miniatura|Punctele de presiune arterială. Controlul hemoragiei în caz de urgență descrie acțiunile care controlează hemoragia de la un pacient care a suferit un traumatism sau care are o afecțiune care a provocat sângerare. Multe tehnici de control al sângerării sunt predate ca parte a primului ajutor în întreaga lume, deși unele tehnici mai avansate, cum ar fi garou, sunt adesea predate ca fiind rezervate pentru utilizarea de către profesioniștii din domeniul sănătății sau ca o ultimă soluție absolută pentru a atenua riscurile asociate , cum ar fi pierderea potențială a membrelor. Pentru a gestiona eficient sângerările, este important să puteți identifica cu ușurință tipurile de răni și tipurile de sângerări.
Tipuri de răni Rănile sunt în mod obișnuit descrise în diverse moduri. Descrierile pot include dimensiunea rănii (lungimea) și grosimea; caracteristici vizibile ale rănii, cum ar fi forma și dacă este deschisă sau închisă; precum și originea, acută sau cronică. Cele mai comune tipuri de răni sunt următoarele: Incizie: Marginile rănii sunt drepte, ca și cum ar fi fost tăiate cu un cuțit. Acestea pot varia ca dimensiune și pot fi cauzate de diverse obiecte, inclusiv scalpeloane, cuțite, bucăți de metal ascuțit sau sticlă. Țesutul este rar lipsă din zona rănii, iar marginile acesteia pot fi aliniate ușor pentru închiderea ulterioară. Lacerare: Marginile rănii sunt neregulate, asemănătoare mai mult unei rupturi decât unei tăieturi. Direcția rănii este aleatorie, nu dreaptă, și poate avea ramificații multiple. Este cel mai adesea cauzată de un obiect cu margine ruptă sau zimțată, cum ar fi sticla sau metalul spart, dar poate apărea și în urma unui impact cu un obiect contondent asupra unui țesut cu os imediat în spate. Puncție: Un obiect ascuțit pătrunde în țesut și se deplasează în interior, fără a se mișca lateral din punctul de intrare. Astfel de răni pot fi înșelătoare deoarece par mici la examinarea superficială, dar se pot extinde adânc în corp, afectând nervi, vase de sânge sau organe interne. Pot provoca sângerări interne importante sau leziuni secundare, cum ar fi pneumotoraxul, care nu sunt imediat evidente la evaluarea inițială. Ocazional, obiectul care cauzează rana rămâne înfipt în țesut. Exemple includ înjunghierile cu cuțitul sau gloanțele. Profesioniștii din sănătate denumesc astfel de răni „traumatisme penetrante”. Abraziune: O zgârietură sau frecare. Este, în general, superficială și afectează doar straturile exterioare ale epidermului. Organele interne, nervii sau vasele de sânge, cu excepția capilarelor, nu sunt afectate. Aceasta poate rezulta dintr-o cădere sau frecarea împotriva unei suprafețe dure. Exemplu: Abraziunea suferită de motocicliști în urma unei căderi. Contuzie: Vânătaie simplă. În acest tip de leziune, capilarele din epiderm și derm sunt deteriorate fără a rupe pielea. Sângele se scurge în spațiile dintre celule sau în spațiul interstițial, provocând umflături și modificarea culorii pielii. Pierderea de sânge este, de regulă, limitată și nu are consecințe grave, dar poate indica existența unor leziuni mai serioase. Avulsie: O rană de tip lacerativ cu grosime completă, adesea semicirculară. Aceasta creează un „clapet” care, ridicat, expune țesuturile mai profunde sau le extrudează din rană. Avulsiile apar frecvent în accidente mecanice ce implică degete sau, mai grav, pot afecta orbita oculară sau cavitatea abdominală, expunând organele interne. Sunt dificil de reparat, iar nicio avulsie nu trebuie considerată o leziune minoră. Amputare: Similară, dar distinctă de avulsie. În timp ce avulsia implică îndepărtarea unui „clapet” de piele, amputația presupune pierderea completă a unui membru. Poate surveni la orice nivel al extremității și este, de regulă, însoțită de sângerări arteriale semnificative. Cu toate acestea, un membru amputat, dacă este păstrat la rece și transportat la spital, poate fi uneori reatașat chirurgical. Note
Vezi și Bandaj Primul ajutor
Categorie:Primul ajutor Categorie:Sânge