Gibraltar (în română: /d͡ʒi.bralˈtar/; în engleză: ; în spaniolă: ) este un teritoriu britanic de peste mări și oraș situat la extremitatea sudică a Peninsulei Iberice, în Golful Gibraltar, în apropierea ieșirii din Marea Mediterană către Oceanul Atlantic, prin Strâmtoarea Gibraltar.Dictionary.com: Gibraltar The Free Dictionary: Gibraltar Are o suprafață de și se învecinează la nord cu Spania (Campo de Gibraltar). Relieful este dominat de Stânca Gibraltar, la poalele căreia se întinde o zonă urbană dens populată. Gibraltarul are aproximativ 34.000 de locuitori, în principal gibraltarieni. "The civilian population includes Gibraltarian residents, other British residents (including the wives and families of UK-based servicemen, but not the servicemen themselves) and non-British residents. Visitors and transients are not included."In 2009, this broke down into 23,907 native-born citizens, 3,129 UK British citizens and 2,395 others, making a total population of 29,431. On census night, there were 31,623 people present in Gibraltar.
Gibraltarul a fost întemeiat în 1160 de almohazi ca post permanent de observație. În Evul Mediu târziu, a trecut succesiv sub stăpânirea nasrizilor, a castilienilor și a marinizilor, dobândind o importanță strategică sporită după distrugerea orașului învecinat Algeciras în jurul anului . A redevenit parte a Coroanei Castiliei în 1462. În 1704, forțe anglo-neerlandeze au cucerit Gibraltarul de la Spania în timpul Războiului Succesiunii Spaniole, iar teritoriul a fost cedat pe perpetuitate Marii Britanii prin Tratatul de la Utrecht din 1713. Gibraltarul a devenit o bază importantă a Marinei Regale Britanice, în special în timpul Războaielor Napoleoniene și al celui de-al Doilea Război Mondial, deoarece controla accesul îngust în și dinspre Marea Mediterană, prin Strâmtoarea Gibraltar, pe unde trecea jumătate din comerțul maritim mondial.
Suveranitatea asupra Gibraltarului constituie un subiect de dispută în relațiile anglo-spaniole, întrucât Spania revendică teritoriul. Informe sobre la cuestión de Gibraltar, Spanish Foreign Ministry. Gibraltarienii au respins cu o majoritate covârșitoare trecerea sub suveranitate spaniolă la referendumul din 1967, precum și propunerea de suveranitate comună la referendumul din 2002. Cu toate acestea, Gibraltarul menține legături economice și culturale strânse cu Spania, iar mulți gibraltarieni vorbesc spaniola, precum și un grai local cunoscut sub numele de Llanito.
Economia Gibraltarului se bazează pe jocuri de noroc online, servicii financiare, turism și activități portuare. Gibraltarul are una dintre cele mai scăzute rate ale șomajului din lume, iar cea mai mare parte a forței de muncă este alcătuită din persoane care locuiesc în Spania sau din persoane care nu sunt gibraltariene, în special în sectorul privat.
După Brexit, Gibraltarul nu mai face parte din Uniunea Europeană: în iunie 2025 a fost negociat un proiect de tratat care ar permite teritoriului să participe la Spațiul Schengen și la Uniunea vamală a Uniunii Europene. În iulie 2026, Regatul Unit, Spania, Gibraltarul și Uniunea Europeană au semnat tratatul, prin care au fost eliminate controalele la frontiera cu Spania.
Nume Numele provine din (după numele conducătorului militar nord-african din secolul al VIII-lea Tariq ibn-Ziyad, care a început cucerirea musulmană a Peninsulei Iberice prin Strâmtoarea Gibraltar în 711).
Istorie
Preistorie și Antichitate La Peștera Gorham au fost descoperite dovezi ale prezenței neanderthalienilor în Gibraltar în urmă cu aproximativ 50.000 de ani. Peșterile Gibraltarului au continuat să fie folosite de Homo sapiens după dispariția definitivă a neanderthalienilor. În straturile arheologice din Peștera Gorham au fost descoperite unelte de piatră, vetre și oase de animale datând dintr-o perioadă cuprinsă între aproximativ 40.000 și 5.000 de ani în urmă.
În peșterile Gibraltarului au fost descoperite numeroase fragmente de ceramică datând din Neolitic, în mare parte de tipuri caracteristice culturii Almería, întâlnită și în alte părți ale Peninsulei Iberice preistorice, îndeosebi în Andaluzia, în jurul orașului Almería, de la care cultura își trage numele.Devenish, David (2003). Gibraltar before the British. London: Unpublished proof copy held by the British Library. OCLC 499242153. p. 49 Există puține dovezi de locuire din Epoca bronzului, perioadă în care oamenii încetaseră în mare parte să mai locuiască în peșteri.Devenish, p. 55
În Antichitate, popoarele mediteraneene considerau Gibraltarul un loc cu o deosebită importanță religioasă și simbolică. Fenicienii au fost prezenți aici timp de mai multe secole, începând aproximativ din 950 î.Hr., folosind aparent Peștera Gorham drept sanctuar dedicat unui genius loci,Padró i Parcerisa, p. 128 la fel cum au făcut ulterior cartaginezii și romanii. Gibraltarul era cunoscut sub numele de Mons Calpe, denumire posibil de origine feniciană. Mons Calpe era considerat de grecii și romanii antici unul dintre Stâlpii lui Hercule, potrivit legendei grecești despre formarea Strâmtorii Gibraltar de către Heracle. Nu sunt cunoscute dovezi arheologice privind existența unor așezări permanente în Gibraltar în perioada antică.Hills, p. 19 Așezările se aflau în partea interioară a golfului, în Campo (ținutul din jurul Gibraltarului). Orașul Carteia, aflat în apropierea actualului oraș spaniol San Roque, a fost întemeiat de fenicieni în jurul anului 950 î.Hr., pe locul unei așezări mai vechi a populației autohtone turdetane.Shields, p. ix
Evul Mediu Teritoriul Gibraltarului a făcut ulterior parte, timp de aproape 300 de ani, din Regatul Vizigot al Hispaniei, din 418 până în 720 d.Hr.Ring, Trudy; Salkin, Robert M.; La Boda, Sharon (1995). International Dictionary of Historic Places: Southern Europe. Fitzroy Dearborn Publishers. p. 170
După un raid din 710, o armată alcătuită în principal din berberi, aflată sub comanda lui Tariq ibn-Ziyad, a traversat din Africa de Nord în aprilie 711 și a debarcat undeva în apropierea Gibraltarului (deși, cel mai probabil, nici în golf și nici pe Stâncă).Hills, p. 30 Expediția lui Tariq a dus la cucerirea islamică a celei mai mari părți a Peninsulei Iberice. Mons Calpe a fost redenumit Jabal Ṭāriq (), „Muntele lui Tariq”, nume care a evoluat ulterior în forma Gibraltar.
În 1160, sultanul almohad Abd al-Mu'min a poruncit construirea unei așezări permanente, inclusiv a unei cetăți. Aceasta a primit numele Medinat al-Fath („Orașul Victoriei”). Turnul Omagiului din Castelul Maur s-a păstrat până în prezent.
Începând din 1274, orașul a fost disputat și cucerit succesiv de nasrizii din Granada (în 1237 și 1374), marinizii din Fez (în 1274 și 1333) și regii Castiliei (în 1309). După distrugerea și abandonarea Algecirasului de către nasrizi în jurul anului și preluarea Gibraltarului de la marinizi în 1375, nasrizii au preferat Gibraltarul — al cărui port natural era mai puțin favorabil decât cel al Algecirasului, dar care putea fi apărat mai ușor — ca avanpost militar și centru urban în strâmtoare, deși în această perioadă Gibraltarul nu a ajuns niciodată să aibă o populație numeroasă.
Epoca modernă
În 1462, Gibraltarul a fost cucerit de Juan Alonso de Guzmán, primul duce de Medina Sidonia, de la Emiratul Granadei.
După cucerire, Henric al IV-lea al Castiliei și-a asumat și titlul de rege al Gibraltarului, iar teritoriul a fost inclus în comarca Campo Llano de Gibraltar. Șase ani mai târziu, Gibraltarul a fost restituit ducelui de Medina Sidonia, care l-a vândut în 1474 unui grup de 4.350 de conversos (evrei convertiți la creștinism) din Córdoba și Sevilla, cu obligația ca aceștia să întrețină garnizoana orașului timp de doi ani. După această perioadă, au fost expulzați și s-au întors în localitățile de origine sau s-au stabilit în alte părți ale Spaniei. În 1501, Gibraltarul a revenit Coroanei spaniole, iar Isabela I a Castiliei a emis un mandat regal prin care i-a acordat Gibraltarului stema pe care o folosește și în prezent.
În 1540, Gibraltarul a fost cucerit și jefuit de amiralul otoman Hayreddin Barbarossa.Hernandez, Andrea. "The Jewish impact on the social and economic manifestation of the Gibraltarian identity." (2011).Camps, G. "Gibraltar." Encyclopédie berbère 20 (1998): 3124–3127. Raidul asupra micului oraș a nimicit aproape o întreagă generație de gibraltarieni.
În 1704, în timpul Războiului Succesiunii Spaniole, o flotă combinată anglo-neerlandeză, reprezentând Marea Alianță, a cucerit orașul Gibraltar în numele arhiducelui Carol al Austriei, în cadrul campaniei acestuia pentru tronul Spaniei. Ulterior, marea majoritate a celor aproximativ 4.000–5.000 de locuitori spanioli au părăsit orașul, doar aproximativ 70 de persoane, în principal negustori genovezi neutri, alegând să rămână. Mulți dintre locuitorii strămutați s-au stabilit în apropiere. După eșecul campaniei Alianței, a fost negociat Tratatul de la Utrecht din 1713, prin care Gibraltarul a fost cedat Marii Britanii în schimbul retragerii acesteia din război. Monarhii spanioli au încercat fără succes să recucerească Gibraltarul, prin asediul din 1727 și din nou în timpul Marelui Asediu al Gibraltarului (1779–1783), în contextul Războiului de Independență al Statelor Unite ale Americii.
După devastatorul Mare Asediu, orașul a fost reconstruit aproape în întregime. Giovanni Maria Boschetti, care a sosit în Gibraltar în 1784, la vârsta de 25 de ani, din Milano, unde se presupune că fusese pietrar sau inginer, a construit Victualling Yard (finalizat în 1812) și numeroase alte clădiri. Boschetti este considerat principalul artizan al stilului arhitectural al orașului vechi, descris de Claire Montado, directoarea executivă a Gibraltar Heritage Trust, prin „portaluri arcuite în stilul clădirilor militare, reliefuri italienești din stuc, obloane genoveze, balcoane englezești din fier forjat în stil Regency, vitralii spaniole și ferestre georgiene de tip ghilotină și batante”.
În timpul Războaielor Napoleoniene, Gibraltarul a devenit o bază esențială pentru Marina Regală Britanică și a jucat un rol important în perioada premergătoare Bătăliei de la Trafalgar (21 octombrie 1805). Desemnat drept una dintre cele patru fortărețe imperiale (alături de Bermuda, Halifax (Noua Scoție) și Malta), poziția sa strategică i-a conferit un rol important și în timpul Războiului Crimeii din 1854–1856. În secolul al XVIII-lea, efectivele garnizoanei militare pe timp de pace au variat între 1.100 și 5.000 de oameni. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, populația a crescut considerabil, depășind 17.000 de locuitori în 1860, pe măsură ce oameni din Marea Britanie și din întregul bazin mediteraneeanitalieni, portughezi, maltezi, evrei și francezis-au stabilit în oraș.
Importanța sa strategică a crescut odată cu deschiderea Canalului Suez, deoarece Gibraltarul se afla pe ruta maritimă dintre Regatul Unit și teritoriile Imperiului Britanic situate la est de Suez. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea au fost făcute investiții importante pentru modernizarea fortificațiilor și a portului.
Istorie contemporană