Yrjö Jooseppi Wichmann () a fost un profesor și cercetător finlandez al limbilor fino-ugrice la Universitatea din Helsinki din anul 1909 până în 1932.
Biografie stanga|miniatura|Yrjö Wichmann lângă colecția acestuia de 26 de volume ce însumează (Suuri Adressi) din 1899. Petiția a fost adresată lui Nicolae al II-lea al Rusiei pentru a reconsidera politica de rusificare agresivă a Finlandei. Yrjö Jooseppi Wichmann s-a născut în Liminka, , „Wichmann György hatvanadik születésnapjára”, în Magyar Nyelv, 24. évfolyam, 1928, pp. 225- nordul Finlandei, în 8 septembrie 1868, Kicsi Sándor András, „Wichmann [vichmann], Yrjö Jooseppi”, în Világirodalmi lexikon 17. Vie–Y, 1994, p. 529 ca fiul lui Emil August Wichmann, de profesie pastor, Л. В. Давыдова (заведующая абонементом литературы на иностранных языках Национальной библиотеки Республики Коми), Л. И. Латкина (главный библиотекарь отдела литературы на иностранных языках Национальной библиотеки Республики Коми (г. Сыктывкар, РФ)), Научные исследования финского ученого Юрьё Вихманна на земле Коми, Финно–угорский мир. 2009. № 2, pp. 44-51 și al Charlottei Wilhelmina Schroderus, de origine germană, și cu un istoric al membrilor de familie ca fiind cu studii superioare și de profesie pastori. A absolvit din Oulu în 1887 și s-a înscris la Universitatea din Helsinki în același an, absolvind ca și licențiat în arte în 1891, unde s-a orientat către lingvistica finlandeză, iar la studiile latine și sanscrite pe plan secund. Epoca tinereții acestuia a fost caracterizată de cultivarea conștiinței naționale, limbii, literaturii și intelectualității finlandeze.
A făcut călătorii de studiu printre udmurți în perioada anilor 1891–1892 și 1894, în 1901, în 1905–1906 și ceangăi în 1906–1908, unde la toate aceste populații a stăpânit limbile și a adunat material de natură lingvistică. Pe baza rezultatelor au fost publicate dicționare lexicale și gramaticale, precum și lucrări de etimologie. Pentru a vizita ceangăii din Moldova și cei din Șapte Sate a călătorit în Regatul Ungariei în 1899 și 1904, unde a învățat fluent limba maghiară. Paczolay Gyula, „Északi csángómagyar közmondások, kifejezések, Yrjö Wichmann gyűjtése (1906–1907)”, în Erdélyi Múzeum, 65. kötet 2003. 1-2. füzet, p. 31
În 1897 a realizat lucrarea de doctorat, ce a constat într-o analiză asupra diferențelor vocalelor dintre limba udmurtă și limba , Erkki Itkonen, „Suomalais-ugrilaisten kielten tutkimus Suomessa”, Suomalais-ugrilaisen kielen- ja historiantutkimuksen alalta, Suomalaisen kirjallisuuden seura, Helsinki, 1961, pp. 183-184 precum și un master în arte și fost numit profesor particular de lingvistică fino-ugrică la Universitatea din Helsinki (după o altă sursă în 1899), din 1909 profesor asociat iar din 1920 titular, până la moartea sa. Din 1897 a predat limba și literatura finlandeză la Colegiul Suedez din Helsinki. A fost profesor de limbă finlandeză la Școala de Economie din Helsinki între 1893-1897 și la Școala Postuniversitară din Helsinki între 1897-1901, 1902-1905 și 1908-1922.
A îndeplinit funcția de secretar al Societății fino-ugrice în perioadele 1894-1897 și 1898-1905 și funcția de vicepreședinte în perioada 1898-1905 și a fost deputat din 1919 până în 1932. De asemenea, a fost ales membru străin al Societății Folclorice din Ungaria în 1908, membru al Societății Folclorice de la Moscova din 1911 și membru onorific din 1927.
A devenit vicepreședinte al (1909) iar între 1894–1919 unul dintre liderii societății, precum și unul dintre redactorii publicației (1907–1932). Tot în 1909 a fost numit membru titular al . În 1912 a fost numit membru de onoare al iar în 1921 a fost ales membru extern al Academiei Maghiare de Științe. În perioada 1925–1926 a fost președintele Academiei Finlandeze de Științe iar în 1927 membru al din Moscova. Pe lângă munca de bază, activitatea sa științifică s-a extins la aproape fiecare ramură a studiilor lingvisticii fino-ugrice din vremea respectivă. Pe lângă lingvism, s-a remarcat ca cercetător în fonetica și gramatica finlandeză și istoric al limbilor fino-ugrice. Wichmann a ieșit în evidență și ca inițiatorul studiului împrumuturilor ciuvașe (bulgaro-ciuvașe) din (udmurtă și ) și a ridicat astfel problema interacțiunii diacronice și a contactelor limbilor turcice și fino-ugrice din regiunea Ural-Volga.
Wichmann, alături de și au format triada celor mai cunoscuți lingviști finlandezi din perioada de sfârșit al secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Dintr-o perspectivă maghiară, cea mai semnificativă lucrare a acestuia este dicționarul ceangăiesc publicat postum și intitulat Wörterbuch des ungarischen moldauer Nordcsángó-und des hétfaluer Csángódialektes (1936), fiind îngrijit de și .
A fost căsătorit din 1905 cu Júlia Maria Hermann , fiica etnografului , care l-a însoțit în călătorii și care a publicat și ea mai multe studii etnografice despre folclorul ceangăilor de nord. Aceștia au avut un fiu avocat și profesor de drept comercial Mia Sundström, „Vihma, Väinö (1907–1958)”, Suomen kansallisbiografia, osa 10, Suomalaisen Kirjallisuuden Seura, Helsinki, 2007, p. 497 ISBN 978-951-746-451-2 pe nume (1907–1958). Antero Manninen (editor), Mustat joutsenet ja heidän jälkipolvensa. Swanin sisarusten kirjeitä: kokemuksia, elämyksiä ja ajatuksia itsenäisessä Suomessa, Suomalaisen Kirjallisuuden Seura, Helsinki, 1995, p. 390
A murit în 3 mai 1931, în Helsinki.
Cercetări
Udmurții din Imperiul Rus În 1891, , înființată în 1883, l-a desemnat pe Wichmann să studieze udmurții și a continua munca în acest sens a lui Torsten Aminoff, ce murise între timp. Pe 13 iulie 1891, la vârsta de 22 de ani, a călătorit în Imperiul Rus în orașele Viatka și Ufa pentru a studia dialectele și poezia populară a udmurților, ce erau parțial sau complet necunoscute. Acesta a călătorit timp de un an, din care opt luni a trăit exclusiv printre udmurți. La începutul verii anului 1892 s-a întors cu materiale lexicale și ale poeziei populare, făcând observații importante cu privire la mitologia populației și a documentat fotografic anumite activități mistice. A revenit în 1894 pentru două luni și jumătate, axându-se pe culegerea de vocabular din dialectele zonelor și Ufa și a făcut rectificări la informațiile culese din prima călătorie. A publicat rezultatele referitoare la poezia populară udmurtă în două volume în limba germană, însumând 400 de pagini, completând baza de cunoștințe despre dialectele udmurte cercetate anterior de Aminoff și Bernát Munkácsi. Cu această ocazie și a studiilor anterior publicate a reușit să schimbe opinia conform căreia poezia populară a populațiilor fino-ugrice situate în Rusia europeană de Est și Siberia de Vest ar fi săracă și lipsită de valoare.
Ceangăii din Moldova Investigațiile științifice asupra dialectului ceangăiesc din Moldova, pozitiviste și comparativ-istorice apărute în ultima parte a secolului al XIX-lea la intenția Academiei Maghiare de Științe, au fost realizate de către lingviști maghiari de notorietate: , Bernát Munkácsi și . Epoca pozitivistă, anterioară Primului Război Mondial, a fost încheiată de cercetările lui Yrjö Wichmann asupra grupei ceangăilor de nord, în satul Săbăoani, Roman, pe atunci cu 3500 de locuitori, dar și celelalte sate din împrejurimi, în perioada 31 octombrie 1906 – 27 martie 1907. L-a avut ca gazdă și informator pe Antal Rab din Săbăoani. În cele opt luni acesta a încercat să culeagă material lingvistic necesar structurii gramaticale a dialectului ceangăiesc, însă munca s-a concretizat și în o culegere sistematică de cuvinte, pe baza căreia a realizat un dicționar al limbii ceangăilor de nord. În publicația Nyelvtudományi Közlemények (1907, 37, 149–163) și Magyar Nyelv (1908, IV, 160–167, 208–216, 295–307, 394–400, 457–462) a scris despre consoanele limbii ceangăiești din Moldova, iar în Magyar Nyelvőr (1908, XXXVII, 193–202, 241–249, 303–314) despre istoria vocalelor din limba ceangăiască din Moldova. Dicționarul, cuprinzând o colecție, dicționar, note gramaticale, proverbe și expresii (Sprichwörter, Phrasen, în număr de 179), ghicitori și poezii populare, a fost publicat postum în 1936 la Helsinki cu transcriere fonetică și traducere în limba germană, cu titlul Wörterbuch des ungarischen moldauer nordcsángó-und des hétfaluer Csángódialektes, fiind îngrijit de și Imola Katalin Nagy (Sapientia Hungarian University of Transylvania, Faculty of Technical and Human Sciences Târgu-Mureș), „The Etymology and Semantics of the Ethnic Name Csángó ”, în Acta Universitatis sapientiee, philologica, 16, 3, 2024, , p. 44 și atașat ca volumul 4 al seriei „Lexica Societatis Fenno-Ugricae”. Opera sa de o viață asupra ceangăilor a fost elogiată de către Csűry (1936), Sever Pop (1940), (1960), (1969) și (1988). Vilmos Tánczos, „Investigarea lingvistică a ceangăilor moldoveni V.”, în Moldvai Magyarság, Új sorozat, 23. évfolyam, 3. szám, március 2013, pp. 17-19
Deoarece Wichmann nu a mai ajuns să cerceteze grupa ceangăilor de sud din zona Bacăului, munca a fost continuată de Bálint Csűry, la acel moment fiind profesor la Colegiul Reformat din Cluj, în perioada 1928–1931 la Valea Seacă, Bacău (în ). Cercetarea s-a concretizat în culegere lexicală cu o metodologie aprofundată, dar având ca intenție și descrierea monografică a întregului sistem lingvistic. Ca urmare a morții premature în 1941, a apucat să finalizeze și publice câteva studii, printre care monografia conjugării verbelor în dialectul ceangăiesc (1932). Lucrarea principală, dicționarul limbii ceangăilor de sud, conceput asemenea dicționarului limbii ceangăilor de nord al lui Wichmann și o continuare a acestuia, nu a mai putut fi finalizată iar ca urmare a unui concurs de factori nefavorabili, în toamna anului 1944, în contextul celui de-Al Doilea Război Mondial, manuscrisul a fost distrus la Debrecen.
Cercetările lingvistice ale lui Csűry au fost continuate de un grup de lucru format din etnografi și geografi din Cluj, sub îndrumarea fostului său elev, . Szabo a colaborat cu profesorul său în cercetarea de la Valea Seacă în vara anului 1930, iar munca acestuia l-a inspirat pe Szabo să-l urmeze în demers, însă înainte de Al Doilea Război Mondial nu a avut această posibilitate, nici să continue dicționarul după moartea din 1941 a lui Csűry, ca în cele din urmă să intervină distrugerea manuscrisului. Agnieszka Barszczewska, Lehel Peti, Integrating Minorities Traditional Communities and Modernization, Romanian Institute for Research on National Minorities, Cluj-Napoca, 2011, pp. 297-298
Lucrări Printre cele mai importante lucrări ale acestuia sunt:
Wotjakische Sprachproben, vol. 1–2 (1893–1901); Die tschuwassischen Lehnwörter in den permisehen Sprachen (1903); Zur Geschichte des Vokalismus der ersten Silbe im wotjakischen (1915); Syrjanische Volksdichtung (1916); Volksdichtung und Volkslerduche der Tscheremissen (1931); Wörterbuch des ungarischen moldauer nordcsángó-und des hétfaluer Csángódialektes (1936); Syrianischer Wortschatz (1942); Tscheremissenische Texte (1953); Wotjakische Chrestomathie (1954).
Note
Categorie:Nașteri în 1868 Categorie:Decese în 1932 Categorie:Cercetători Categorie:Profesori Categorie:Filologi finlandezi Categorie:Nașteri pe 8 septembrie Categorie:Decese pe 3 mai