Termenul Bias reprezintă o categorie largă de noțiuni din logică însemnând, în general, o exagerare în favoarea sau împotriva unui lucru, a unei persoane sau a unui grup în comparație cu alt lucru, altă persoană sau alt grup, într-un mod considerat a fi incorect sau injust.
Biasurile pot fi învățate implicit în contextul cultural.
Oamenii pot căpăta biasuri față de un individ, un grup etnic, o identitate sexuală sau de gen, o națiune, o religie sau o clasă socială, față de un partid politic, față de paradigme teoretice și ideologii în domenii academice sau față de o specie.
Biasul are la bază o vedere unilaterală, lipsa unui punct de vedere neutru, a unei minți deschise. Biasul poate apărea sub multe forme și este legat de prejudecăți și de intuiție."bias ...; prejudice", The New Merriam–Webster Dictionary,
În știință și inginerie, un bias este o eroare sistematică.
Biasul statistic, de exemplu, rezultă din eșantionarea injustă a unei populații sau dintr-un proces de estimare care, în medie, nu dă, cu acuratețe, rezultate corecte.
Etimologie
Cuvântul a fost mai întâi împrumutat din greaca veche (βιάς = violență) în provensala veche și mai apoi în franceză sub forma biais și în portugheză sub forma viés. Engleza a preluat termenul în forma inițială, bias.
Tipuri de bias
Biasuri cognitive
Ancorare Ancorarea este o euristică psihologică care descrie tendința de a se baza, în luarea deciziilor, pe prima informație întâlnită.
Conform acestei euristici, indivizii încep cu un punct de referință sugerat implicit ("ancora") și fac ajustări pentru a ajunge la estimarea inițială.
De exemplu, prețul inițial oferit pentru o mașină folosită stabilește standardul pentru restul negocierilor, astfel încât prețurile mai mici decât prețul inițial să pară mai rezonabile, chiar dacă acestea rămân și ele mai ridicate decât ceea ce merită mașina. Edward Teach, "Avoiding Decision Traps ", CFO (1 June 2004). Retrieved 29 May 2007.
Apofenia Apofenia, cunoscută și sub denumirea de patternicitate, sau agenticitate, este tendința umană de a percepe modele semnificative în cadrul unor date pur aleatorii.
Apofenia este bine cunoscută din cercetările făcute asupra jucătorilor de noroc, ca o motivație a acestora. Jucătorii își imaginează că văd modele în numerele care apar în loterii, jocuri de cărți sau la ruletă. O manifestare a acestui lucru este cunoscută sub numele de "eroarea jucătorului".
Pareidolia
Articol principal: Pareidolie
Pareidolia este forma vizuală sau auditivă a apofeniei. S-a sugerat de către unii cercetători istorici că pareidolia, combinată cu hierofania, ar fi ajutat societățile antice să organizeze haosul și să facă lumea inteligibilă.
Bias de atribuire Un bias de atribuire se poate întâmpla atunci când indivizii evaluează sau încearcă să descopere explicații în spatele comportamentelor proprii și ale altora.Heider, F. (1958). "The psychology of interpersonal relations", New York: Wiley, 322 p. Kelley, H.H. (1967). Attribution theory in social psychology. In D. Levine (Ed.) Nebraska Symposium on Motivation, Lincoln: University of Nebraska Press Oamenii fac atribuiri cu privire la cauzele propriilor lor comportamente și ale altora; dar aceste atribuiri nu reflectă neapărat cu precizie realitatea.
În loc să opereze ca perceptori obiectivi, indivizii sunt înclinați spre alunecări perceptuale care să le permită înțelegerea autocomplezentă a lumii lor sociale. Nisbett, R.E. & Ross, L. (1980). Human inference: Strategies and shortcomings of social judgment, Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall.
Atunci când îi judecăm pe alții, tindem să presupunem că acțiunile lor sunt rezultatul unor factori interni, cum ar fi personalitatea, în timp ce avem tendința de a da drept cauză a propriilor noastre acțiuni circumstanțe externe.
Există o gamă largă de tipuri de prejudecăți de atribuire, cum ar fi eroarea de atribuire finală, eroarea de atribuire fundamentală, prejudecata de actor-observator și autocomplezența (self-serving bias).
Exemple de biasuri de atribuire:
Biasul de confirmare Biasul de confirmare este tendința de a căuta, interpreta, favoriza și a-și reaminti informațiile într-un mod care să confirme credințele sau ipotezele cuiva, acordând în același timp o atenție disproporționat de mică informațiilor care o contrazic.
Efectul este mai puternic în cazul situațiilor încărcate emoțional și în cazul credințelor profund înrădăcinate.
Oamenii tind de asemenea să interpreteze dovezile ambigue ca sprijinind poziția lor existentă.
Căutarea, interpretarea și memoria deformate au fost invocate pentru a explica polarizarea atitudinii (atunci când un dezacord se adâncește, chiar dacă diferitele părți sunt expuse acelorași dovezi), perseverarea în credință (atunci când convingerile dăinuie chiar și după ce dovezile care le sprijineau s-au dovedit a fi false), efectul primar irațional (dependența mai mare de informația întâlnită la început) și corelația iluzorie (atunci când oamenii fac în mod arbitrar o legătură între evenimente sau situații fără legătură între ele).
Conflictele de confirmare contribuie la supraîntărirea convingerilor personale și pot menține sau întări credințele în fața dovezilor contrare.
Multe decizii dezastruoase, luate în contexte politice și organizaționale de maximă importanță, au fost cauzate de acest tip de eroare. Tuchman, Barbara (1984). The March of Folly: From Troy to Vietnam. New York: Knopf.
Bias de încadrare Încadrarea implică construirea socială a fenomenelor sociale de către sursele mass-media, mișcările politice sau sociale, liderii politici și așa mai departe.
Este o influență asupra modului în care oamenii organizează, percep și comunică în legătură cu realitatea.
Încadrarea poate fi pozitivă sau negativă, în funcție de public și de felul informațiilor prezentate.
În scopuri politice, încadrarea este de așa natură încât prezintă adesea faptele într-un mod care implică o problemă stringentă, care necesită o soluție.
Membrii partidelor politice încearcă să formuleze chestiuni într-un mod care să facă o soluție favorabilă propriei lor înclinații politice, și să pară astfel cea mai potrivită modului de acțiune pentru situația în curs.
În teoria socială, încadrarea este o schemă de interpretare, o colecție de anecdote și stereotipuri, pe care se bazează indivizii pentru a înțelege și a răspunde la evenimente.Goffman, E. (1974). Frame Analysis: An Essay on the Organization of Experience. Cambridge, MA: Harvard University Press. Oamenii folosesc filtre pentru a înțelege lumea, alegerile pe care le fac apoi sunt influențate de crearea cadrului ce rezultă.
Biasul cultural Biasul cultural este fenomenul asociat interpretării și judecării fenomenelor prin standarde inerente culturii proprii.
Există numeroase astfel de prejudecăți, referitoare la normele culturale privind culoarea, localizarea părților corpului, alegerea prietenului sau a partenerului, conceptele de justiție, valabilitatea lingvistică și logică, acceptabilitatea dovezilor și tabuurile.
Oamenii obișnuiți tind să-și imagineze alți oameni ca fiind practic la fel cu ei, nu semnificativ mai mult sau mai puțin valoroși, probabil atașați emoțional la diferite grupuri și diferite țări.
Efect de aură și efect de corn Vorbim despre efect de aură și efect de corn atunci când impresia generală a unui observator despre o persoană, o organizație, o marcă sau un produs îi influențează percepțiile cu privire la specificitatea caracterului sau proprietăților acelei entități.
Termenul de efect de aură se bazează pe conceptul de aură al sfinților și este un tip specific de bias de confirmare, în care sentimentele pozitive dintr-o zonă cauzează faptul că unele caracteristici discutabile sau necunoscute să fie văzute pozitiv .
Dacă observatorului îi place un aspect al unui lucru, el va avea o predispoziție pozitivă față de tot ce este legat de obiectul respectiv.
Se știe dintotdeauna că apariția unei persoane atrăgătoare fizic produce efectul de aură. Efectul de aură este prezent, de asemenea, în domeniul marketingului de marcă, care afectează percepția companiilor și a organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri).
Opusul efectului de aură este efectul de corn, atunci când "oamenii cred că trăsăturile negative sunt interconectate" și se referă la coarnele diavolului.
Efectul de corn lucrează într-o direcție negativă: dacă observatorului nu-i place un aspect al unui lucru, va avea o predispoziție negativă față de alte aspecte ale aceluiași lucru.
Ambele aceste biasuri se confruntă deseori cu expresii precum "cuvintele înseamnă ceva" și "cuvintele tale au o poveste".Rep. Hank Johnson, Your Words Have a History,
Autocomplezență (Self-serving bias) Articol principal: Autocomplezență
Autocomplezența (Self-serving bias) este tendința proceselor perceptuale sau cognitive de a fi distorsionate de nevoia individului de a-și menține și de a-și spori încrederea în sine.Myers, D.G. (2015). Exploring Social Psychology, 7th Edition. New York: McGraw Hill Education. Este tendința de a considera desăvârșite propriile capacități și eforturi, dar de a atribui eșecul factorilor externi, de a respinge legitimitatea criticii negative care ni se aplică, de a ne concentra pe calitățile noastre pozitive și pe realizările noastre, dar de a nu ne lua în considerare defectele și eșecurile.
Studiile au demonstrat că această prejudecată poate afecta comportamentul la locul de muncă, în relațiile interpersonale, în sport și în deciziile consumatorilor.
Bias al statu-quo-ului Biasul de statu-quo este un bias emoțional; o preferință pentru situația actuală.
Linia actuală de bază (sau statu-quo-ul) este luată ca referință, iar orice modificare de la linia de bază este percepută ca o pierdere.
Abaterea de la statu-quo ar trebui să se distingă de o preferință rațională pentru statu quo ante, ca atunci când starea actuală a afacerilor este superioară obiectivelor, în comparație cu alternativele disponibile, sau atunci când informațiile imperfecte sunt o problemă semnificativă. Un număr mare de dovezi, totuși, arată că prejudecățile legate de statu-quo afectează frecvent procesul decizional uman.
Conflict de interese Un conflict de interese este atunci când o persoană sau o asociație are interese concurente (financiare, personale etc.) care, eventual, ar putea duce la corupție.
Conflictul potențial este autonom față de acțiunile necorespunzătoare actuale, poate fi găsit și dezamorsat în mod conștient înainte ca apariția corupției să se întâmple.
Un conflict de interese este un set de circumstanțe care creează riscul ca judecata profesională sau acțiunile privind un interes general să fie influențate în mod nejustificat de un interes personal sau de grup.
Deci conflictul de interese există dacă circumstanțele sunt acceptate în mod rezonabil ca prezentând riscul ca alegerile făcute să fie afectate în mod nejustificat de interesele personale sau de grup.
Mită Mita este oferirea de bani, bunuri sau alte forme de recompensă pentru a influența comportamentul destinatarului.
Mita poate include bani (inclusiv "șpaga"), bunuri, drepturi în acțiune, drepturi de proprietate, privilegii, indemnizații, cadouri, avantaje, facilitarea fraudei fiscale, trafic de influență, reduceri preferențiale, licitații trucate, comisioane ilegale, finanțări interesate, donații înteresate, contribuții ilegale la campanii politice, sponsorizări ilegale, opțiuni de stoc, comisioane secrete sau promoții ilegale.See generally T. Markus Funk, "Don't Pay for the Misdeeds of Others: Intro to Avoiding Third-Party FCPA Liability," 6 BNA White Collar Crime Report 33 (14 ianuarie 2011) (discussing bribery in the context of the Foreign Corrupt Practices Act).