Iebusiții (; în ebraică: יְבוּסִי‎, Modern: Yevūsī, Tiberian: Yəḇūsī ISO 259-3 Ybusi) care conform cu cartea biblică Profetul Iosua și Profetul Samuel din Torah lui Moise, a tribului Canaanit care Ierusalimul, numit atunci Iebus (în ebraică: ) cuceririi inițializate de Iosua Profetul (, ) și încheiată de Regele David (), de altfel o majoritate de cercetători în arheologie biblică sunt de acord că Cartea lui Iosua ține mică valoare istorică pentru Israelul timpuriu și cel mai probabil reflectă un mult mai târzie perioadă de timp. Cărțile Împăraților ca de asemeni ca 1 Cronici afirmă că Ierusalimul a fost cunoscut ca Iebus prior acestui eveniment (1 Chronicles 11:4). Identificarea lui Iebus cu Ierusalim este uneori disputată de cercetători în arheologie biblică. Conform cu cronologiile biblice, cetatea a fost cucerită de Regele David în 1003 î.d.Hr.

Identificarea lui Iebus Identificarea lui Iebus cu Ierusalimul(Joshua 15:8 , 18:28 ; Judges 19:10 ) a fost contestată, în principal, de Niels Peter Lemche. Susținând cazul său, fiecare mențiune non-biblică a Ierusalimului Găsită în Orientul Apropiat antic se referă la oraș ca "Ierusalim". Un exemplu al acestor înregistrări sunt Scrisori Amarna, dintre care mai multe au fost scrise de căpetenia Ierusalimului Abdi-Heba și cheamă Ierusalimul fie () sau () (Anii 1330 Î.HR.). De asemenea, în Scrisori Amarna, se numește Beth-Shalem, casa lui Shalem.See, e.g., Holman Bible Dictionary, op. cit. supra.

Numele Sumero-Akkadian pentru Ierusalim, uru-salim,See Victor P. Hamilton, The Book of Genesis, Chapters 1-17, p. 410 (1990). Hamilton also asserts that Sumerian uru is yerû, meaning "city." este etimologizat diferit pentru a însemna " temelia [sau: de] zeul Șalim": din ebraică / semitică yry, "pentru a găsi, pentru a pune o piatră de temelie", și Shalim, zeul canaanit al soarelui apus și al lumii de Jos, precum și al sănătății și perfecțiunii.Meir Ben-Dov, Historical Atlas of Jerusalem, Continuum International Publishing Group, 2002, p. 23.See the Anchor Bible Dictionary for an extensive discussion with citations. See Holman Bible Dictionary, http://www.studylight.org/dic/hbd/print.cgi?n=3384 ; National Geographic, http://education.nationalgeographic.com/media/file/Jerusalem_ED_Sheets.FasFacts.pdf ("As for the meaning of the name, it can be assumed to be a compound of the West Semitic elements "yrw" and "s[h]lm," probably to be interpreted as "Foundation of (the god) Shalem." Shalem is known from an Ugaritic mythological text as the god of twilight.").

Statele Lemche:Nu există nici o dovadă de Iebus și ievuțiții în afara Vechiul Testament. Unii cercetători consideră că Iebus este un loc diferit de Ierusalim; alți cercetători preferă să vadă numele lui Iebus ca un fel de nume pseudo-etnic fără niciun fundal istoric.Theophilus G. Pinches a remarcat o referire la" Iabusu", pe care a interpretat-o ca o formă veche de Jebus, pe o tabletă contractuală care datează din 2200 î.Hr.Pinches, Theophilus G., The Old Testament: In the Light of the Historical Records and Legends of Assyria and Babylonia (London: SPCK, 1908), p. 324.

Origine etnică

Narațiune biblică Biblia ebraică descrie Ievușiții ca locuind în munți în jur de Ierusalim., În Exod, "țara bună și mare, în care curge lapte și miere", care a fost promisă până la Moise ca viitoare acasă poporului evreu împovărat incluzând țara Iebușiților. Potrivit Cartea lui Iosua, Adonizedek a condus o confederație de ievușiți și cu triburile din orașele învecinate din Iarmut, Lachish, Eglon și Hebron împotriva lui Iosua, dar a fost învins și ucis.

Cu toate acestea, afirmă că Iuda nu a putut disloca Ievușiții, care locuiau în Ierusalim ("până în ziua de azi Ievușiții locuiesc acolo cu poporul lui Iuda"). descrie Ievușiții ca continuând să locuiască la Ierusalim, pe teritoriul ocupat altfel de Tribul lui Veniamin.

Majoritatea arheologilor moderni  acum cred că cucerirea Canaanului de către Israeliții sub Iosua nu a reprezentat o invazie externă, ci că israeliții își au originea ca o subcultură în cadrul societății Canaanite.  Unii cercetători biblici  credeți că relatările din Cartea lui Iosua, compilate în jurul anului 600 î.Hr., reprezintă o colecție de memoria populară conflicte care ar fi avut loc pe o perioadă de timp de peste 200 de ani (secolele 8-7 Î.Hr.). 

Conform celei de-a doua cărți a lui Samuel, Ievușiții aveau încă controlul asupra Ierusalimului în timpul regelui David Însă David a vrut să preia controlul asupra orașului. În mod evident, Ievușiții au contestat încercarea sa de a face acest lucru și, din moment ce Iebus era cea mai puternică cetate din Canaan, s-au bucurat că chiar și orb și șchiop ar putea rezista asediului lui David.Peake's Commentary on the Bible În conformitate cu versiunea de poveste în Text Masoretic, David a reușit să cucerească orașul printr-un atac surpriză, condus de Ioab, prin tunelurile de alimentare cu apă (Ierusalimul nu are alimentare cu apă naturală, cu excepția Fântânei Ghihon). Încă de la descoperirea sa în secolul al 19-lea, Puțul lui Warren, parte a unui sistem care leagă izvorul de oraș, a fost citată ca dovadă a plauzibilității unei astfel de linii de atac; cu toate acestea, descoperirea, la începutul secolului 21, a unui set de fortificații grele, inclusiv turnuri, în jurul bazei sistemului de arbori Warren și a Izvorului, i-a făcut pe arheologi să considere acum această linie de atac ca fiind neverosimilă, deoarece ar fi un atac împotriva uneia dintre cele mai puternic fortificate părți și cu greu o surpriză. Contul în 1 Cronici menționează avantajul unui atac rapid, dar nu menționează utilizarea arborilor de apă și potrivit multor cercetători textuali  afirmația din textul Masoretic ar putea fi pur și simplu o eroare scribală; Septuaginta versiunea pasajului afirmă că israeliții au trebuit să atace Iebusiții cu pumnalul lor mai degrabă decât prin arborele de apă.

Cărțile Regilor afirmă că odată ce Ierusalimul devenise un oraș Israelit, Ievușiții supraviețuitori au fost forțați de Solomon să devină iobagi;. This is inconsistent with other Biblical passages, however, that suggest that a Jebusite faction at King David's court (possibly including Bathsheba, Nathan, and Zadok) helped highjack the monarchic succession from David's older son, Adonijah, to the younger Solomon. deși, din moment ce unii arheologi cred că israeliții erau pur și simplu o subcultură emergentă în societatea canaanită, este posibil ca aceasta să fie o explicație etiologică pentru iobagi, mai degrabă decât una exactă din punct de vedere istoric. Nu se știe ce a devenit în cele din urmă din acestea Ievușiții.

Conform " ipotezei Ievușite"See:, cu toate acestea, Ievușiții au persistat ca locuitori ai Ierusalimului și au cuprins o fracțiune importantă în Regatul lui Iuda, inclusiv notabili precum Țadoc preotul, Natan profetul și Batșeba, Regina și mama următorului monarh, Solomon. Conform acestei ipoteze, după rușinea unei fracțiuni rivale Elide a preoților în lupta pentru succesiunea lui David,1 Kings i. 7, 19, 25; ii. 22, 26. familia lui Țadoc a devenit singurul cler autorizat din Ierusalim, astfel încât o familie Ievușită a monopolizat clerul din Ierusalim timp de multe secole înainte de a deveni suficient de atenuat pentru a nu se distinge de ceilalți Iudeii sau Iudaiții.

Prima carte a Cronicilor afirmă că locuitorii din Iebus i-au interzis regelui David să vină la Ierusalim la scurt timp după ce a fost făcut rege. Ioab s-a suit primul și a luat cetatea și a devenit șef și căpitan al Forțelor Armate ale lui David.

Iebusiții numiți în Biblie

Melchisedec Ierusalimul este denumit Salem mai degrabă decât Iebus în pasajele din Geneza care îl descriu pe Melhisedec. Potrivit Genezei, conducătorul Salemului în timpul Avraam a fost Melchisedec (totodată MelchiZedeq - suveran drept), și că, pe lângă faptul că era conducător, era și preot. Rabinul Francez Medi Rashi credea că Melhisedec era un alt nume pentru Sem, fiul lui Noe, în ciuda presupusei descendențe a lui Avraam din linia fiului lui Sem Arphaxad. Mai târziu, Iosua este descris ca învingând un rege Ievușit numit AdoniZedek (totodată AdoniyȚedeq - domn drept). Primele părți ale numelor lor înseamnă Suveran și Domn, respectiv, însă, deși zedek partea poate fi tradusă ca drept (făcând numele "Suveranu-mi este drept" și "Domnu-mi este drept"). Savanții nu sunt siguri, totuși, dacă Melhisedec a fost el însuși intenționat în relatarea Genezei să fie înțeles ca un Ievușit, mai degrabă decât un membru al unui alt grup responsabil de Ierusalim înainte de Ievușiți.

Melhisedec, ca preot, precum și rege, era probabil să fi fost asociat cu un sanctuar, probabil dedicat Zedek, iar savanții suspectează că Templul lui Solomon a fost pur și simplu o evoluție naturală a acestui sanctuar.

Arauna Un Alt Ievușit, Arauna (denumit în continuare Ornan de către Cărțile Cronicilor) este descrisă de Cărțile lui Samuel după ce și-a vândut aria de treierat lui David, pe care David a construit apoi un jertfelnic, implicația fiind că altarul jertfelnicului a devenit nucleul Templul lui Solomon. Arauna mijloace Domnul în Hitit, și astfel majoritatea cărturarilor, din moment ce consideră că Ievușiții au fost hitiți, au susținut că Araunah ar fi putut fi un alt rege al Ierusalimului; unii cercetători cred în plus că Adonia este de fapt o referire deghizată la Araunah ר (<i id="mw-A">r</i>) după ce a fost corupt la ד (<i id="mw-g">d</i>).The preceding Hebrew letters are written in Aramaic square script, which came into widespread use at and after the time of the Exile. The earlier Paleo-Hebrew letters for "d" and "r" are readily and often confused. The "d" is similar to Greek delta, with the right side of the triangle often extended somewhat below the base. The "r" is similar to Greek delta with the right side of the triangle considerably extended below the base. Compare the two in the tabulation presented in the "Letters" section of the article Paleo-Hebrew alphabet. The versions presented in "Hebrew for Christians" are even more confusingly similar. See also the table of more than ten successive versions of script beginning from circa 1000 B.C.E. to the second century B.C.E. in the Jewish Virtual Library article "Hebrew: History of the Aleph-Bet," Fig. 10. At many periods the letters are virtually indistinguishable. Argumentul a provenit de la Cheyne, care, înainte de cunoașterea limbii hitite, a propus invers. Narațiunea în sine este considerată de unii cercetători ca fiind etiologic și de dubioase istoricitate.Peake's Commentary on the Bible

Ipoteza Iebusită Unii cercetători au speculat că Țadoc (de asemenea Zadoq) nu apare în textul lui Samuel decât după cucerirea Ierusalimului, El a fost de fapt un preot Ievușit cooptat în religia de Stat Israelită. Frank Moore Cruce, profesor la Harvard Divinity School, se referă la această teorie ca "ipoteza ievușită", o critică pe larg, dar o numește punctul de vedere dominant în rândul cărturarilor contemporani,Scholars supporting the Jebusite Hypothesis include; în Mitul canaanit și Epopeea Ebraică: Eseuri în istoria religiei Israelului.

În altă parte în Biblia, Ievusiții sunt descriși într-un mod care sugerează că s-au închinat aceluiași Dumnezeu (El Elyon- A se vedea, de exemplu, Melhisedec) ca Israeliți (a se vedea, de exemplu, Melhisedec). Un sprijin suplimentar pentru această teorie vine din faptul că alți Ievusiți rezidenți în Ierusalimul pre-Israelit purtau nume care invocau principiul sau Dumnezeu Zedek (Țedek) (vezi, de exemplu, Melchizedek și Adonizedek). Conform acestei teorii Aaronic descendenți atribuit lui Zadok este o interpolare anacronică ulterioară.Julius Wellhausen first espoused the theory that Ēl ‘Elyōn was an ancient god of Salem (i.e., Jerusalem), who after David's annexation of Jerusalem circa 1000 was equated to Yahweh, and that the Zadokite priests of Jerusalem were or claimed to be descended from Melchizedek.

Perspective rabinice clasice