Senatul este camera superioară a Parlamentului bicameral al României. Are 136 de locuri, iar membrii sunt aleși prin vot popular direct, folosind reprezentarea proporțională pe liste de partid în 43 de circumscripții electorale (41 de județe, municipiul București și o circumscripție pentru românii din străinătate), cu mandate de 4 ani.

Președintele Senatului României este Mircea Abrudean, în funcție de la data de 24 iunie 2025.

Istoric Primul Senat (1859–1944) Istoria parlamentară a României începe în mai 1831 în Țara Românească, unde a fost promulgată o constituție numită Regulamentul Organic, impusă de Imperiul Rus.

În ianuarie 1832, Regulamentul a intrat în vigoare și în Principatul Moldovei. Acesta a pus bazele instituției parlamentare în cele două principate române. La Congresul de la Paris din 1856, Rusia a cedat Moldovei malul stâng al gurii Dunării, inclusiv o parte din Basarabia, și a renunțat la pretenția de protector al creștinilor din Imperiul Otoman. Moldova și Țara Românească, deși rămâneau sub suzeranitate otomană, au fost recunoscute ca principate autonome, quasi-independente, protejate de celelalte puteri europene.

Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris din 19 august 1858 introducea un parlament bicameral, cu o cameră superioară numită Corpul Ponderator, redenumită ulterior Senat. Unirea formală a celor două principate a avut loc în 1859. În 1864, la inițiativa lui Alexandru Ioan Cuza, principiul reprezentării naționale a fost extins printr-un referendum.

Constituția României din 1866 a proclamat monarhia constituțională ca formă de guvernământ, bazată pe suveranitatea națională și separația puterilor. Puterea legislativă urma să fie exercitată de noul Domnitor (Carol I al României) și de parlamentul bicameral, compus din Adunarea Deputaților și Senat.

Pe 9 mai 1877, sub cupola Parlamentului României a fost citită Declarația de independență a României.

Constituția României din 1923, aprobată de ambele camere în mai 1923, a încredințat din nou puterea legislativă Senatului, Adunării Deputaților și Regelui. Constituția a instituit calitatea de membru de drept în Senat pentru:

Moștenitorul tronului; Mitropoliți și episcopi ai bisericilor ortodoxă și greco-catolică; Conducătorii cultelor recunoscute de stat; Președintele Academiei Române; Foștii președinți ai Consiliului de Miniștri; Foști miniștri cu cel puțin șase ani vechime; Foști președinți ai oricăreia dintre camerele legislative care au deținut această funcție pentru cel puțin opt sesiuni ordinare; Foști senatori și deputați aleși în cel puțin zece legislaturi, indiferent de durata acestora; Foști președinți ai Curții Supreme de Justiție; Generali în rezervă și retragere; Foști președinți ai Adunărilor Naționale de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia, care au proclamat unirea provinciilor respective cu România în 1918 (Unirea Transilvaniei cu România, Unirea Basarabiei cu România).

În plus, Senatul includea și un element electiv, ales de colegii electorale corporatiste, cum ar fi camerele de comerț, industrie și agricultură, precum și profesorii universitari.

În februarie 1938, în contextul crizei politice care a dus la al Doilea Război Mondial, regele Carol al II-lea a impus o monarhie mai autoritară. Conform Constituției din 1938, Parlamentul și-a pierdut o parte din principalele atribuții. Senatul urma să fie compus din membri numiți de rege, membri de drept și membri aleși în circumscripții uninominale, similar cu deputații. Proporția dintre membrii numiți și cei aleși urma să fie egală, iar senatorii de drept trebuiau să îndeplinească condițiile prevăzute în Constituția din 1923.

Suspendarea și desființarea (1940–1944) În septembrie 1940, după abdicarea regelui Carol, Statul Național Legionar a suspendat parlamentul, dar a durat mai puțin de cinci luni. A fost urmat de dictatura militară a lui Ion Antonescu, iar parlamentul a rămas suspendat.

După lovitura regală din 23 august 1944, la 15 iulie 1946 guvernul controlat de Partidul Comunist Român a emis o lege electorală care a reorganizat parlamentul într-un singur organism legislativ, numit Adunarea Deputaților, desființând astfel Senatul. Conform Constituției din 1948, acesta a devenit Marea Adunare Națională.M. Ștefan, "În umbra Cortinei de Fier", în: Magazin Istoric, noiembrie 1995, pag. 10.LECȚIILE ISTORIEI: Alegerile din 1946

Reînființarea Senatului (1990) Revoluția Română din 1989 a deschis calea pentru restaurarea democrației reprezentative pluraliste. Conform noii Constituții post-comuniste din 1991, aprobată prin referendum național, România a revenit la sistemul parlamentar bicameral, în care Senatul este o cameră aleasă.

La 22 noiembrie 2009, simultan cu primul tur al alegerilor prezidențiale, a avut loc un referendum privind modificarea structurii Parlamentului de la bicameral (137 senatori și 334 deputați) la unicameral, cu maximum 300 de locuri. Alegătorii au aprobat această schimbare cu 77,78% (prezență la vot 50,95%), dar până în 2025 modificările constituționale necesare nu au fost implementate.

Sediu Primul Senat român a funcționat între 1864 și 1869 într-o clădire mică, care există și astăzi pe Calea Șerban Vodă. După inaugurarea noii clădiri a Universității din București, Senatul s-a mutat într-o sală mai mare din acea clădire. Între 1929 și 1940, a fost găzduit temporar într-o clădire de pe bulevardul Regina Elisabeta, în timp ce un nou palat al Senatului urma să fie construit în actuala Piață a Națiunilor Unite. Această clădire nu a fost niciodată finalizată.

După Revoluția din 1989, Senatul a fost găzduit în „Palatul Senatului”, situat în Piața Revoluției. Această clădire în formă de U a fost construită între 1938 și 1941 după planurile arhitectului Emil Nădejde și sub coordonarea inginerului Emil Prager, pentru Ministerul Afacerilor Interne, iar între 1958 și 1989 a fost sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român. În timpul Revoluției, președintele Nicolae Ceaușescu și soția sa Elena au fugit cu elicopterul de pe acoperișul clădirii.

În 2005, senatorii s-au mutat în Palatul Parlamentului, alăturându-se colegilor din Camera Deputaților. „Palatul Senatului” găzduiește acum din nou Ministerul Afacerilor Interne.

Grupuri parlamentare În Senat, senatorii se organizează în grupuri parlamentare, în funcție de apartenența politică. Grupurile parlamentare au un rol important în coordonarea activității legislative, desemnarea reprezentanților în comisii și stabilirea pozițiilor politice în dezbateri. Funcționarea grupurilor este similară cu cea din Camera Deputaților. Grup parlamentarNumăr de membri Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat (PSD) 35 Grupul parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor (AUR) 30 Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal (PNL) 26 Grupul parlamentar al Uniunii Salvați România (USR) 18 Grupul parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România (UDMR) 10Grupul parlamentar PACE – Întâi România (PACE)7 Biroul permanent al Senatului Biroul permanent al Senatului este organul de conducere ce asigură desfășurarea activității parlamentare. Structura și atribuțiile Biroului permanent sunt similare cu cele din Camera Deputaților și includ organizarea ședințelor plenului, gestionarea ordinii de zi și a calendarului legislativ. Președinte: Mircea Abrudean (PNL) Vicepreședinți: Paul Stănescu (PSD), Liviu-Lucian Mazilu (PSD), Laurențiu Plăeșu (AUR), Mihai Coteț (PNL) Secretari: Doina Federovici (PSD), Niculina Stelea (AUR), Vasile Blaga (PNL), Ana-Cynthia-Ioana Păun (USR) Chestori: Marian Vasile (AUR), Ion-Narcis Mircescu (USR), Ninel Peia (PACE), Levente Novak (UDMR)

Comisii permanente Comisiile parlamentare din Senat funcționează similar celor din Camera Deputaților, având rolul de a analiza proiectele legislative, a elabora rapoarte și avize, precum și de a supraveghea activitatea guvernamentală în domeniile specifice fiecărei comisii. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări Comisia pentru constituționalitate Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital Comisia pentru politică externă Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională Comisia pentru afaceri europene Comisia economică, industrii, servicii, turism și antreprenoriat Comisia pentru agricultură, industrie alimentară si dezvoltare rurală Comisia pentru ape, păduri, pescuit și fond cinegetic Comisia pentru administrație publică Comisia pentru muncă, familie și protecție socială Comisia pentru învățământ, știință și inovare Comisia pentru sănătate Comisia pentru cultură și media Comisia pentru transporturi și infrastructură Comisia pentru energie, infrastructură energetică și resurse minerale Comisia pentru comunicații, tehnologia informației și inteligență artificială Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte și minorități Comisia pentru românii de pretutindeni Comisia pentru mediu Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții Comisia pentru regulament Comisia pentru tineret și sport

Structură după 1989 Observație: structura menționată este cea de la începutul mandatului. +Legislatura LVII (2024-2028) Partid Aleși Procente (%) LocuriPartidul Social Democrat 26,87% 36Alianța pentru Unirea Românilor 20,90% 28Partidul Național Liberal 16,42% 22Uniunea Salvați România 14,18% 19Partidul S.O.S. România 8,96% 12Uniunea Democrată Maghiară din România 7,46% 10Partidul Oamenilor Tineri 5,22% 7 Total 100.00 134

+Legislatura LVI (2020-2024) Partid Aleși Procente (%) LocuriPartidul Social Democrat 34,55% 47Partidul Național Liberal 30,14% 41Uniunea Salvați România 18,38% 25Alianța pentru Unirea Românilor 10,29% 14Uniunea Democrată Maghiară din România 6,61% 9 Total 100.00 136

+Legislatura LV (2016-2020)Partid Aleși Procente (%) LocuriPartidul Social Democrat 49,26% 67Partidul Național Liberal 22,05% 30Uniunea Salvați România 9,55% 13Uniunea Democrată Maghiară din România 6,61% 9Alianța Liberalilor și Democraților6,61%9Partidul Mișcarea Populară5,88%8 Total 100.00 136

Observație: structura menționată este cea de la începutul mandatului.

+Legislatura LIV (2012-2016) PartidAleșiProcente (%)LocuriPartidul Social Democrat69,32% 59Partidul Național Liberal50Partidul Conservator8Uniunea Națională pentru Progresul României5Partidul Democrat Liberal13,64% 22Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat1Forța Civică1Partidul Poporului – Dan Diaconescu11,93% 21 Uniunea Democrată Maghiară din România5,11% 9 Total 100.00 176

+Legislatura LIII (2008-2012) Partid AleșiProcente (%)Locuri Partidul Democrat Liberal37,22%51 Partidul Social Democrat 35,75%48Partidul Conservator1 Partidul Național Liberal20,43%28 Uniunea Democrată Maghiară din România 6,56%9 Total 100.00137

+Legislatura LII (2004-2008) Partid AleșiProcente (%)LocuriPartidul Social Democrat 41,6% 46Partidul Umanist Român11Partidul Național Liberal35,76%29Partidul Democrat20Partidul România Mare 15,32% 21Uniunea Democrată Maghiară din România 7,29% 10 Total 100.00 137

+Legislatura LI (2000-2004) Partid AleșiProcente (%)LocuriPartidul Democrației Sociale din România 46,42%60Partidul Umanist Român4Partidul Social-Democrat Român1Partidul România Mare26,4237Partidul Democrat9,2813Partidul Național LiberalUniunea Democrată Maghiară din România8,5712Total100.00140

+Legislatura L (1996-2000) Partid AleșiProcente (%)LocuriPartidul Național Țărănesc Creștin Democrat37,06%26Partidul Național Liberal17Partidul Național Liberal-Convenția Democrată5Partidul Alternativa României3Partidul Ecologist Român1Federația Ecologistă din România1 Partidul Democrației Sociale din România28,6741Partidul Democrat16,08%22Partidul Social-Democrat Român1 Uniunea Democrată Maghiară din România7,69%11 Partidul România Mare5,59%8 Partidul Unității Națiunii Române4,89%7Total100.00143