăligi de corn, fusaiole folosite la tors și greutăți de lut piramidale, folosite la țesut și care aveau alveole pe margini. Au fost găsite un pumnal și două ace de cusut, din bronz.